ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6168/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub număr dosar 1039/64/2008,

reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.P.R. SA, D.M.T.,

S.I.C.R. Brașov, O.P. Brașov, C.M., B.A. și Directorul interimar la data de 05

septembrie 2008 al S.I.C.R. Brașov, anularea unor acte refuz de soluționare, a

actelor care au stat la baza emiterii acestora, a normelor, instrucțiunilor,

ordinelor invocate opozabil, obligarea pârâtelor emitente la eliberarea

copiilor cerute cât și a celor de eventuală modificare, înlocuire, retractare

aferente, obligarea părților vătămătoare la daune morale pentru gravele

prejudicii provocate reclamantei, estimate provizoriu la suma de 6.000 lei și obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12

noiembrie 2008, reclamanta a depus la dosar o notă de ședință intitulată

„Cerere cu probleme prealabile”, în cuprinsul căreia s-a făcut vorbire despre o

„precizare privind actele normative a căror anulare și/sau suspendare” a

solicitat-o prin acțiunea introductivă la pag. 4, petitul 1 și pag 5. În acest

sens au fost individualizate „Instrucțiuni privind tratarea problemelor comune

ale serviciilor poștale” și „Norma/Instrucțiune/Ordin nr. 103/493 din 23

ianuarie 2008” emisă de C.N.P.R. SA prin director executiv C.B.

Prin încheierile de

ședință din datele de 12 noiembrie 2008 și 10 decembrie 2008, s-a pus în vedere

reclamantei să depună la dosar precizare de acțiune, formulată în temeiul art. 112

C. proc. civ., prin care să indice exact obiectul, toate actele ce solicită a

fi anulate, motivele de fapt și de drept, probele solicitate și părțile

împotriva cărora înțelege să se îndrepte.

Reclamanta a depus la

dosar, la data de 14 ianuarie 2009, o notă de ședință intitulată „A.R.” la cele

dispuse de instanță prin încheierea din data de 10 decembrie 2008.

Prin încheierea din

data de 14 ianuarie 2009, în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., s-a

dispus suspendarea judecării cauzei, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea

dosarului la arhiva instanței, până la momentul conformării reclamantei la

dispozițiile instanței menționate prin încheierile de ședință din data de 12

noiembrie 2008 și, respectiv, din data de 10 decembrie 2008.

Această dispoziție a

instanței a avut la bază constatarea faptului că reclamanta nu a îndeplinit

obligațiile procesuale stabilite de către instanță în cursul judecății și

aprecierea instanței potrivit cu care, desfășurarea procesului este împiedicată

datorită atitudinii părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor

procesuale stabilite în mod repetat de către instanță.

La data de 23 martie 2011,

în urma verificărilor efectuate de instanță, s-a procedat la stabilirea unui

termen de judecată în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin.

(1) C. proc. civ. și s-a întocmit referat pentru constatarea perimării la

aceeași dată.

de apel

Prin sentința nr.

101 din 20 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a

constatat perimarea

cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C.F.

Verificând cauza prin

prisma dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a

constatat că de la data pronunțării suspendării judecării cauzei, respectiv 14

ianuarie 2009, a trecut o perioada mai mare de un an, cauza rămânând în

nelucare.

Sub acest aspect,

instanța a reținut că i s-a pus în vedere reclamantei, prin două

încheieri de ședință, obligațiile procesuale ce trebuiau îndeplinite pentru

normala desfășurare a cauzei, partea neconformându-se acestor dispoziții și

exprimând, printr-o notă de ședință, punctul de vedere referitor la încheierile

de ședință din datele de 12 noiembrie 2008 și 10 decembrie 2008.

Încheierea din data

de 14 ianuarie 2009, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei a fost

atacată cu recurs de către reclamantă, prin decizia nr. 4408 din 19 octombrie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând respingerea căii de atac.

La data de 11

ianuarie 2010, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol, prin care a

arătat că suspendarea cauzei s-a dispus în mod eronat și că acțiunea

introductivă este una aferentă Legii nr. 554/2004.

Instanța a emis o

adresă către reclamantă, prin scrisoare recomandată, care s-a întors la dosar.

De la acea dată și

până la verificările instanței din 23 martie 2011, nu a mai existat vreun

demers al reclamantei cu privire la judecarea cauzei, respectiv să se

conformeze obligațiilor impuse de instanță printr-o încheiere verificată de

instanța de control judiciar în calea de atac a recursului.

Având în vedere că

cererea a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, iar acest lucru se datorează

culpei reclamantei, și că nu a intervenit o cauză de întrerupere, suspendare a

termenului de perimare sau de stingere a procesului, în baza art. 252 C. proc.

civ., instanța a constatat perimarea cererii.

1.3. Prin încheierea

din 15 iulie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale

strecurate în dispozitivul sentinței nr. 101 din 20 mai 201, în sensul că

s-a trecut corect data pronunțării „20 mai 2011”, în loc de „20 ianuarie 2011”.

reclamantei

Reclamanta C.F. a

atacat cu recurs atât încheierea de amânare a pronunțării din 13 mai 2011

cât și sentința nr. 101 din 20 mai 2011 ale Curții de Apel

Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, invocând

generic prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și

cele ale Legii nr. 554/2004.

În esență, recurenta

a solicită instanței de recurs să remedieze toate erorile efectuate cu ocazia

judecății pricinii și să dispună desființarea actelor atacate cu

consecința legitimă de restituire pentru rejudecarea cauzei, întrucât

pretinsa perimare a acțiunii, dedusă artificial de instanță, este

rezultatul unei interpretări eronate a legii.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în

continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o

rice

cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice

altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva

incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe

prezumția de desistare a părții de la cererea formulată, dedusă din

faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din cuprinsul textului de lege, rezultă că rămânerea cauzei în

nelucrare și culpa părții sunt cele două elemente esențiale care

definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o

prezumție de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancțiune a

neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de

desistare tacită.

Cum în

cauză,

de la data ultimului act de procedură

valabil în dosar (11 ianuarie 2011) și până la verificările instanței

efectuate la 23 martie 2011, reclamanta nu a întreprins niciun demers

procesual, și nici nu s-au

îndeplinit acte de procedură de natură a

întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 – art. 251 C.

proc. civ.

,

în mod corect s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

De altfel, în ceea ce

privește modul în care recurenta își exercită drepturile procesuale, este de

menționat că hotărârea atacată reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 248

alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.F. împotriva încheierii din 13 mai 2011 și a sentinței nr. 101

din 20 mai 2011 ale Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2013.