ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6168/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6168/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub număr dosar 1039/64/2008, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.P.R. SA, D.M.T., S.I.C.R. Brașov, O.P. Brașov, C.M., B.A. și Directorul interimar la data de 05 septembrie 2008 al S.I.C.R. Brașov, anularea unor acte refuz de soluționare, a actelor care au stat la baza emiterii acestora, a normelor, instrucțiunilor, ordinelor invocate opozabil, obligarea pârâtelor emitente la eliberarea copiilor cerute cât și a celor de eventuală modificare, înlocuire, retractare aferente, obligarea părților vătămătoare la daune morale pentru gravele prejudicii provocate reclamantei, estimate provizoriu la suma de 6.000 lei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 12 noiembrie 2008, reclamanta a depus la dosar o notă de ședință intitulată „Cerere cu probleme prealabile”, în cuprinsul căreia s-a făcut vorbire despre o „precizare privind actele normative a căror anulare și/sau suspendare” a solicitat-o prin acțiunea introductivă la pag. 4, petitul 1 și pag 5. În acest sens au fost individualizate „Instrucțiuni privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poștale” și „Norma/Instrucțiune/Ordin nr. 103/493 din 23 ianuarie 2008” emisă de C.N.P.R. SA prin director executiv C.B. Prin încheierile de ședință din datele de 12 noiembrie 2008 și 10 decembrie 2008, s-a pus în vedere reclamantei să depună la dosar precizare de acțiune, formulată în temeiul art. 112 C. proc.
civ., prin care să indice exact obiectul, toate actele ce solicită a fi anulate, motivele de fapt și de drept, probele solicitate și părțile împotriva cărora înțelege să se îndrepte. Reclamanta a depus la dosar, la data de 14 ianuarie 2009, o notă de ședință intitulată „A.R.” la cele dispuse de instanță prin încheierea din data de 10 decembrie 2008. Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2009, în temeiul art. 155 1 C. proc.
civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la arhiva instanței, până la momentul conformării reclamantei la dispozițiile instanței menționate prin încheierile de ședință din data de 12 noiembrie 2008 și, respectiv, din data de 10 decembrie 2008. Această dispoziție a instanței a avut la bază constatarea faptului că reclamanta nu a îndeplinit obligațiile procesuale stabilite de către instanță în cursul judecății și aprecierea instanței potrivit cu care, desfășurarea procesului este împiedicată datorită atitudinii părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor procesuale stabilite în mod repetat de către instanță. La data de 23 martie 2011, în urma verificărilor efectuate de instanță, s-a procedat la stabilirea unui termen de judecată în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc.
civ. și s-a întocmit referat pentru constatarea perimării la aceeași dată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 101 din 20 mai 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C.F. Verificând cauza prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a constatat că de la data pronunțării suspendării judecării cauzei, respectiv 14 ianuarie 2009, a trecut o perioada mai mare de un an, cauza rămânând în nelucare.
Sub acest aspect, instanța a reținut că i s-a pus în vedere reclamantei, prin două încheieri de ședință, obligațiile procesuale ce trebuiau îndeplinite pentru normala desfășurare a cauzei, partea neconformându-se acestor dispoziții și exprimând, printr-o notă de ședință, punctul de vedere referitor la încheierile de ședință din datele de 12 noiembrie 2008 și 10 decembrie 2008. Încheierea din data de 14 ianuarie 2009, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei a fost atacată cu recurs de către reclamantă, prin decizia nr. 4408 din 19 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând respingerea căii de atac. La data de 11 ianuarie 2010, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol, prin care a arătat că suspendarea cauzei s-a dispus în mod eronat și că acțiunea introductivă este una aferentă Legii nr. 554/2004.
Instanța a emis o adresă către reclamantă, prin scrisoare recomandată, care s-a întors la dosar. De la acea dată și până la verificările instanței din 23 martie 2011, nu a mai existat vreun demers al reclamantei cu privire la judecarea cauzei, respectiv să se conformeze obligațiilor impuse de instanță printr-o încheiere verificată de instanța de control judiciar în calea de atac a recursului. Având în vedere că cererea a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, iar acest lucru se datorează culpei reclamantei, și că nu a intervenit o cauză de întrerupere, suspendare a termenului de perimare sau de stingere a procesului, în baza art. 252 C. proc. civ., instanța a constatat perimarea cererii. 1.3.
Prin încheierea din 15 iulie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 101 din 20 mai 201, în sensul că s-a trecut corect data pronunțării „20 mai 2011”, în loc de „20 ianuarie 2011”. 3. Recursul reclamantei Reclamanta C.F. a atacat cu recurs atât încheierea de amânare a pronunțării din 13 mai 2011 cât și sentința nr. 101 din 20 mai 2011 ale Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, invocând generic prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și cele ale Legii nr. 554/2004. În esență, recurenta a solicită instanței de recurs să remedieze toate erorile efectuate cu ocazia judecății pricinii și să dispună desființarea actelor atacate cu consecința legitimă de restituire pentru rejudecarea cauzei, întrucât pretinsa perimare a acțiunii, dedusă artificial de instanță, este rezultatul unei interpretări eronate a legii.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o rice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Din cuprinsul textului de lege, rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată. Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită. Cum în cauză, de la data ultimului act de procedură valabil în dosar (11 ianuarie 2011) și până la verificările instanței efectuate la 23 martie 2011, reclamanta nu a întreprins niciun demers procesual, și nici nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 249 – art. 251 C. proc.
civ. , în mod corect s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată. De altfel, în ceea ce privește modul în care recurenta își exercită drepturile procesuale, este de menționat că hotărârea atacată reflectă aplicarea corectă a prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de C.F. împotriva încheierii din 13 mai 2011 și a sentinței nr. 101 din 20 mai 2011 ale Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2013.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.