ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 179/ F din 8 noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei C.F. în contradictoriu cu pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, privind suspendarea actelor administrative, a admis în parte acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative și, în consecință a dispus anularea art. 205 din „Instrucțiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poștale interne” ediția 1977 și a adresei nr. 103/493 din 23 ianuarie 2008 emise de pârâta Compania Națională P.R., a dispus anularea, în parte, a adresei nr. 206297 din 15 ianuarie 2008 emisă de pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, respectiv a mențiunii din care rezultă interdicția pentru angajații pârâtei Compania Națională P.R.

de a mai soluționa cererile primite de la persoane fizice ale căror buletine de identitate au termenul de valabilitate expirat și a obligat pârâta Compania Națională P.R. să predea reclamantei C.F., din depozitele și bazele de date ale Companiei Naționale P.R., întreaga corespondență pe care o mai deține pârâta și este destinată reclamantei, precum și copia paginilor din registrele pârâtei care atestă circuitul corespondenței reclamantei cu nr. de înregistrare: 22945-180, 59971420832-17, 28841-119, 59974817500-1066, 59976085166-109, 101215-160, 11408, 287515-1991, 28244-1988, 100715-2904, 101114-120; a obligat pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor să plătească în solidar reclamantei C.F.

suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale, a respins restul pretențiilor reclamantei față de pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Dirigintele Oficiului Poștal Brașov, și a obligat pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor la plata în solidar către reclamanta C.F. a cheltuielilor de judecată în fond în sumă de 5,46 lei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cererea de suspendare a rămas fără obiect, deoarece la același termen de judecată s-a reținut spre soluționare și fondul pricinii.

În privința fondului: Reclamanta a susținut în acțiunea introductivă și în precizarea de acțiune că personalul Oficiului Poștal, angajați și diriginta oficiului poștal, au refuzat să îi predea corespondența sosită pe numele său ca destinatară, corespondență identificată sub numerele 22945-180, 59971420832-17, 28841-119, 59974817500-1066, 59976085166-109, 101215-160, 11408, 287515-1991, 28244-1988, 100715-2904, 101114-120. Reclamanta a solicitat în scris pârâților să îi fie restituită corespondența primită pe numele său, pe baza avizelor de expediție primite la domiciliu însă răspunsurile primite de reclamantă și depuse la dosar sunt centrate pe ideea de refuz de predare sub motivul că buletinul de identitate al reclamantei expirase, iar art. 205 din „Instrucțiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poștale interne” ediția 1977 și adresa nr. 103/493 din 23 ianuarie 2008 emise de pârâta Compania Națională P.R.

interzic predarea corespondenței poștale către destinatarii ale căror acte de identitate sunt expirate și care nu au alte acte de legitimare dintre cele prevăzute de lege. Regula privind documentele de identitate reglementate de O.U.G. nr. 97/2005 o reprezintă actele denumite de ordonanță ca fiind carte de identitate, carte de identitate și buletinul de identitate aflate în termen de valabilitate. Prin excepție, art. 11 alin. (3) din O.U.G. stabilește valabilitatea și a buletinelor de identitate eliberate conform legii în vigoare la data emiterii acestora și după expirarea duratei de valabilitate înscrise în buletinul de identitate însuși, până la preschimbarea în totalitate a acestor acte de identitate.

La dosar nu au fost depuse, administrate probe din care să rezulte că procedura de preschimbare a buletinului de identitate al reclamantei ar fi fost declanșată și că, din culpa reclamantei, această procedură nu ar fi fost finalizată, în așa fel încât prevederile alin. (3) din art. 11 să îi fie aplicabile reclamantei pe considerentul eventualei sale rele credințe. Ca atare, cele trei acte administrative au fost anulate în limitele arătate mai sus, numai cu privire la interpretarea potrivit căreia nu numai orice act de identitate cu durata de valabilitate expirată, ci și buletinele de identitate ce fac obiectul art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005, împiedică prestarea serviciilor poștale și refuzul predării corespondenței.

Instanța de fond a apreciat că, în măsura în care pârâta sau subunitățile sale mai dețin corespondență aparținând reclamantei ce nu a fost predată pe considerentul că are buletinul de identitate nevalabil, acestea urmează să procedeze la predarea către reclamantă a tuturor acestor corespondențe, fie că este vorba despre scrisori, colete, mandate poștale ori alte forme de transmitere a corespondenței ce intră în atribuțiile și în activitatea de servicii poștale derulată de pârâta Compania Națională P.R. În privința daunelor morale solicitate de către reclamantă, instanța de fond a apreciat că suma de 2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale acoperă prejudiciul suferit de reclamantă. Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Dirigintele Oficiului Poștal Brașov, reținând că aceasta a executat cu bună credință dispozițiile interne privind prestarea serviciilor poștale și predarea corespondenței.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5,46 lei. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs C.F., Compania Națională „P.R.” SA și Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrația Bazelor de Date. Prin cererea de recurs formulată de reclamanta C.F. s-a arătat, în esență, că prin soluția de respingere a acțiunii sale față de pârâtul Dirigintele Oficiului Poștal Brașov instanța a încălcat principiul constituțional al respectării supremației legii consacrat de art. 16 din Constituție și dispozițiile art. 16 din Legea contenciosului administrativ care recunoaște dreptul la acțiune nu doar contra autorității publice ci și împotriva persoanei/funcționar care se face vinovat, în speță de nerespectarea O.G.

nr. 31/2002 privind serviciile poștale. Totodată recurenta a criticat și soluția de admitere parțială a acțiunii sale în contencios administrativ precum și cea de respingere a cererii de suspendare acte administrative, apreciind că este evident refuzul de soluționare și nelegalitatea tuturor normelor invocate prin acțiune. În fine, sub aspectul daunelor morale s-a apreciat suma acordată de instanța de fond apare ca insuficientă în raport de suferințele, umilințele, zbuciumul și hărțuirile profunde și continue în timp produse de abuzivele pârâte. Recurenta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a cerut instanței de control judiciar să procedeze la o evaluare a sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a art. 304 1 C. proc. civ., subliniind că: adresele transmise de fosta I.N.E.P. (actualmente, direcția recurentă) către Compania Națională P.R. au avut un caracter informativ, neexistând raporturi de subordonare între cele două instituții; prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, cu modificările și completările ulterioare, necoroborând aceste dispoziții cu cele ale alin. (2) al aceluiași articol; nu s-a observat că reclamanta nu este o persoană vătămată în sensul Legii contenciosului administrativ, câtă vreme culpa acesteia este demonstrată, reclamanta deținând un act de identitate al cărui termen de valabilitate a expirat la începutul anului 2007, refuzul funcționarilor de la Compania Națională P.R.

de a nu presta servicii poștale în baza unui astfel de act fiind unul justificat. O ultimă critică formulată de această recurentă a vizat greșita acordare de daune morale și cheltuielile de judecată reclamantei, culpa exclusivă a acesteia fiind motivele refuzului de predare a corespondenței de către funcționarii poștali. Prin recursul declarat de Compania Națională P.R. (C.N.P.R.) s-au apreciat, în principal, ca fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. („când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe”), iar în subsidiar dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (”când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”).

În argumentarea criticii principale s-a reiterat că prima instanță a dat o dezlegare greșită excepției de necompetență materială neobservându-se actele a căror anulare s-a cerut nu sunt acte administrative în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, că răspunderea furnizorilor de servicii poștale este o răspundere specială, derogatorie de la normele dreptului comun, conform reglementărilor cuprinse în O.G. nr. 31/2002 (art. 32 alin. (2). Subliniind faptul că C.N.P.R. nu este o autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, ci o societate comercială care își desfășoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și H.G.

nr. 371/1998, recurenta a precizat că se impunea declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, sediul principal al Companiei aflându-se pe raza acestui sector. Pe fondul pricinii, recurenta C.N.P.R. a arătat că în speță nu este vorba de acte administrative emise în aplicarea O.U.G. nr. 92/2005 cum greșit a reținut prima instanță, instrucțiunile poștale fiind acte cu caracter intern care se adresează salariaților C.N.P.R. În dezvoltarea celei de-a doua critici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat și că reparația morală a fost acordată în lipsa unor dovezi și că în cuantificarea prejudiciului moral este necesară subordonarea condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă care să nu conducă la o îmbogățire fără just temei a celui ce pretinde astfel de daune.

Și sub aspectul acoperirii unui eventual prejudiciu nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci dispozițiile O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale (art. 40 și art. 42). Examinând cauza în raport de obiectul cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte, reține ca întemeiată critica adusă de recurenta C.N.P.R. prin invocarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ., remarcând că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea competenței instanței de drept comun, devenind incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. care conduc la admiterea recursurilor și casarea sentinței recurate cu trimiterea litigiului spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 2 București în conformitate cu art. 5 C. proc.

civ., pentru cele ce vor fi punctate în continuare: În pofida obiectului extrem de clar al acțiunii formulate de reclamanta C.F., judecătorul fondului reține aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calificând greșit că acțiunea în contradictoriu cu C.N.P.R., Dirigintele Oficiului Poștal Brașov și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor București (devenit Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor) vizează anularea unor acte administrative.

În realitate, prin acțiune s-a cerut obligarea părților la: predarea scrisorilor recomandate individualizată în cererea adresată Oficiului Poștal Brașov, înscrierea pe avizul aferent fiecărei scrisori ori pe altă foaie faptul că reclamanta s-a prezentat personal să ridice salariile, eliberarea unei copii xerox a Instrucțiunilor poștei invocate de funcționarii poștali, eliberarea unei copii xerox de pe fișa aferentă ce evidențiază cursul scrisorilor (înregistrare, predare, nepredare, returnare), precum și eliberarea unei copii xerox de pe plicurile scrisorilor respective pe care să se consemneze motivul returnării înscris pe plic. Așa cum se poate lesne observa obiectul acțiunii nu se circumscrie art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind evident vorba de ceea ce jurisprudența a calificat ca fiind o obligație de a face/acțiune de drept comun.

De altfel, cum arată și C.N.P.R., niciunul dintre pârâți nu îndeplinește calitatea de autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004 (art. 2 lit. b), ambele definiții cuprinse în acest text legal). Potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 371/1998 „P.R. este o societate comercială pe acțiuni, care funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară”, iar din economia normelor legale cuprinse în hotărârea de guvern privind înființarea C.N.R.P. SA prin reorganizarea RA „P.R.” nu rezultă că serviciile poștale prestate de această Companie sunt prestate în regim de putere publică. Așadar revine instanței de drept comun sarcina de a analiza temeinicia acțiunii în justiție din perspectiva O.G.

nr. 31/2002 privind serviciile poștale, cu modificările și completările ulterioare, mai exact de a stabili în ce măsură sunt justificate acțiunile sau inacțiunile pârâților care și-au motivat refuzul de a da curs solicitărilor reclamantei pe acte cu caracter intern (Instrucțiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poștale interne) și în ce măsură s-a creat un prejudiciu moral reclamantei. Instanța competentă se va preocupa de susținerile apărărilor tuturor participanților la procesul civil, așa cum au fost ele reiterate și în cererile de recurs a căror expunere sintetică s-a făcut de către Înalta Curte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 179/ F din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 2 București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.