ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5628/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 179/ F din 8

noiembrie 2010 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei C.F. în

contradictoriu cu pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național

pentru Evidența Persoanelor, privind suspendarea actelor administrative, a

admis în parte acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative și, în

consecință a dispus anularea art. 205 din „Instrucțiunile privind tratarea problemelor

comune ale serviciilor poștale interne” ediția 1977 și a adresei nr. 103/493

din 23 ianuarie 2008 emise de pârâta Compania Națională P.R., a dispus

anularea, în parte, a adresei nr. 206297 din 15 ianuarie 2008 emisă de pârâtul

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, respectiv a mențiunii din

care rezultă interdicția pentru angajații pârâtei Compania Națională P.R. de a

mai soluționa cererile primite de la persoane fizice ale căror buletine de

identitate au termenul de valabilitate expirat și a obligat pârâta Compania

Națională P.R. să predea reclamantei C.F., din depozitele și bazele de date ale

Companiei Naționale P.R., întreaga corespondență pe care o mai deține pârâta și

este destinată reclamantei, precum și copia paginilor din registrele pârâtei

care atestă circuitul corespondenței reclamantei cu nr. de înregistrare:

22945-180, 59971420832-17, 28841-119, 59974817500-1066, 59976085166-109,

101215-160, 11408, 287515-1991, 28244-1988, 100715-2904, 101114-120; a obligat

pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor să plătească în solidar reclamantei C.F. suma de 2.000 lei cu

titlul de despăgubiri morale, a respins restul pretențiilor reclamantei față de

pârâții Compania Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor, a respins ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu

pârâtul Dirigintele Oficiului Poștal Brașov, și a obligat pârâții Compania

Națională P.R. și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor la plata

în solidar către reclamanta C.F. a cheltuielilor de judecată în fond în sumă de

5,46 lei.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că cererea de suspendare a rămas

fără obiect, deoarece la același termen de judecată s-a reținut spre soluționare

și fondul pricinii.

În privința fondului:

Reclamanta a susținut

în acțiunea introductivă și în precizarea de acțiune că personalul Oficiului

Poștal, angajați și diriginta oficiului poștal, au refuzat să îi predea

corespondența sosită pe numele său ca destinatară, corespondență identificată

sub numerele 22945-180, 59971420832-17, 28841-119, 59974817500-1066,

59976085166-109, 101215-160, 11408, 287515-1991, 28244-1988, 100715-2904,

101114-120.

Reclamanta a

solicitat în scris pârâților să îi fie restituită corespondența primită pe

numele său, pe baza avizelor de expediție primite la domiciliu însă

răspunsurile primite de reclamantă și depuse la dosar sunt centrate pe ideea de

refuz de predare sub motivul că buletinul de identitate al reclamantei expirase,

iar art. 205 din „Instrucțiunile privind tratarea problemelor comune   ale

serviciilor poștale interne” ediția 1977 și adresa nr. 103/493 din 23 ianuarie 2008

emise de pârâta Compania Națională P.R. interzic predarea corespondenței

poștale către destinatarii ale căror acte de identitate sunt expirate și care

nu au alte acte de legitimare dintre cele prevăzute de lege.

Regula privind

documentele de identitate reglementate de O.U.G. nr. 97/2005 o reprezintă

actele denumite de ordonanță ca fiind carte de identitate, carte de identitate

și buletinul de identitate aflate în termen de valabilitate. Prin excepție, art.

11 alin. (3) din O.U.G. stabilește valabilitatea și a buletinelor de identitate

eliberate conform legii în vigoare la data emiterii acestora și după expirarea

duratei de valabilitate înscrise în buletinul de identitate însuși, până la

preschimbarea în totalitate a acestor acte de identitate. La dosar nu au fost

depuse, administrate probe din care să rezulte că procedura de preschimbare a

buletinului de identitate al reclamantei ar fi fost declanșată și că, din culpa

reclamantei, această procedură nu ar fi fost finalizată, în așa fel încât

prevederile alin. (3) din art. 11 să îi fie aplicabile reclamantei pe

considerentul eventualei sale rele credințe.

Ca atare, cele trei

acte administrative au fost anulate în limitele arătate mai sus, numai cu

privire la interpretarea potrivit căreia nu numai orice act de identitate cu

durata de valabilitate expirată, ci și buletinele de identitate ce fac obiectul

art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005, împiedică prestarea serviciilor

poștale și refuzul predării corespondenței.

Instanța de fond a

apreciat că, în măsura în care pârâta sau subunitățile sale mai dețin

corespondență aparținând reclamantei ce nu a fost predată pe considerentul că

are buletinul de identitate nevalabil, acestea urmează să procedeze la predarea

către reclamantă a tuturor acestor corespondențe, fie că este vorba despre

scrisori, colete, mandate poștale ori alte forme de transmitere a corespondenței

ce intră în atribuțiile și în activitatea de servicii poștale derulată de

pârâta Compania Națională P.R.

În privința daunelor

morale solicitate de către reclamantă, instanța de fond a apreciat că suma de

2.000 lei cu titlul de despăgubiri morale acoperă prejudiciul suferit de

reclamantă.

Instanța de fond a respins

acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Dirigintele Oficiului Poștal

Brașov, reținând că aceasta a executat cu bună credință dispozițiile interne

privind prestarea serviciilor poștale și predarea corespondenței.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., pârâții au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 5,46 lei.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs C.F., Compania Națională „P.R.” SA și

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrația Bazelor de Date.

Prin cererea de

recurs formulată de reclamanta C.F. s-a arătat, în esență, că prin soluția de respingere

a acțiunii sale față de pârâtul Dirigintele Oficiului Poștal Brașov instanța a

încălcat principiul constituțional al respectării supremației legii consacrat

de art. 16 din Constituție și dispozițiile art. 16 din Legea contenciosului

administrativ care recunoaște dreptul la acțiune nu doar contra autorității publice

ci și împotriva persoanei/funcționar care se face vinovat, în speță de

nerespectarea O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale.

Totodată recurenta a

criticat și soluția de admitere parțială a acțiunii sale în contencios

administrativ precum și cea de respingere a cererii de suspendare acte

administrative, apreciind că este evident refuzul de soluționare și nelegalitatea

tuturor normelor invocate prin acțiune.

În fine, sub aspectul

daunelor morale s-a apreciat suma acordată de instanța de fond apare ca

insuficientă în raport de suferințele, umilințele, zbuciumul și hărțuirile

profunde și continue în timp produse de abuzivele pârâte.

Recurenta Direcția

pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor a cerut instanței de control judiciar

să procedeze la o evaluare a sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov, din

perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a art. 304

1

C. proc.

civ., subliniind că: adresele transmise de fosta I.N.E.P. (actualmente, direcția

recurentă) către Compania Națională P.R. au avut un caracter informativ,

neexistând raporturi de subordonare între cele două instituții; prima instanță a

interpretat greșit dispozițiile art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor

români, cu modificările și completările ulterioare, necoroborând aceste

dispoziții cu cele ale alin. (2) al aceluiași articol; nu s-a observat că reclamanta

nu este o persoană vătămată în sensul Legii contenciosului administrativ, câtă

vreme culpa acesteia este demonstrată, reclamanta deținând un act de identitate

al cărui termen de valabilitate a expirat la începutul anului 2007, refuzul

funcționarilor de la Compania Națională P.R. de a nu presta servicii poștale în

baza unui astfel de act fiind unul justificat.

O ultimă critică

formulată de această recurentă a vizat greșita acordare de daune morale și

cheltuielile de judecată reclamantei, culpa exclusivă a acesteia fiind motivele

refuzului de predare a corespondenței de către funcționarii poștali.

Prin recursul

declarat de Compania Națională P.R. (C.N.P.R.) s-au apreciat, în principal, ca

fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. („când hotărârea s-a

dat cu încălcarea competenței altei instanțe”), iar în subsidiar dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. (”când hotărârea pronunțată este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”).

În argumentarea criticii

principale s-a reiterat că prima instanță a dat o dezlegare greșită excepției de

necompetență materială neobservându-se actele a căror anulare s-a cerut nu sunt

acte administrative în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

că răspunderea furnizorilor de servicii poștale este o răspundere specială,

derogatorie de la normele dreptului comun, conform reglementărilor cuprinse în O.G.

nr. 31/2002 (art. 32 alin. (2).

Subliniind faptul că

C.N.P.R. nu este o autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea contenciosului administrativ, ci o societate comercială care își

desfășoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și H.G. nr. 371/1998,

recurenta a precizat că se impunea declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 2 București, sediul principal al Companiei aflându-se pe raza

acestui sector.

Pe fondul pricinii,

recurenta C.N.P.R. a arătat că în speță nu este vorba de acte administrative

emise în aplicarea O.U.G. nr. 92/2005 cum greșit a reținut prima instanță,

instrucțiunile poștale fiind acte cu caracter intern care se adresează salariaților

C.N.P.R.

În dezvoltarea celei

de-a doua critici subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat și că reparația

morală a fost acordată în lipsa unor dovezi și că în cuantificarea prejudiciului

moral este necesară subordonarea condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă

care să nu conducă la o îmbogățire fără just temei a celui ce pretinde astfel

de daune.

Și sub aspectul acoperirii

unui eventual prejudiciu nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci

dispozițiile O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale (art. 40 și art. 42).

Examinând cauza în

raport de obiectul cererii cu care a fost învestită Curtea de Apel Brașov,

Înalta Curte, reține ca întemeiată critica adusă de recurenta C.N.P.R. prin

invocarea art. 304 pct. 3 C. proc. civ., remarcând că instanța de fond s-a

pronunțat cu încălcarea competenței instanței de drept comun, devenind

incidente dispozițiile art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. care conduc

la admiterea recursurilor și casarea sentinței recurate cu trimiterea

litigiului spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 2 București în

conformitate cu art. 5 C. proc. civ., pentru cele ce vor fi punctate în

continuare:

În pofida obiectului

extrem de clar al acțiunii formulate de reclamanta C.F., judecătorul fondului reține

aplicabilitatea Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, calificând

greșit că acțiunea în contradictoriu cu C.N.P.R., Dirigintele Oficiului Poștal Brașov

și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor București (devenit

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor) vizează anularea unor acte administrative.

În realitate, prin

acțiune s-a cerut obligarea părților la: predarea scrisorilor recomandate

individualizată în cererea adresată Oficiului Poștal Brașov, înscrierea pe

avizul aferent fiecărei scrisori ori pe altă foaie faptul că reclamanta s-a

prezentat personal să ridice salariile, eliberarea unei copii xerox a

Instrucțiunilor poștei invocate de funcționarii poștali, eliberarea unei copii

xerox de pe fișa aferentă ce evidențiază cursul scrisorilor (înregistrare,

predare, nepredare, returnare), precum și eliberarea unei copii xerox de pe plicurile

scrisorilor respective pe care să se consemneze motivul returnării înscris pe

plic.

Așa cum se poate

lesne observa obiectul acțiunii nu se circumscrie art. 8 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, fiind evident vorba de ceea ce jurisprudența a calificat ca fiind o

obligație de a face/acțiune de drept comun.

De altfel, cum arată

și C.N.P.R., niciunul dintre pârâți nu îndeplinește calitatea de autoritate

publică în sensul Legii nr. 554/2004 (art. 2 lit. b), ambele definiții cuprinse

în acest text legal).

Potrivit art. 1 alin.

(3) din H.G. nr. 371/1998 „P.R. este o societate comercială pe acțiuni, care funcționează

pe bază de gestiune economică și autonomie financiară”, iar din economia normelor

legale cuprinse în hotărârea de guvern privind înființarea C.N.R.P. SA prin reorganizarea

RA „P.R.” nu rezultă că serviciile poștale prestate de această Companie sunt prestate

în regim de putere publică.

Așadar revine instanței

de drept comun sarcina de a analiza temeinicia acțiunii în justiție din

perspectiva O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale, cu modificările și

completările ulterioare, mai exact de a stabili în ce măsură sunt justificate

acțiunile sau inacțiunile pârâților care și-au motivat refuzul de a da curs

solicitărilor reclamantei pe acte cu caracter intern (Instrucțiunile privind

tratarea problemelor comune ale serviciilor poștale interne) și în ce măsură

s-a creat un prejudiciu moral reclamantei.

Instanța competentă

se va preocupa de susținerile apărărilor tuturor participanților la procesul

civil, așa cum au fost ele reiterate și în cererile de recurs a căror expunere

sintetică s-a făcut de către Înalta Curte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.F. împotriva sentinței civile nr. 179/ F din 8 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului

2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.