ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3627 din 1 noiembrie 2013, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de B.Ș. privind revizuirea sentinței civile nr. 492 din 5 martie 2010 și a sentinței civile nr. 1680 din 13 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 8963/99/2007. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ., revizuentul nu a indicat în mod concret, în fapt, niciunul dintre aceste motive de nelegalitate ale sentințelor criticate, singurul motiv invocat fiind eroarea judiciară comisă de către magistrați. Obiectul revizuirii îl constituie sentința civilă nr. 492 din 15 martie 2010 prin care Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul B.Ș.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.E.F., precum și sentința civilă nr. 1680 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Iași dată în același dosar prin care a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a sentinței civile nr. 492/2010. Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare având ca obiect hotărâri definitive în instanța de apel sau prin neapelare sau hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege în art. 322 C. proc. civ. Textul art. 322 enumera în mod limitativ și strict care sunt motivele de revizuire, iar acestea nu vizează și greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

A da unei părți posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză și le-a interpretat, stabilind astfel raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, revizuirea transformându-se dintr-o cale de atac extraordinară într-o cale ordinară de atac. Ori, motivele expuse de revizuent vizează aspecte ce țin exclusiv de fondul cauzei deduse judecății referitoare la aplicarea anumitor dispoziții legale în detrimentul altora și nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de revizuire indicate de către acesta. Împotriva sentinței civile nr. 3627 din 1 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul lași a formulat apel reclamantul B.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și neîemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 324 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, a fost respins apelul formulat de B.Ș. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Potrivit art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile expres și limitativ prevăzute la pct. 1-10. Raportat la textul mai sus menționat, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Așadar, în cadrul revizuirii, nu se pune problema unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății, finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită. În prezenta cauză, B.Ș. a solicitat revizuirea sentințelor civile nr. 492 din 15 martie 2010, prin care Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul B.Ș. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.E.F., precum și sentința civilă nr. 1680 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Iași (dată în același dosar), prin care a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a sentinței civile nr. 492/2010. Revizueniul a invocat motivele înscrise în art. 322 pct. 4, 5 și 6 din C. proc.

civ., însă, așa cum a reținut și instanța de fond, în mod concret, acesta nu a indicat niciunul dintre aceste motive de retractare ale sentințelor criticate. Revizuirea se poate cere, în cazul motivului prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte Ia judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea - credință sau gravă neglijență în acea cauză. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infracțiunii invocate.

Instanța de apel a constatat că acest text legal nu este aplicabil, deoarece niciuna dintre ipotezele avute în vedere de actul normativ mai sus indicat, nu se regăsește în speță. Astfel, apelantul nu a prezentat, în susținerea cererii sale, niciun înscris din care să rezulte că judecătorul care a soluționat pricina ce formează obiectul cererii de revizuire a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la acea cauză sau că ar fi fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea - credință sau gravă neglijență în acea cauză. Tot astfel, B.Ș. nu a probat că hotărârile atacate cu revizuire s-au dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

În cursul soluționării căii de atac de retractare, revizuentui a formulat o cerere de înscriere în fals împotriva apărărilor formulate de avocatul desemnat din oficiu în cauza finalizată prin hotărârile atacate cu revizuire, însă instanța a respins această cerere prin încheierea din 21 octombrie 2014. Astfel, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ. pentru a se putea dispune retractarea sentințelor atacate de către revizuent. Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s~a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Din interpretarea textului rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată în cazul menționat, numai dacă înscrisul doveditor, determinant în corecta rezolvare a cauzei, este preexistent pronunțării hotărârii, dar nu a fost descoperit ulterior și a fost reținut de partea potrivnică ori nu a putut fi prezentat datorită unei situații neprevăzute, neimputabile părților. În speța dedusă prezentei judecăți, B.Ș. nu a. invocat și nu a dovedit că ar fi descoperit vreun înscris care să întrunească condițiile mai sus citate, astfel că și cererea de revizuire - fundamentată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost respinsă în mod corect. Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc.

civ. se referă la situația în care statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați sa-i apere. Pentru a putea invoca dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la incapabilii lipsiți de apărare sau apărați cu viclenie, este necesar să se facă dovada că, Ia data când s-a pronunțat sentința, partea se afla pusă sub interdicție prin hotărâre judecătorească, însă revîzuentul nu a produs probe nici în acest sens. Împotriva Deciziei nr. 324 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apei Iași, secția I civilă, a formulat recurs B.Ș., Iară a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În motivarea cererii, recurentul solicită, în esență, admiterea recursului, întrucât arată că, la fond, acțiunea a fost judecată pe un temei juridic greșit, din cauza cercetării greșite a procesului penal în care a fost sancționat. Intimatul-pârât a depus întâmpinare, prin care invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 304 C. proc. civ. Înalta Curte, Ia termenul din 27 martie 2015 a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea ior sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, precum și în situația în care critîcile dezvoltate sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticîle privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoîuare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică interpretare. Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la aspecte care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, care nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică. De asemenea, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de nelegalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de B.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B.Ș. împotriva Deciziei nr. 324 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 martie 2015.