ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 928/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3627 din

1 noiembrie 2013, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de B.Ș. privind

revizuirea sentinței civile nr. 492 din 5 martie 2010 și a sentinței civile nr.

1680 din 13 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Iași în Dosarul nr.

8963/99/2007.

Pentru a se

pronunța astfel, tribunalul a reținut că, deși și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 322 pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ., revizuentul nu a indicat în

mod concret, în fapt, niciunul dintre aceste motive de nelegalitate ale

sentințelor criticate, singurul motiv invocat fiind eroarea judiciară comisă de

către magistrați.

Obiectul

revizuirii îl constituie sentința civilă nr. 492 din 15 martie 2010 prin care

Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul B.Ș. în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.E.F., precum și sentința civilă

nr. 1680 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Iași dată în același dosar prin care

a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a sentinței

civile nr. 492/2010.

Revizuirea este

o cale de atac extraordinară, de retractare având ca obiect hotărâri definitive

în instanța de apel sau prin neapelare sau hotărâri date de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul pentru motivele expres și limitativ prevăzute

de lege în art. 322 C. proc. civ.

Textul art. 322

enumera în mod limitativ și strict care sunt motivele de revizuire, iar acestea

nu vizează și greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de

interpretare și aplicare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui

incident procedural.

A da unei părți

posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul

în care a apreciat probele, a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză și

le-a interpretat, stabilind astfel raporturile dintre părți, ar însemna să se

deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, revizuirea

transformându-se dintr-o cale de atac extraordinară într-o cale ordinară de

atac.

Ori, motivele

expuse de revizuent vizează aspecte ce țin exclusiv de fondul cauzei deduse

judecății referitoare la aplicarea anumitor dispoziții legale în detrimentul

altora și nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de revizuire indicate

de către acesta.

Împotriva

sentinței civile nr. 3627 din 1 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul lași a

formulat apel reclamantul B.Ș., criticând-o pentru nelegalitate și

neîemeinicie.

Prin Decizia civilă

nr. 324 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă, a fost

respins apelul formulat de B.Ș.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.

322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile expres și limitativ

prevăzute la pct. 1-10.

Raportat la

textul mai sus menționat, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de

retractare, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire

la faptele reținute printr-o hotărâre definitivă, datorită necunoașterii de

către instanță a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri

conforme cu legea și adevărul.

Așadar, în

cadrul revizuirii, nu se pune problema unui control judiciar, ci a unei noi

judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății,

finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

În prezenta

cauză, B.Ș. a solicitat revizuirea sentințelor civile nr. 492 din 15 martie

2010, prin care Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamantul B.Ș.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.E.F., precum și sentința

civilă nr. 1680 din 13 iunie 2012 a Tribunalului Iași (dată în același dosar),

prin care a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a

sentinței civile nr. 492/2010.

Revizueniul a

invocat motivele înscrise în art. 322 pct. 4, 5 și 6 din C. proc. civ., însă,

așa cum a reținut și instanța de fond, în mod concret, acesta nu a indicat

niciunul dintre aceste motive de retractare ale sentințelor criticate.

Revizuirea se

poate cere, în cazul motivului prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ., dacă

un judecător, martor sau expert, care a luat parte Ia judecată, a fost

condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă

hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma

judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru

exercitarea funcției cu rea - credință sau gravă neglijență în acea cauză.

În cazul în

care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face

printr-o hotărâre penala, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe

cale incidentală, asupra existentei sau inexistentei infracțiunii invocate.

Instanța de

apel a constatat că acest text legal nu este aplicabil, deoarece niciuna dintre

ipotezele avute în vedere de actul normativ mai sus indicat, nu se regăsește în

speță.

Astfel,

apelantul nu a prezentat, în susținerea cererii sale, niciun înscris din care

să rezulte că judecătorul care a soluționat pricina ce formează obiectul

cererii de revizuire a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare

la acea cauză sau că ar fi fost sancționat disciplinar pentru exercitarea

funcției cu rea - credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Tot astfel, B.Ș.

nu a probat că hotărârile atacate cu revizuire s-au dat în temeiul unui înscris

declarat fals în cursul sau în urma judecății.

În cursul

soluționării căii de atac de retractare, revizuentui a formulat o cerere de

înscriere în fals împotriva apărărilor formulate de avocatul desemnat din

oficiu în cauza finalizată prin hotărârile atacate cu revizuire, însă instanța

a respins această cerere prin încheierea din 21 octombrie 2014.

Astfel, în

cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 4 C. proc. civ. pentru a se

putea dispune retractarea sentințelor atacate de către revizuent.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s~a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Din

interpretarea textului rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi

exercitată în cazul menționat, numai dacă înscrisul doveditor, determinant în

corecta rezolvare a cauzei, este preexistent pronunțării hotărârii, dar nu a

fost descoperit ulterior și a fost reținut de partea potrivnică ori nu a putut

fi prezentat datorită unei situații neprevăzute, neimputabile părților.

În speța dedusă

prezentei judecăți, B.Ș. nu a. invocat și nu a dovedit că ar fi descoperit

vreun înscris care să întrunească condițiile mai sus citate, astfel că și

cererea de revizuire - fundamentată pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost

respinsă în mod corect.

Motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. se referă la situația în

care statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate

publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați

deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați sa-i apere.

Pentru a putea

invoca dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la

incapabilii lipsiți de apărare sau apărați cu viclenie, este necesar să se facă

dovada că, Ia data când s-a pronunțat sentința, partea se afla pusă sub

interdicție prin hotărâre judecătorească, însă revîzuentul nu a produs probe

nici în acest sens.

Împotriva

Deciziei nr. 324 din 02 decembrie 2014 a Curții de Apei Iași, secția I civilă,

a formulat recurs B.Ș., Iară a indica vreun motiv de recurs din cele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

În motivarea

cererii, recurentul solicită, în esență, admiterea recursului, întrucât arată

că, la fond, acțiunea a fost judecată pe un temei juridic greșit, din cauza

cercetării greșite a procesului penal în care a fost sancționat.

Intimatul-pârât

a depus întâmpinare, prin care invocat excepția nulității recursului, pentru

neîncadrarea criticilor în prevederile art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte,

Ia termenul din 27 martie 2015 a rămas în pronunțare asupra excepției nulității

recursului, invocată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, față

de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru

considerentele care succed:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea ior sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică, precum și în situația în care critîcile dezvoltate sunt susceptibile

de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

A motiva

recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea

uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor

critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat

hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

Față de faptul

că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la

soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticîle privitoare

la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță,

nu numai că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, dar nu a formulat nici

critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de

casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în

cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici

la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă

nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și

la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare,

fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze

critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența

judecății anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoîuare a fondului, această

cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și

limitativ prevăzute de C. proc. civ. prin dispoziții speciale, de strică

interpretare.

Recurentul

însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare

la aspecte care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, care nu

sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în

recurs.

Condiția legală

a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume

imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel

de încadrare juridică.

De asemenea,

modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o

critică de nelegalitate, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de cele

expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul

recursul declarat de B.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamantul B.Ș. împotriva Deciziei nr. 324 din 02

decembrie 2014 a Curții de Apel Iași, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 27 martie 2015.