ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2014

Asupra

cererilor de contestație în anulare, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3353/R din 19

octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C., C.T., C.I.,

C.I.A. și M.A. împotriva deciziei penale nr. 191/A din data de 23 noiembrie 2011

a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Au fost obligați

recurenții inculpați C.C., C.T., C.I., C.I.A. la plata sumelor de câte 500 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

A fost obligat

recurentul inculpat M.A. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Subsidiaritate,

au fost just cuantificate, s-au respins ca nefondate recursurile formulate.

Împotriva acestei

decizii, condamnații C.C., C.T. și C.I. au formulat contestații în anulare, solicitând

repunerea în termenul de contestație, întrucât nu au avut cunoștință de motivarea

hotărârii atacate și au fost puși în imposibilitate de a-și exercita dreptul la

apărare prevăzut de art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag. 1 și parag. 3 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În susținrea cererilor

au invocat dispozițiile art. 6 C. proc. pen. și art. 6 parag. 1 și parag. 3 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 364 alin. (1) C. proc. pen.,

art. 391 alin. (2) și art. 386 C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea

în prinicipiu a contestaților în anulare formulate de condamnații contestatori,

potrivit dispozițiilor art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea

sunt inadmisibile.

Potrivit dispozițiilor

art. 388 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivele arătate

în art. 386 lit. a)-lit. c) și lit. e) poate fi introdusă de către persoana împotriva

căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării,

iar de către celelalte părți în termen de 30 zile de la data pronunțării hotărârii

a cărei anulare se cere. La alin. (2) al aceluiați text de lege se prevede că pentru

cazul prevăzut la art. 386 lit. d) contestația poate fi introdusă oricând.

Din examinarea

hotărârii atacate cu contestație în anulare rezultă că aceasta a fost pronunțată

la data de 19 octombrie 2012, condamnații contestatori fiind prezenți la dezbateri,

iar contestațiie în anulare au fost formulate la data de 14 august 2013, cu mult

peste termenul prevăzut de lege în acest sens.

Deși au solicitat

repunerea în termenul de contestație, contestatorii nu au făcut dovada că s-au aflat

într-o cauză temeinică de împiedicare de a formula cererile în termenul prevăzut

de art. 386 C. proc. pen., iar împrejurarea că nu au avut cunoștință de conținutul

motivării hotărârii contestate, nu reprezintă un motiv de repunere în termenul de

contestație.

Totodată, deși

contestatorii au invocat dispozițiile art. 386 C. proc. pen., nu au indicat în concret

cazurile pe care se întemeiază contestațiile în anulare.

Potrivit dispozițiilor

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație

este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația

este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun

ori se invocă dovezi care sunt la doasar, admite în principiu contestația și dispune

citarea părților interesate.

În cauza de față,

contestatorii nu au formulat contestațiile în termenul prevăzut de lege, nefiind

astfel îndeplinită prima condiție menționată în art. 391 alin. (2) C. pen., astfel

că cererile de contestație în anulare sunt inadmisibile, urmând a fi respinse.

În baza art. 92

alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligați contestatorii la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de repunere în termen formulată de contestatorii C.T., C.I. și C.C.

Respinge, ca inadmisibile,

contestațiile în anulare formulate de contestatori împotriva deciziei penale

nr. 3353/R din 19 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. 5654.6/59/2006.

Obligă contestatorii

la plata sumei de câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 30 ianuarie 2014.