ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3107/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3107/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

admisibilității în principiu a contestației în anulare de față; în baza

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 935 din 21 iunie

2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rejudecând

fondul, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei în ceea ce-l privește pe inculpatul I.C., din infracțiunea

prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în 4 (patru) infracțiuni prev. de art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în ceea ce-l

privește pe inculpatul G.A.M., din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C.

pen. în 3 (trei) infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul I.C., la 3 ani închisoare pentru fapta comisă la data de 4 februarie

1997.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),c) C. pen. pe o perioadă

de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare

pentru fapta comisă la 25 februarie 1997, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani,

după executare.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta săvârșită la data de 2

octombrie 1997.

Conform art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani

după executare.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 3 ani închisoare pentru fapta săvârșită la 21 aprilie 1998.

Conform art. 65 C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani,

după executare.

În baza art. 33 - 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul I.C. urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art. 65 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pentru un termen de

încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus

prevenția inculpatului de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000.

În baza art. 255

alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul I.C. să restituie denunțătorului

O.N. sumele de 325 dolari SUA și 95 RON, denunțătorului B.Z. suma de 325 RON și

denunțătorilor C.F. și C.M.D. suma de 500 dolari SUA.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat

inculpatul G.A.M. la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 4 februarie 1997.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani,

după executare.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 25 februarie 1997.

În baza art. 65 C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani,

după executare.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 2 octombrie 1997.

În baza art. 65, C.

pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani,

după executare.

În baza art. 33 - 34

lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul G.A.M. urmând să

execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a,

b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru un termen

de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția asupra

prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a computat prevenția inculpatului de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000.

În baza art. 255

alin. (5) C. proc. pen. a fost obligat același inculpat să restituie

denunțătorului O.N. sumele de 325 dolari SUA și 95 RON, denunțătorului B.Z.

suma de 325 RON și denunțătorilor C.F. și C.M.D. suma de 500 dolari SUA.

În baza art. 254

alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 lit. b) C. pen. a fost

condamnat inculpatul C.D. la 2 ani închisoare, pentru fapta comisă la 21

aprilie 1998.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru un termen

de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenția

asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. A fost obligat inculpatul, în baza

art. 255 alin. (5) C. proc. pen. să restituie denunțătoarei M.I. suma de 200

RON.

Au fost obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Prin Decizia penală nr.

62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva

Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București,

secția a II-a penală, în Dosarul nr. 42.286/3/2006.

S-a desființat

parțial Sentința penală nr. 935 din data de 21 iunie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală și în fond:

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor

rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I.C. și G.A.M. pe

câte un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului

de încercare, inculpații I.C. și G.A.M. au fost supuși măsurilor de

supraveghere potrivit art. 86

3

alin. (1) C. pen., urmând să se

prezinte trimestrial, respectiv în prima zi de luni din fiecare trimestru la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

Li s-au pus în vedere

inculpaților I.C. și G.A.M. dispozițiile art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 C. pen., pentru inculpații I.C. și G.A.M., combinat cu art. 64 lit. a),

b), c), C. pen. precum și alin. (5) al art. 71 C. pen.

S-a înlăturat din

sentința penală atacată dispoziția privind aplicarea art. 81 - 85 C. pen., la

pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpaților I.C. și G.A.M.

S-a computat

prevenția inculpaților I.C. și G.A.M. de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000.

S-a făcut aplicarea

art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 lit. a), b), c) C. pen., precum și alin.

(5) al art. 71 C. pen., pentru inculpatul C.D.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru toți inculpații.

S-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații I.C., G.A.M. și C.D. împotriva

aceleiași sentințe penale.

Au fost obligați

apelanții-inculpați la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariile apărătorilor din

oficiu, care urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Prin Decizia penală

nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 42286/3/2006 s-au respins, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați I.C., G.A.M. și C.D. împotriva

Deciziei penale nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Au fost obligați

recurenții inculpați I.C. și G.A.M. la plata sumei de câte 800 RON, cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând

onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

A fost obligat

recurentul inculpat C.D. la plata sumei de 575 RON, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei

decizii penale, la data de 24 mai 2012, contestatorul G.A.M. a formulat

contestație în anulare, solicitând admiterea contestației și rejudecarea

cauzei, întrucât nu a fost audiat de instanța de recurs.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de

contestatorul G.A.M., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., pentru a se admite în

principiu contestația în anulare, instanța trebuie să constate îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții:

- cererea de

contestație este făcută în termenul prevăzut de lege;

- motivul pe care se

sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.;

- în sprijinul

contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;

Contestația în

anulare se poate face, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., în

următoarele cazuri:

a) când procedura de

citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea

dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs

a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare;

c) când instanța de

recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din

cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau

probe în dosar;

d) când împotriva

unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1).

Motivul invocat de

contestatorul G.A.M., în sensul că nu a fost ascultat de instanța de recurs,

deși ascultarea sa era obligatorie, poate fi circumscris cazului de contestație

prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că, la dosarul cauzei, nu există dovezi în sprijinul acestui caz de contestație

în anulare, în sensul existenței obligației instanței de recurs de a-l asculta

pe contestator, potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) și ale art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs, cu ocazia judecării recursului ori

la termenul fixat pentru rejudecare, are obligația să-l asculte pe inculpatul

prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel,

precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o

hotărâre de condamnare.

Din actele dosarului

rezultă că, împotriva contestatorului G.A.M. instanța de fond a pronunțat o

hotărâre de condamnare, care a fost menținută ulterior, cauza a parcurs mai

multe cicluri procesuale/iar instanțele s-au conformat dispozițiilor art. 69 și

urm. C. proc. pen., privitoare la ascultarea inculpatului.

În ultimul ciclu

procesual, contestatorul G.A.M. a fost ascultat de instanța de apel, declarația

dată de acesta la data de 6 decembrie 2007 aflându-se la Dosarul nr.

42286/3/2006 al Curții de Apel București, secția l penală.

În consecință,

nefiind îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este

condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, prevăzute de

art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestația în

anulare, ca inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul G.A.M. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul

condamnat G.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 4319 din 19 decembrie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

42286/3/2006.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se

avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS