ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3325/2012

Asupra contestației în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 4319 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 42286/3/2006, s-a decis respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de recurenții inculpați I.C., G.A.M. și C.D. împotriva Deciziei penale nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. A obligat recurenții inculpați I.C. și G.A.M. la plata sumei de câte 800 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

A obligat recurentul inculpat C.D. la plata sumei de 575 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin Decizia penală nr. 62 din 4 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 42.286/3/2006. S-a desființat parțial Sentința penală nr. 935 din data de 21 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și în fond: În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților I.C.

și G.A.M. pe câte un termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare inculpații I.C. și G.A.M. au fost supuși măsurilor de supraveghere potrivit art. 86 3 alin. (1) C. pen. și urmează să se prezinte trimestrial, respectiv în prima zi de luni din fiecare trimestru la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București. I s-au pus în vedere inculpaților I.C. și G.A.M. dispozițiile art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. pentru inculpații I.C. și G.A.M. combinat cu art. 64 lit. a), b), c), C. pen. precum și alin. (5) al art. 71 C. pen. S-a înlăturat din sentința penală atacată dispoziția privind aplicarea art. 81 - 85 C. pen., la pedepsele de câte 3 ani închisoare, aplicate inculpaților I.C.

și G.A.M.. S-a computat prevenția inculpaților I.C. și G.A.M. de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. combinat cu art. 64 lit. a), b), c) C. pen. precum și alin. (5) al art. 71 C. pen., pentru inculpatul C.D. S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pentru toți inculpații. S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații I.C., G.A.M. și C.D.. Au fost obligați apelanții-inculpați la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 de lei pentru fiecare inculpat, onorariile apărătorilor din oficiu urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 935 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, rejudecând fondul, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în ceea ce-l privește pe inculpatul I.C. din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în 4 (patru) infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.A.M., din infracțiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. în 3 (trei) infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen.

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C., la 3 ani închisoare pentru fapta comisă la data de 4 februarie 1997. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru fapta comisă la 25 februarie 1997, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani, după executare. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta săvârșită la data de 2 octombrie 1997. Conform art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executare. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare pentru fapta săvârșită la 21 aprilie 1998. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul I.C., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul I.C. să restituie denunțătorului O.N.

sumele de 325 dolari SUA și 950.000 lei vechi, denunțătorului B.Z. suma de 3.250.000 lei vechi și denunțătorilor C.F. și C.M.D. suma de 500 dolari SUA. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.M. la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 4 februarie 1997. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executare. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 25 februarie 1997. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani, după executare. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă la 2 octombrie 1997. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executare. În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul G.A.M., urmând să execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen. A atras atenția asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. în baza art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. a fost obligat același inculpat să restituie denunțătorului O.N. sumele de 325 dolari SUA și 950.000 lei vechi, denunțătorului B.Z. suma de 3.250.000 lei vechi și denunțătorilor, C.F. și C.M.D. suma de 500 dolari SUA. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 2 ani închisoare, pentru fapta comisă la 21 aprilie 1998. În baza art. 65 C. pen.

a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 C. pen. A atras atenția asupra prevederilor art. 83, 84, 85 C. pen. A fost obligat inculpatul, în baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. să restituie denunțătoarei M.I. suma de 2.000.000 lei vechi. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 592 din 5 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul I.C. în 4 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (la datele de 4 februarie 1997, 25 februarie 1997, 2 octombrie 1997 și 21 aprilie 1998) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul G.A.M. în 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (la datele de 4 februarie 1997, 25 februarie 1997, 2 octombrie 1997) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 4 februarie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 25 februarie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 2 octombrie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 21 aprilie 1998). În baza art. 65 C. pen.

s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen.

s-a dispus ca inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu executarea; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. S-a dedus prevenția de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului O.N. 325 dolari și 950.000 lei, denunțătorului B.Z.

suma de 3.250.000 lei, denunțătorilor C.F. și C.M. suma de 500 dolari. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.A.M. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 4 februarie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 25 februarie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

a fost condamnat inculpatul I.C. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 2 octombrie 1997). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 86 1 , art. 86 2 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. În baza art. 86 3 C. pen.

s-a dispus ca inculpatul să se supună pe durata termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu executarea; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86 4 C. pen. S-a dedus prevenția de la 30 martie 2000 la 28 aprilie 2000. În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului O.N. 325 dolari și 950.000 lei, denunțătorului B.Z.

suma de 3.250.000 lei, denunțătorilor C.F. și C.M. suma de 500 dolari. În baza art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 3 ani închisoare (fapta comisă la 21 aprilie 1998). În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani.în baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost obligat inculpatul C.D. să restituie denunțătoarei M.I. suma de 2.000.000 lei. Au fost obligați inculpații la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 116/P/2000 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cauză ce a făcut obiectul Dosarului nr. 641/2000 al Tribunalului Constanța. S-a reținut în esență, că la 4 februarie 1997, cei doi inculpați, în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, având atribuții de control, au pretins și primit echivalentul sumei de 1.000 dolari de la denunțătorul O.N., asociat unic la SC O.C. SRL cu sediul în Năvodari, pentru a nu sesiza organele vamale competente cu privire la achiziționarea din Germania a două autovehicule pentru a stabili legalitatea sau ilegalitatea efectuării plății.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1105/P/1999 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpatul C.D. pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de luare de mită, cauze ce a făcut obiectul Dosarului nr. 976/2000 al Tribunalului Constanța. S-a reținut în esență, că la data de 2 octombrie 1997, respectiv 25 februarie 1997, inculpații I.C. și G.A., în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pretins și primit de la administratorul SC H. SRL Constanța, B.Z.

și de la asociații SC S. SRL Năvodari, C.F. și C.M., sumele de: 6.500.000 lei și respectiv 1.000 dolari pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că la data de 21 aprilie 1998 cu ocazia efectuării unui control la SC C. SRL Eforie Sud, inculpații I.C. și C.D. au pretins de la administratorii M.I. și M.M. suma de 10.000.000 lei, primind doar suma de 4.000.000 lei pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. În ședința publică din 15 februarie 2000, Tribunalul Constanța a dispus, prin încheiere, conexarea celor două cauze, respectiv Dosarul nr. 976/2000 la Dosar nr. 641/2000. Ulterior, prin Sentința penală nr. 652 din 23 noiembrie 2000 a Tribunalului Constanța, inculpații I.C.

și G.A. au fost condamnați la pedepse rezultante de câte 3 ani și 10 luni, respectiv 3 ani și 6 luni, iar inculpatul C.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, toate cu executarea în regim de detenție. Sentința a fost desființată prin Decizia penală nr. 91 din 15 martie 2001 a Curții de Apel Constanța, cauza fiind trimisă spre rejudecare și reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 758/2001. Cu ocazia rejudecării, Curtea Supremă de Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul București, conform Încheierii nr. 4259 din 2 octombrie 2001, unde a fost înregistrată sub nr. 5259/2001 la secția I penală.

Prin Sentința penală nr. 532 din 10 aprilie 2004 s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru completarea urmăririi penale, sentință care a fost desființată prin Decizia penală nr. 1123 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel București, cauza fiind trimisă spre rejudecare și reînregistrată pe rolul aceluiași tribunal sub nr. 4012/2004. Examinând probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt. La data de 4 februarie 1997, inculpații I.C. și G.A., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare Constanța au efectuat un control la SC O.C. SRL Năvodari, al cărei administrator era martorul O.N., la această activitate fiind prezenți atât O.N.

cât și soția sa, O.A.. Verificând actele contabile ale societății, cei doi inculpați au descoperit două facturi care atestau achiziționarea de către O.N. a două autovehicule din Germania, inculpații făcând afirmația că prin modul în care a fost efectuată plata acestora, administratorul societății se face vinovat de evaziune fiscală, în continuare, cei doi inculpați au pretins martorului în prezența soției sale, suma de 1.000 dolari pentru a nu face demersurile necesare în vederea confiscării celor două autovehicule. După ce s-a consultat cu soția, martorul a acceptat propunerea inculpaților însă, întrucât nu dispunea decât de suma de 650 dolari, s-a deplasat la domiciliul soacrei sale martora D.D., de unde a împrumutat suma de 1.900.000 lei (echivalentul a 350 dolari), aducându-i acesteia la cunoștință cele întâmplate.

O.N. a revenit la sediul societății și în prezența soției sale, le-a înmânat celor doi inculpați suma pretinsă de aceștia, în schimbul neîndeplinirii unor acte privitoare la îndatoririle lor de serviciu. După primirea banilor, inculpații au întocmit un proces-verbal de contravenție, societatea fiind amendată cu suma de 500.000 lei pentru nerespectarea unor acte normative legate de evidența contabilă. La data de 25 februarie 1997, aceeași inculpați au efectuat un control la SC S. SRL Năvodari, inițial la sediul societății, aflându-se doar unul dintre asociați, C.M., împreună cu tatăl său C.A.. La solicitarea celor doi comisari au fost chemați administratorul și contabilul societății, C.F., respectiv G.G..

În prezența acestora, inculpații au afirmat că registrul de casă nu este completat la zi, constatând că G.G. nu este contabil autorizat, comisarii i-au solicitat acestuia să plece, după care le-a adus la cunoștință celorlalți că pentru neregulile constatate va fi aplicată o amendă contravențională de 70.000.000 lei, însă în schimbul unei sume de 1.000 dolari vor trece cu vederea neregulile constatate. Martorii C.M. și C.F. au acceptat propunerea, deplasându-se la domiciliu, de unde au luat suma de 400 dolari, diferența de 600 dolari fiind împrumutată de la martorul B.F., după care au revenit la sediul societății și au înmânat banii lui C.A.. În prezența martorului C.M., tatăl acestuia C.A. a înmânat inculpatului G. suma pretinsă de către acesta și de colegul său I.C..

La data de 2 octombrie 1997, aceiași comisari au efectuat un control la sediul, SC H. SRL Constanța, al cărei administrator era martora denunțătoare B.Z..Verificarea actelor contabile ale societății a avut loc în biroul administratorului, căruia cei doi comisari i-au adus la cunoștință că au descoperit unele nereguli, constând în faptul că nu au fost declarate la Administrația financiară două puncte de lucru din Năvodari și București și că a fost depășit plafonul de casă, sancțiunea prevăzută de lege pentru aceste fapte fiind amenda în cuantum de câte 10.000.000 lei. Cei doi inculpați au pretins de la administrator suma de 1.000 dolari pentru ca societatea să nu fie sancționată contravențional.

Deși, inițial, denunțătoarea nu a fost de acord, în cele din urmă aceasta a luat din casierie suma de 6.500.000 lei (echivalentul a aproximativ 800 dolari), formată din bancnote de 50.000 lei și a înmânat-o inculpatului G.. La data de 21 aprilie 1998 inculpatul I.C. însoțit de această dată de inculpatul C.D. care avea aceeași funcție de comisar în cadrul Gărzii Financiare Constanța, au efectuat un control la punctul de lucru din Eforie Nord al SC C. SRL Eforie Sud, la această activitate fiind prezenți administratorul M.I. și fiul său M.M., iar ulterior și martorul M.D. Comisarii au verificat documentele contabile ale societății și au adus la cunoștința administratorilor că au descoperit anumite nereguli legate de faptul că monetarele zilnice cu regim special nu erau întocmite, ceea ce ar putea constitui infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul C. pretinzând suma de 10.000.000 lei pentru a nu constata aceste deficiențe.

Între timp, la fața locului a sosit și contabila societății martora V.I., ce fusese anunțată telefonic de către martora M.I.. Martora V. a avut o discuție contradictorie cu inculpatul C., după care la cererea acestuia, martora a părăsit biroul. Martora M.I. a acceptat propunerea celor doi comisari și a solicitat fiului său M.M. să meargă la domiciliu pentru a aduce suma de 10.000.000 lei, acesta revenind la scurt timp doar cu suma de 4.000.000 lei, comisarii declarându-se mulțumiți, iar suma de bani fiind înmânată de către M.M. lui C.D.. În continuare, inculpații au întocmit un proces-verbal prin care s-a constatat faptul că societatea efectuează vânzări către populație, fără casă de marcaj electronică, aplicându-se o sancțiune contravențională de 300.000 lei, achitându-se pe loc jumătate din minim, respectiv 50.000 lei.

Martorul M.D. care făcea parte din comisia anticorupție din cadrul Prefecturii Constanța, l-a contactat telefonic, în aceeași zi pe comisarul șef al Gărzii Financiare Constanța, M.G., anunțându-l că cei doi inculpați se află în control. Martorul M. a susținut că l-a sunat pe inculpatul C., spunându-i că M.D. este în comisia anticorupție, fapt pe care acesta îl cunoștea și a cerut să se comporte normal în efectuarea controlului. În ziua următoare, la solicitarea inculpatului I.C., M.D. s-a întâlnit cu acesta la punctul de lucru al SC H. din Eforie Sud, unde inculpatul i-a restituit martorului suma de 2.000.000 lei, spunându-i că și C.D. va restitui diferența de 2.000.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații susținând că faptele imputate nu au avut loc, controalele desfășurându-se în condiții de legalitate și corectitudine, iar denunțurile agenților comerciali au fost determinate de amenințări sau promisiuni din partea fostei conduceri a Gărzii Financiare Constanța, cu care se aflau în conflict, astfel încât au solicitat achitarea cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 547/A din 5 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților. S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că la sfârșitul anului 1999 începutul anului 2000, conflictele interne din cadrul Gărzii Financiare Constanța s-au acutizat, reflectându-se și în mass-media.

În această conjunctură, agenții comerciali de la care inculpații au pretins și primit mită, au depus plângeri la conducerea organelor de control, deși trecuseră 2 sau 3 ani de la data consumării faptelor. Urmărirea penală completată cu cercetarea judecătorească la Tribunalele Constanța și București au confirmat consumarea faptelor așa cum a reținut prima instanță. Este adevărat că din declarațiile martorilor și ale inculpați lor rezultă anumite contradicții fată de cele date anterior, însă acestea se datorează intervalului de timp îndelungat care a trecut de la producerea faptelor. Este incontestabil că la momentul pretinderii și primirii sumelor de bani au fost prezenți, în afara denunțătorilor și alți martori, ale căror declarații nu pot fi înlăturate în mod justificat.

Coroborând aceste declarații cu dovezile din care rezultă împrejurările în care s-au desfășurat controalele financiare de către cei trei inculpați, rezultă că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor, așa cum a reținut instanța fondului. În ce privește individualizarea pedepselor și a modalității de executare, s-a constatat că au fost avute în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., neexistând un temei de reducere a acestora. Prin Decizia penală nr. 5872 din 19 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise recursurile inculpaților, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. S-a reținut, în esență, de instanța de apel că a desemnat un singur apărător din oficiu pentru toți inculpații, în condițiile în care mijloacele de apărare avute în vedere de aceștia erau parțial divergente.

De asemenea, s-au reținut deficiențe ce țin de motivarea deciziei instanței de apel care conține aprecieri de ordin general, fără a răspunde criticilor formulate de către inculpați în cele trei declarații de apel ale acestora. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală sub nr. 3986/2005, iar prin Decizia penală nr. 303/A1 din 13 aprilie 2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciindu-se că soluția primei instanțe de condamnare a acestora a fost legală și temeinică. Împotriva acestei soluții, au declarat recurs cei trei inculpați, considerând că actul de trimitere în judecată este lovit de nulitate, nu s-au respectat drepturile lor procesuale, solicitând casarea hotărârii lor de condamnare, trimiterea cauzei spre rejudecare, achitarea și, în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Prin Decizia penală nr. 6470 din 6 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 38.519/2/2005, au fost admise recursurile declarate de inculpații I.C., C.D. și G.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 303/A din 13 aprilie 2006 a CAB, a fost casată decizia de mai sus și Sentința penală nr. 592 din 5 mai 2005 a Tribunalul București, secția I penală și a fost trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul București, pe considerentul că, judecarea cauzei s-a făcut în complet de 2 judecători, în loc de un singur judecător, astfel cum prevede art. 57 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 modificat prin Legea nr. 71/2005, privind aplicarea O.U.G. nr. 124/2004, care era în vigoare la data judecării în fond a cauzei și care prevedea că, infracțiunile de luare de mită comise în condițiile art. 254 C. pen., se judecă în complet format dintr-un singur judecător.

În conformitate cu această dispoziție a instanței supreme, Tribunalul București a înregistrat cauza spre rejudecare, sub nr. 42286/3/2006, a asigurat apărarea din oficiu pentru fiecare inculpat și a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 116/P/2000 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cauză ce a făcut obiectul Dosarului nr. 641/2000 al Tribunalului Constanța. S-a reținut în esență, că la 4 februarie 1997, cei doi inculpați, în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, având atribuții de control, au pretins și primit echivalentul sumei de 1.000 dolari de la denunțătorul O.N., asociat unic la SC O.C.

SRL cu sediul în Năvodari, pentru a nu sesiza organele vamale competente cu privire la achiziționarea din Germania a două autovehicule pentru a stabili legalitatea sau ilegalitatea efectuării plății. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. HOS/P/1999 au fost trimiși în judecată inculpații I.C. și G.A.M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpatul C.D. pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de luare de mită prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cauze ce a făcut obiectul Dosarului nr. 976/2000 al Tribunalului Constanța. S-a reținut în esență, că la data de 2 octombrie 1997, respectiv 25 februarie 1997, inculpații I.C.

și G.A., în calitate de comisari la Garda Financiară Constanța, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au pretins și primit de la administratorul SC H. SRL Constanța, B.Z. și de la asociații SC S. SRL Năvodari, C.F. și C.M., sumele de; 6.500.000 lei și respectiv 1.000 dolari pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. Prin același rechizitoriu s-a mai reținut că la data de 21 aprilie 1998 cu ocazia efectuării unui control la SC C.N. SRL Eforie Sud, inculpații I.C. și C.D. au pretins de la administratorii M.I. și: M.M. suma de 10.000.000 lei, primind doar suma de 4.000.000 lei pentru a nu îndeplini acte referitoare la atribuțiile lor de serviciu. Inculpații au invocat pe parcursul fazelor procesuale, că le-a fost încălcat dreptul la apărare și că li s-a asigurat o apărare din oficiu formală.

Aceștia nu au invocat aspectul de mai sus la administrarea probatoriilor deși, au fost prezenți la efectuarea tuturor actelor procesuale și nu au reliefat care ar fi fost vătămarea ce li s-a adus prin asigurarea unui singur apărător pentru toți inculpații. În condițiile în care nu a fost creată o vătămare vădită a drepturilor lor procesuale, Tribunalul a constatat că nu ne aflăm în prezența unei nulități absolute prev. de art. 197 pct. 2 C. proc. pen. deoarece, inculpații și-au putut face apărarea, au avut posibilitatea de a formula și administra probe pe întreaga perioadă cât a durat acest proces (7 ani), iar în această ultima fază procesuală li s-a asigurat apărare din oficiu, câte un avocat pentru fiecare inculpat.

Cu privire la starea de fapt, s-a constatat că aceasta este cea reținută în rechizitoriu, și demonstrată, fără putință de tăgadă, pe parcursul întregului ciclu procesual în sensul că a fost demonstrată fapta din data de 4 februarie 1997, inculpații I.C. și G.A., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare Constanța, au pretins și primit, de la administratorul SC O.C. SRL Năvodari, suma de 1.000 dolari, în schimbul neîndeplinirii unor acte privitoare la îndatoririle lor de serviciu. La data de 25 februarie 1997, aceiași inculpați, efectuând un control la SC S. SRL Năvodari, au pretins și primit suma de 1.000 dolari cu scopul de a trece cu vederea faptul că Registrul de Casă al acestei societăți nu este completat la zi.

La data de 2 octombrie 1997, cei doi inculpați, în aceeași calitate, de comisari ai Gărzii Financiare, au efectuat un control la sediul SC H. SRL Constanța, și verificând actele contabile ale acestei societăți și constatând că nu au fost declarate la Administrația Financiară două puncte de lucru din Năvodari și București și că a fost depășit plafonul de casă, au pretins suma de 1.000 de dolari, pentru ca societatea să nu fie sancționată contravențional. Denunțătoarea B.Z. i-a înmânat inculpatului G. echivalentul a 800 dolari. Ulterior la data de 21 aprilie 1998, inculpatul I.C., împreună cu inculpatul C.D., în aceeași calitate, de comisari ai Gărzii Financiare Constanța au efectuat un control la punctul de lucru din Eforie Nord al SC C.N.

SRL Eforie Sud, au verificat documentele contabile ale societății și au constatat că monetarele zilnice cu regim special nu erau întocmite, sens în care se conturau elementele infracțiunii de evaziune fiscală. Inculpatul C. a pretins suma de 10.000.000 lei pentru a nu constata această deficiență. Vinovăția inculpaților a fost dovedită deoarece prin faptele lor, în calitate de funcționari cu atribuții de control, au pretins și au primit direct, bani, de la reprezentanții societăților comerciale controlate, cu scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle lor de serviciu, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., săvârșite în concurs real în ceea ce-i privește pe inculpații I.C.

și G.A.M. și o singură infracțiune de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul C.D.. Deși inculpații au invocat faptul că plângerile denunțătorilor s-au făcut cu întârziere, acest aspect nu conduce la concluzia nevinovăției lor atâta timp cât, aceasta este dovedită de depozițiile martorilor audiați în cauză coroborate cu cele ale denunțătorilor și ale persoanelor care au fost de față la momentul efectuării controlului de către inculpați, de procesele-verbale de constatare, de sesizărilor șefilor, ale colegilor inculpaților. Astfel, faptele inculpaților există, au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., săvârșite în concurs real: 4 infracțiuni în cazul inculpatului I.C., 3 infracțiuni în cazul inculpatului G.A.

și o singură infracțiune în cazul inculpatului C.D.. Referitor la încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, Tribunalul a constatat că se impune schimbarea încadrării juridice deoarece inculpații I.C. și G.A. nu săvârșit la diferite intervale de timp, în realizarea aceleași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni, pentru a se reține unitatea infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. Dimpotrivă, infracțiunile săvârșite de cei doi au vizat societăți comerciale diferite, au fost săvârșite de aceeași persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel că ele s-au aflat în concurs real, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., sens în care, a dispus și schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen. În acest sens, inculpații au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, de persoane aflate în exercițiul atribuțiilor de control, și de persoana inculpaților care nu au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, au îngreunat activitatea de cercetare, invocând aspecte procesuale formale, respectiv, acela că nu li s-a respectat dreptul la apărare, deși instanțele le-au asigurat apărare din oficiu, precum și aspect ce țin circumstanțierea personală a lor în sensul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au studii superioare, sunt întreținători de familii și li se poate acorda o șansă pentru reintegrarea în societate.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații I.C., G.A.M. și C.D.. Prin apelul Parchetului este criticată hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților sub aspectul modalității de executare a pedepselor în sensul că, pentru realizarea scopului preventiv-educativ prev. de art. 52 C. pen., se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru toți inculpații, în condițiile prev. de art. 86 1 - 86 2 C. pen. S-a învederat că aplicarea art. 81 - 88 C. pen., pentru inculpații G.A.M. și I.C., este dată cu încălcarea legii, deoarece acești doi inculpați au fost condamnați la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, suspendată potrivit art. 81 C. pen., în condițiile în care această normă juridică permite suspendarea, în caz de concurs de infracțiuni, numai dacă pedeapsa rezultantă aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.

S-a solicitat ca pe durata termenului de încercare, inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86 3 alin. (1) C. pen. și, în baza art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen., instanța să impună inculpaților obligația de a nu lua legătura unul cu celălalt, precum și cu martorii denunțători.în mod nelegal, prima instanță nu a dispus aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen., în raport de gravitatea faptelor, inculpații nemaifiind demni pentru exercitarea drepturilor electorale și nici să execute funcția de care s-au prevalat în săvârșirea faptelor. Apelantul inculpat I.C. a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că a fost condamnat în mod nelegal, deoarece nu sunt probe care să justifice existența faptelor de corupție respective.

A apreciat că întregul dosar este doar o înscenare făcută împotriva sa și care a fost determinată de atmosfera tensionată din Garda Financiară Constanța, în acest sens fiind semnificativă împrejurarea că denunțurile au fost formulate după o perioadă de 2 - 3 ani de la comiterea faptelor, iar martorii audiați în cauză sunt rude apropiate ale mituitorilor (mamă, fiu, soție). Apelantul-inculpat I.C. a învederat că, din toate declarațiile date în dosar, nu rezultă din niciuna faptul că el ar fi luat mită. Astfel la SC H.I. SRL, din declarațiile martorilor B.Z., reiese că banii au fost dați inculpatului G.A.M.. în același fel și la SC S. SRL, banii ar fi fost dați tot inculpatului G.A.M., de față fiind doar fiul martorului C.A., precum și la SC C.N.

SRL, unde nu a fost de față decât mama lui M.M.. în sprijinul opiniei sale, că dosarul a fost doar o înscenare, apelantul a invocat și faptul că la momentul respectiv domnul M.D. era șeful Comisiei Anticorupție din cadrul Prefecturii Constanța. În același mod s-au petrecut evenimentele și la SC O.C. SRL Năvodari (4 februarie 1997), susținându-se că banii au fost dați lui G.A.M., de față fiind doar soția sa, O.A.. În urma controalelor la cele 4 societăți comerciale au fost întocmite procese-verbale prin care s-au constatat contravenții și s-au aplicat amenzile corespunzătoare, eliberându-se chitanțe pentru sumele încasate, ce reprezentau 1/2 din minimul amenzii. Cu privire la acesta aspect, apelantul I.C.

a învederat că, dacă administratorii firmelor contraveniente ar fi fost nemulțumiți, ar fi contestat aceste procese-verbale, lucru care nu s-a întâmplat. Apelantul inculpat I.C. a susținut că hotărârea instanței de fond este insuficient motivată. De asemenea a învederat greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor, dintr-o singură infracțiune de luare de mită (art. 254 alin. (2) C. pen.) în formă continuată, în 4 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen., aflate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen. În concluzie, inculpatul I.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea Sentinței penale nr. 935 din 21 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală și pe fond pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., cu aplic. art. 10 lit. a) C. proc. pen., pe motiv că fapta nu există. Apelantul inculpat C.D., a criticat hotărârea primei instanțe, în primul rând, sub aspectul nemotivării soluției de condamnare, solicitând desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În susținerea apelului său, inculpatul C.D. a învederat că, din probele dosarului nu rezultă faptele de pretindere sau primire de bani, nu a fost dovedit nimic concret, în cauză existând contradicții, declarații nesincere și supoziții. Instanța de fond nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, în sensul că Tribunalul București trebuia să reaudieze toți martorii acuzării, în raport de contradicțiile dintre declarațiile inculpatului, de negare a infracțiunii, și declarațiile martorilor care îl acuză.

În sensul celor de mai sus, arată apelantul C.D., prima instanță avea obligația de a efectua un examen aprofundat al probelor, cu referiri concrete la împrejurările care au rezultat din evaluarea lor. În urma acestui examen s-ar fi constatat că infracțiunea reținută în sarcina sa nu există. În acest sens a invocat împrejurarea că, în rechizitoriu se reține, în cadrul controlului efectuat la 21 iunie 1998, cei doi inculpați, I.C. și C.D. ar fi adus la cunoștința administratorilor că au descoperit nereguli legate de neîntocmirea monetarelor zilnice cu regim special, faptă pentru care au pretins 10.000.000 lei (ROL), în condițiile în care obligația întocmirii acestor monetare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999. A mai susținut apelantul că în urma controlului efectuat la SC C.N.

SRL s-a constatat și a fost sancționată regulamentar abaterea referitoare la lipsa casei electronice de marcaj, în acest mod eliminându-se posibilitatea evaziunii fiscale și, în mod evident, elimina orice suspiciune cu privire la existența oricărei fapte de corupție, elimina sursa și motivul dării și luării de mită. Apelantul C.D. a invocat netemeinicia declarațiilor lui M.D., care nu putea să accepte să dea mită pentru a nu se întocmi dosar penal, pentru o abatere pentru care acesta știa că sancțiunea este amenda, având în vedere că M.D. era șeful Comisiei Anticorupție din prefectura Constanța. Un alt aspect, pe care apelantul-inculpat C.D. l-a invocat în apărarea sa a fost împrejurare că bancnotele de 100.000 lei care fuseseră puse în circulație la 1 iunie 1998, nu puteau să ajungă în posesia administratorului SC C. SRL, la 21 iulie 1998, perioada de timp fiind insuficientă.

Invocând nesinceritatea martorului M.D., apelantul-inculpat a făcut referire la faptul că acest martor afirmă că ar fi reclamat pretinderea și primire a mitei de către cei doi comisari de gardă financiară (I.C. și C.D.), la comisarul șef al Gărzii Financiare M.G., care neagă această discuție în declarația sa (Dosar 5259/2001): "pe perioada cât am fost comisar șef secție nu am primit nici un fel de reclamație cu privire la activitatea desfășurată de comisarii I.C. și G.A.". În același sens, se arată că martorul M.D. nu putea să fie prezent în Eforie Sud la orele 17,30 - 18,00, în ziua de 22 iulie 1998, așa cum a declarat, deoarece s-a aflat la Mangalia în intervalul 18,00 - 1,30, unde s-au efectuat mai multe controale la stațiunile din sudul litoralului, de la colectiv format din mai multe persoane, constituit din ordinul Prefectului județului Constanța.

În concluzie, apelantul C.D. a solicitat să se constate netemeinicia acuzațiilor, fapta care i se impută nefiind dovedită, apreciind că se impune aplicarea principiului "in dubio pro reo", iar consecința finală fiind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Apelantul-inculpat G.A. a criticat hotărârea primei instanțe pentru 4 motive și anume: Prima instanță nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului, în raport de poziția inculpatului, de negare a faptelor și de declarațiile martorilor care îl învinuiseră, astfel încât cercetarea judecătorească are caracter formal. Apreciază că se impunea audierea tuturor martorilor din lucrările de la urmărirea penală.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor dată prin rechizitoriu dintr-o infracțiunea continuată în trei infracțiuni aflate în concurs real, fără a se dezbate noua încadrare, încălcându-se dispozițiile art. 334 C. proc. pen. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de inculpare și anume cererea prin care acesta solicita audierea martorilor audiați în faza de urmărire penală, încălcându-se dispozițiile art. 67 C. proc. pen. și art. 6 pct. 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu face o analiză a apărărilor inculpaților. În ceea ce privește cazul "O." apelantul G.A.

a susținut că nu există nicio probă, deoarece un autoturism a fost importat în mod perfect legal, iar celălalt autoturism a fost cumpărat din țară, de la soția administratorului, și deci nu există motive de intimidare a martorului O.N., având în vedere că soția acestui martor, îndeplinește funcția de inspector de impozite și taxe la D.G.F.P.C.F.S. Constanța, precum și faptul că inculpatul G.A. nu avea atribuții privind regimul vamal. Apelantul G.A. invocă și o neconcordanță a datelor din declarația soacrei martorului O., respectiv D.D., care a afirmat la Parchet că ginerele său i-a cerut bani pentru mită la 4 februarie 1997 (dimineață) și procesul-verbal de control la SC N. SRL în ziua de 4 februarie 1997, între orele 8,00 - 12,00, unde inculpatul G.A.

a fost în control. Mai arată apelantul că a ajuns în control la SC O.C. din întâmplare, deoarece la această adresă era declarată adresa administratoarei SC B.I. SRL. Apelantul subliniază că există contradicții în declarațiile date de martorul O. care afirmă odată că ia dat 1.000 dolari (Dosar nr. 1105/1999), ulterior declară că a dat 300 - 400 dolari, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța afirmă că a dat 600 - 650 dolari, iar la Tribunalul Constanța a declarat că a dat mită 650 dolari și 1.900.000 lei. Cazul S. SRL a fost prezentat de apelantul G.A. ca fiind unul corespunzător, în sensul că s-a reținut o singură abatere, respectiv necompletarea registrului jurnal și s-a întocmit proces-verbal control, cu aplicarea unei sancțiuni convenționale, astfel încât nu există nici un act despre care s-a promis că nu va fi efectuat sau va fi efectuat cu întârziere.

Declarațiile martorilor sunt contradictorii cu privire la persoanele prezente și cu privire la suma împrumutată și de la cine a fost împrumutată: B.F. sau B.F.. Apelantul a subliniat că toate aceste aspecte contradictorii sugerează nesinceritatea martorilor și în consecință lipsa de temeinice a acuzațiilor, deoarece fapta nu există. Despre cazul SC H. SRL apelantul a menționat că acest control s-a efectuat la un punct de lucru al societății respective, în B-dul D., unde nu se putea verifica Registru de casă deoarece, potrivit prevederilor legale, acesta trebuia să stea la sediul societății, adică în A.M. La acest punct de lucru se aflau și au fost verificate doar documentele de gestiune. Apelantul G.A.

a susținut că cele două facturi nedatate, prin care SC H. ar fi încasat de la SC B.C. contravaloarea unor facturi parțiale, în valoare de 5.000.000 lei fiecare, au fost înregistrate în registrul de casă în ziua de 15 aprilie 1997 și nu sunt înregistrate în ordinea cronologică, firească, fiind introduse între chitanțele x - y, deși aveau numerele a și b, în intenția de a se constitui o depășire a plafonului de plăți. Același apelant a susținut că administratorul B.Z. și contabila acestuia cunoșteau prevederile O.G. din 26 august 1997 prin care fusese ridicat plafonul de casă la 20.000.000 lei, și deci nu aveau motive să le fie teamă pentru depășirea plafonului de plăți, deoarece constatarea se făcea după majorarea plafonului, și deci nu se mai putea sancționa vreo abatere.

Apelantul G.A. a solicitat instanței să observe contradicțiile dintre declarațiile administratoarei, contabilei și vânzătoarei, asupra sumei pe care B.Z. ar fi scos-o din seif, una afirmând că suma era în valută, iar cealaltă că era în lei. De asemenea, apelantul a subliniat existența unor neconcordante între declarațiile date de martora B.Z., în diferite faze procesuale ale cauzei. În concluzie, apelantul G.A. a învederat că dovezile administrate în dosar conțin o informație îndoielnică cu privire la vinovăția sa în legătură cu faptele care i se impută, lipsește certitudinea obținerii pe bază de probe decisive, complete și sigure și drept urmare, pe baza principiului "in dubio pro reo", solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și pe fond achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Curtea a examinat cauza pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, precum și a probelor noi, administrate în fața instanței de apel și a constatat că apelul declarat de Parchet este fondat, iar apelurile declarate de cei trei inculpați sunt nefondate, fiecare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prima instanță a administrat probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora a reținui corect starea de fapt și vinovăția inculpaților. A rezultat din probe, că, în perioada 1997 - 1998, inculpații I.C., G.A. și C.D., în calitate de comisari ai Gărzii Financiare Constanța, cu ocazia unor controale privind normele financiar contabile, au pretins și primit sume de bani de la administratorii firmelor a căror activitate au controlat-o, pentru a nu le aplica acestora amenzi, în raport de neregulile constatate la fiecare.

Faptele descrise mai sus au fost săvârșite în timpul controalelor efectuate la 4 februarie 1997 (la SC O.C. SRL Năvodari), la 25 februarie 1997 (la SC S. SRL Năvodari) și la 2 octombrie 1997 (la SC H. SRL Constanța), la care au participat inculpații I.C. și G.A.M.. De asemenea s-a mai reținut o faptă comisă cu ocazia controlului efectuat la 21 aprilie 1998 (la SC C.N. S