ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2015

Decizia nr. 1796/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Șerban Cantacuzino" al județului Prahova - prin Inspectorul Șef, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - prin Inspectorul General și Ministerul Afacerilor Interne - reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a solicitat anularea Ordinului Ministrului afacerilor interne nr. II/4235 din 6 august 2013 prin care i-a fost respinsă contestația formulată, anularea Deciziei nr. 53552 din 3 iunie 2013 de aplicare a sancțiunii disciplinare „Avertisment" cu consecința ștergerii sancțiunii cu efect retroactiv ca fiind nelegală și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 42 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Șerban Cantacuzino" al județului Prahova prin Inspectorul Șef, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - prin Inspectorul General și Ministerul Afacerilor Interne - reprezentat prin Direcția Generală Juridică și a anulat Ordinul MAI nr. II/4235 din 6 august 2013 și Decizia nr. 53552 din 3 iulie 2013 prin care s-a aplicat reclamantului A. sancțiunea disciplinară „Avertisment", obligând pârâții Inspectoratul General pentru Situații de Urgență București și Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 2.188 RON cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 42 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și de Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat următoarele critici împotriva sentinței atacate.

(1) Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar cele arătate de instanța de fond sunt contradictorii și străine de natura pricinii. Instanța de fond reține în mod greșit că reclamantul, în funcția de șef al Serviciului Prevenire, nu avea atribuții nici de centralizare a datelor și nici de elaborare a situației centralizatoare și, totodată, nu motivează, în drept, de ce nu reține argumentele invocate de Inspectorat în întâmpinare.

(2) Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, instanța nu a analizat respectarea prevederilor Ordinului I.G.S.U. nr. 52616 din 8 martie 2013, ordin ce a fost menționat în Decizia nr. 53552 din 3 iulie 2013, ale cărei prevederi au fost încălcate de reclamant.

Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 483 și ale art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul Ministerul Afacerilor Externe a formulat recurs împotriva Încheierii de ședință din 16 decembrie 2013 și a Sentinței civile nr. 42 din 3 martie 2014, pentru următoarele motive, respectiv argumente:

(1) Încheierea de ședință din 16 decembrie 2013, prin care Curtea de Apel Ploiești a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Externe, nu a fost comunicată instituției pârâte (astfel cum dispun prevederile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.) și nici nu a fost anexată Sentința civilă nr. 42 din 3 martie 2014. Totodată, soluția respingerii acestor excepții este nelegală, impunându-se admiterea lor și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, deoarece actul administrativ atacat, respectiv Decizia nr. 53552 din 3 iulie 2013, nu a fost emis de Ministerul Administrației și Internelor, ci de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență - instituție cu personalitate juridică (conform prevederilor art. 1 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1.490/2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a organigramei Inspectoratului General pentru Situații de Urgență cu modificările și completările ulterioare).

(1) Sentința civilă pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, deoarece reclamantul nu a arătat care este dreptul subiectiv prevăzut de lege care i-a fost încălcat și nici vătămarea suferită, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

De menționat că ambii recurenți au solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, în sumă de 2.188 RON.

Soluția instanței de recurs

(a) Recursul formulat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., hotărârea va cuprinde, în considerente, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților.

Astfel cum se arată și în jurisprudență, judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice (Decizia nr. 2522 din 29 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

În acest sens, nu se poate reține că, în speță, hotărârea instanței de fond nu conține argumentele esențiale pentru care a fost admisă acțiunea și cele pentru care au fost respinse apărările pârâților.

Totodată, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul doar participă la întocmirea informării lunare, fără a avea atribuții de coordonare a acestei activități, acest fapt rezultând din fișa postului pct. 1.4 alin. (4), precum și din celelalte acte și probe de la dosar.

b) Recursul formulat de Ministerul Administrației și Internelor

În ceea ce privește Încheierea din 16 decembrie 2013, aceasta este legală și temeinică, Ministerul Administrației și Internelor având calitate procesuală pasivă în raport de unul din actele administrative atacate, respectiv Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. II/4235 din 6 august 2013, prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamant și s-a menținut sancțiunea disciplinară. Această încheiere, fiind atacabilă odată cu fondul, nu presupune comunicarea sa distinctă de sentința atacată, astfel cum a susținut recurentul.

În ceea ce privește critica potrivit căreia reclamantul nu a dovedit o vătămare în cauză, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, aceasta este nefondată, deoarece aplicarea nelegală a unei sancțiuni, chiar și cu avertisment, este de natură a vătăma drepturile reclamantului în cadrul raporturilor de servicii.

În ceea ce privește cererea recurentelor de diminuare a cheltuielilor de judecată acordate la fond, aceasta este neîntemeiată, deoarece pârâtele nu au formulat o astfel de cerere în fața instanței de fond, iar soluționarea cauzei a presupus administrarea unui probatoriu complex (acte, martori), nefiind incidente prevederile art. 451 alin. (2) NCPC.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență împotriva Sentinței nr. 42 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Respinge recursurile declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva încheierii din 16 decembrie 2013, precum și a Sentinței nr. 42 din 3 martie 2014 ale Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții la plata sumei de 2.808 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - LM