ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 330/2018

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanța, suspendarea ordinului Inspectorului Șef nr. x din 28.01.2014, prin care a fost trecut în rezervă, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea ordinului. Prin sentința civilă nr. 2767/CA/28.11.2014 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant A., iar hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de reclamant - decizia civilă nr. 508 din 27 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul x/2014

Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 1005 din data de 12 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul pentru Situatii de Urgență Dobrogea al Județului Constanța, împotriva deciziei civile nr. 508/27 aprilie 2015.

Recursul exercitat în cauză și apărările formulată de intimat Împotriva deciziei a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și, invocând dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., a solicitat rejudecarea cauzei. De asemenea, reluând expunerea situației de fapt și a motivelor de nelegalitate a ordinului contestat, recurentul a arătat că sentința instanței de fond a fost menținută în mod nelegal în căile de atac exercitate și "a fost pronunțată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 327 pct. 2 noul C. pen.". Intimatul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanța a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât hotărârea recurată, fiind dată în recurs, nu mai poate fi supusă acestei căi extraordinare de atac.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (5) al aceluiași articol, magistratul-asistent apreciind ca fundamentată soluția de admitere a excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimatul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Dobrogea al Județului Constanța. Raportul a fost analizat în completul filtru, a fost comunicat părților potrivit încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Recurentul A. a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului, apreciind că recursul promovat este admisibil și a reiterat susțineri din calea de atac promovată.

Considerentele și soluția completului de filtru cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalității căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta. În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs decizia Curții de Apel Constanța nr. 1005/12.10.2015, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea sa de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 508/27 aprilie 2015, dispozitivul ambelor decizii conținând și mențiunea "definitivă". Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, pe cele ale art. 513 alin. (5) și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că soluția dată cererii de revizuire a unei decizii definitive, pronunțate de o instanță de recurs, nu este supusă recursului, având, la fel ca și hotărârea ce se solicită a fi revizuită, caracter definitiv. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă calea de atac promovată.