ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6972/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 23 noiembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului - Județul Constanța, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Constanța, Prefect - B., C. - Președintele Consiliului Județean Constanța, D. - Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Dobrogea" al județului Constanța, Departamentul pentru Situații de Urgență și Secretarul de Stat - E., Șeful DSU, a solicitat:

(i) anularea, în ansamblul lor, a Hotărârii nr. 74 din 19.11.2020 a CJSU Constanța, prin care s-a hotărât instituirea măsurii de carantină zonală, începând cu data de 20.11.2020, ora 20, pentru o perioadă de 14 zile, pentru Municipiul Constanța și în mod consecvent;

(ii) anularea Ordinului nr. x/2020 privind instituirea carantinei zonale pentru municipiul Constanța, județul Constanța emis de către Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, E., Secretar de Stat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne;

(iii) anularea Analizei de risc a Direcției de Sănătate Publică a Județului Constanța nr. 22.478 din 17.11.2020, anularea adresei DSP Constanța ce a fost înregistrată la Instituția Prefectului - Județul Constanța sub nr. x/18.11/2020, care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 74 din 19.11.2020 a CJSU Constanța, concomitent;

(iv) anularea Avizului Institutului Național de Sănătate Publică nr. 18.614 din 18.11.2020, acte administrative în baza cărora a fost practic instituită carantină și în baza cărora au fost propuse o serie de măsuri absolut aberante și complet nejustificate prin care au fost suspendate/eliminate/anulate o serie de drepturi și libertăți fundamentale atât ale tuturor cetățenilor care domiciliază în Municipiul Constanța, cât și a celor care ar îndrăzni să oprească în Constanța cu ocazia tranzitării zonei carantinate, ca fiind abuzive, nejustificate, netemeinice, ilegale și neconstituționale;

(v) obligarea intimaților la plata în solidar a daunelor morale în cuantum de 230.000 RON, din care câte 50.000 RON de către Instituția Prefectului - Județul Constanța, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Constanța, Departamentul pentru Situații de Urgență și în cuantum de câte 20.000 RON, de către Prefectul Jud. Constanța - B., Președintele Consiliului Județean Constanța - C. - Președintele Consiliului Județean Constanța, Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Dobrogea" al județului Constanța - D. și Șeful DSU, Secretar de Stat - E., semnatari ai hotărârilor atacate, prin a căror dispoziții îi sunt încălcate reclamantului nelegal și neconstituțional o serie de drepturi fundamentale și interese legitime;

(vi) asimilarea daunei morale totale cu o despăgubire aferentă atingerii aduse onoarei și demnității ființei umane, întrucât atacul la drepturi și libertăți este în esență un atac la onoarea și demnitatea fiecărui individ afectat de măsurile impuse.

Prin sentința civilă nr. 171/CA din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului - Județul Constanța, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Constanța, Prefect - B., C. - Președintele Consiliului Județean Constanța, D. - Inspectorul Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență "Dobrogea" al județului Constanța, Departamentul pentru Situații de Urgență și Secretarul de Stat - E., Șeful DSU.

Împotriva sentinței civile nr. 171 din 2 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului către prima instanță, în vederea judecării cauzei pe fond.

În motivarea recursului, reclamantul a sesizat încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (9) din Legea nr. 136/2020, întrucât instanța de fond nu i-a comunicat întâmpinarea cu cel puțin 3 zile anterior termenului de judecată stabilit. Totodată, a apreciat reclamantul a fi fost încălcate și dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., din perspectiva nesoluționării, o dată cu cererea principală, a cererii adiționale la acțiunea introductivă de instanță, cu atât mai mult cu cât, în opinia recurentului, în urma pronunțării asupra cererii adiționale se modifica, implicit, cuantumul taxei judiciare de timbru datorate de reclamant. În raport de încălcările acestor texte de lege, recurentul-reclamant a susținut, în temeiul art. 178 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea absolută a sentinței recurate.

A mai susținut recurentul-reclamant că instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra cererii adiționale transmisă în data de 26.11.2020, care modifica, implicit, valoarea taxei judiciare de timbru, astfel încât, până la comunicarea noului cuantum al taxei, reclamantul nu avea obligația timbrării cererii. Întrucât pe portalul instanței de fond nu s-au publicat date despre dosarul de față, recurentul a arătat că nu a avut posibilitatea luării la cunoștință despre respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru decât la data la care i-a fost comunicată încheierea din 27.11.2020, adică la data de 09.11.2020. Prin urmare, a apreciat că nu avea posibilitatea reală și efectivă de a achita taxa de timbru stabilită de instanța de fond.

Recurentul-reclamant a mai invocat, în susținerea caracterului fondat al recursului și dispozițiile art. 22, art. 30 și art. 397 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Departamentul pentru Situații de Urgență a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, deși recurentul-reclamant a încadrat recursul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu decât pct. 5 al acestui articol, respectiv cazului de casare care sancționează pronunțarea hotărârii atacate cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din conținutul motivelor de recurs nu rezultă critici care ar putea fi încadrate în prevederile pct. 6, 7 și 8 ale art. 488 C. proc. civ., respectiv nu a fost sesizată lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu a fost indicată o încălcare a autorității de lucru judecat și nici nu au fost expuse normele de drept material pretins greșit aplicate în speță. Toate criticile reclamantului privesc încălcări ale normelor de procedură, urmând a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În raport de soluția pronunțată de instanța de fond, care a anulat acțiunea introductivă pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că motivele de recurs privitoare la pretinsa încălcare a art. 15 alin. (9) din Legea nr. 136/2020 sunt nefondate, întrucât chestiunea vizând termenul de comunicare a întâmpinării către reclamant nu prezintă relevanță din perspectiva obligației de timbrare a cererii de chemare în judecată.

Criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., prin care se invocă nesoluționarea unei cereri adiționale la cererea de chemare în judecată, sunt de natură, în opinia recurentului-reclamant, să susțină punctul său de vedere cu privire la chestiunea obligației de timbrare a cererii și consecințele neîndeplinirii acesteia de către reclamant.

Înalta Curte constată că aspectul netimbrării acțiunii nu a fost contestat de recurentul-reclamant; de asemenea, acesta nu a contestat că cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulate în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost respinsă prin încheierea din 27 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020. Prin criticile din recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond era datoare să se pronunțe asupra cererii adiționale, împrejurare care, în opinia sa, ar fi condus la modificarea cuantumul taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, aceste critici. Procedura prin care părțile pot contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru este prevăzută de dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora reclamantul poate formula cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, iar încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă. Ca atare, chestiunea vizând existența obligației de timbrare și cuantumul taxei judiciare de timbru aferente unei acțiuni sau căi de atac nu poate forma obiectul contestării în recurs, legiuitorul stabilind în acest sens o cale specială de contestare, pe care reclamantul a exercitat-o și care a fost respinsă, ca nefondată.

Prin urmare, obligația de timbrare a cererii și cuantumul taxei au fost stabilite de instanța de judecată printr-o încheiere definitivă, pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare, asupra căreia instanța de control judiciar nu poate exercita un control de legalitate cu ocazia examinării sentinței atacate.

Referitor la argumentul depunerii de către reclamant a unei cereri pe care a intitulat-o "adițională" la acțiunea inițială, Înalta Curte constată că obligația timbrării acțiunii primează în fața oricărei alte chestiuni de ordin procedural, inclusiv asupra examinării/calificării/soluționării eventualelor cereri adiționale.

Astfel, potrivit art. 197 C. proc. civ., coroborat cu art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și se atașează cererii de chemare în judecată. Dacă cererea este netimbrată ori insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță, iar consecința neîndeplinirii acestei obligații o reprezintă sancțiunea anulării cererii, doar în ipoteza unei cereri legal timbrate instanța fiind îndreptățită să procedeze la analizarea altor cereri depuse în procedura judiciară la dosarul cauzei.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Având în vedere caracterul prioritar al soluționării excepției nulității recursului pentru netimbrare (excepție de fond, peremptorie și absolută), Înalta Curte apreciază că prima instanță a analizat în mod corect această excepție, anterior analizării celorlalte excepții și cereri ale părților din cauză, subsidiare chestiunii referitoare la timbrarea corespunzătoare a acțiunii.

În condițiile în care reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, iar acesta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a cererii, nedepunând la dosarul cauzei, până la termenul de judecată stabilit, taxa de timbru în sumă de 500 de RON, Înalta Curte constată că soluția de anulare a acțiunii este legală, urmând a fi menținută, criticile formulate de reclamant nefiind apte să conducă la reformarea sentinței recurate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 171/CA din 2 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 decembrie 2020.