ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 798/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea depusă la C.S.M., B.R. a solicitat recunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, motivat de faptul că prin numirea în cadrul P.N.A. - structură

centrală, devenit ulterior D.N.A., a dobândit efectiv și gradul profesional

corespunzător funcției.

Prin Hotărârea nr. 1062 din 16 octombrie 2008

a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție formulate de un număr de 3 procurori de la D.N.A., printre aceștia

aflându-se și recurentul B.R.

În motivarea Hotărârii nr. 1062 din 16

octombrie 2008 Plenul C.S.M. a reținut că, în concordanță cu standardele

europene în materie, gradul profesional constituie un element esențial al

carierei magistratului, ce este privit în strânsă legătură cu statutul

magistratului. Plenul C.S.M. a reținut că normele europene subliniază

importanța deosebită a tuturor aspectelor ce țin de statutul și cariera

magistratului, invocând Recomandarea nr. R (94) 12 a Consiliului de Miniștri

privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, care precizează la art.

2 lit. c) Principiul I: toate deciziile privind cariera profesională trebuie să

aibă la bază criterii obiective.

De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut că nu

există o definiție legală a noțiunii de grad profesional. S-a arătat că

dispozițiile Legii nr. 303/2004 reglementează problema promovării în funcții de

execuție, stabilind în mod unitar principiile care stau la baza dobândirii

gradului profesional, principii care răspund întocmai exigențelor europene în

materie: o unică autoritate, independentă, formată din magistrați aleși de

către colegi egali în grad decide asupra promovării.

Plenul C.S.M. a reținut că definiția dată

gradului profesional printr-o hotărâre a Plenului nu are forța unei norme

juridice, ci definiția a fost folosită într-un caz particular.

A fost criticată și argumentația conform

căreia exercitarea competențelor corespunzătoare unei anumite instanțe, de un

anumit grad, trebuie să corespundă gradului profesional, arătând că procurorul

se întoarce la unitatea de unde provine, conform art. 75 alin (11) și art. 87

alin (9) din Legea nr. 304/2004 și dacă s-ar fi dobândit gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte, procurorul ar fi rămas la această

unitate, nefiind necesară o revenire la o unitate de parchet ierarhic

inferioară.

Plenul C.S.M. a mai precizat că D.N.A. a fost

și este o structură specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, cu

personalitate juridică, ale cărei atribuții, competență, organizare,

funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege specială.

De asemenea, Plenul a reținut că a fost

prevăzută și o procedură specială pentru încadrarea procurorilor la această

structură specializată, inițial prin O.U.G. nr. 43/2002 instituindu-se regula

numirii acestor procurori pe o perioadă limitată de timp, cu posibilitatea

prelungirii acestei durate, iar ulterior, prin Legea nr. 304/2004, au fost

prevăzute, pe lângă condițiile inițiale de numire în funcție și condiția

privitoare la un interviu organizat de o comisie constituită în scopul

verificării pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și de a-și

asuma răspunderi, a rezistenței la stres, etc.

Pentru considerentele arătate, Plenul C.S.M.

a apreciat că cei 3 procurori în cauză nu au dobândit gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

întrucât promovarea în funcții superioare de execuție (pe loc sau efectivă),

reprezintă o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și

constituie o componentă a carierei acestora, fiind posibilă, atât în condițiile

Legii nr. 92/1992, republicată, cât și în prezent, conform Legii nr. 303/2004,

republicată, numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiții

prevăzute de lege.

Plenul C.S.M. a precizat că legiuitorul nu a

înțeles să facă o excepție de la regula promovării în funcții de execuție prin

concurs pentru procurorii P.N.A., în prezent D.N.A. întrucât se prevede, în mod

expres, faptul că la încetarea activității în cadrul D.N.A., procurorul revine

la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze

potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizați cu

un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul

profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

B.R. solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit

principiului activității legii și succesiunii legilor în timp, să se constate

că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru

nelegalitate, arătând, în esență, că motivarea ei constă într-o înșiruire de

considerente ce țin de managementul resurselor umane, fară să țină seama de

situația individuală a fiecărei persoane, în sensul că acesta a fost numit și a

funcționat ca procuror în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform unei proceduri speciale,

prevăzute de O.U.G. nr. 43/2002 și a dobândit gradul profesional corespunzător.

Recurentul a făcut, de asemenea, referire la

evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea

procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate în

combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul activității

legii, aplicarea normelor juridice în timp și interpretarea logică și

sistematică a acestora i-au creat o situație favorabilă în sensul că numirea

procurorilor în cadrul P.N.A., în prezent reorganizat sub forma unei structuri

specializate a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a

avut ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător nivelului acestui

parchet.

În sprijinul cererii formulate, recurentul a

anexat, în copie, hotărârea atacată și decretul de numire în funcție.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul

a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând că procedura și condițiile

pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de

procuror la D.N.A.

În sprijinul acestei apărări, C.S.M. a făcut

referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că

numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această

structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și

de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi

obținut numai prin concurs.

Cu referire la practica Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de

recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate

în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel

că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au

caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile

depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

P.N.A. a fost înființat prin O.U.G. nr. 43/2002,

ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție, care își

exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori

specializați.

Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o

structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public,

fiind condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003,

aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet

specializat funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Concepția cu privire la acest organism

specializat în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005

care, la art. 1, a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma Departamentului

Național Anticorupție, structură autonomă, cu personalitate juridică proprie,

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și,

ulterior, prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr. 134/2005, care a

modificat dispoziția legală sus menționată, în sensul înființării D.N.A., ca

structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul

procurorului șef al direcției [art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, cu

modificările și completările ulterioare].

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu

poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură

specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcții componente.

În aceste condiții, numirea procurorilor

specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp și

îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție,

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul

C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera

magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul

profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că

recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale, la P.N.A. care a devenit

ulterior D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, astfel că a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în

ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar

echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.N.A.

în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare

prin lege.

De reținut este și faptul că, în această

materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă

instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica unitară

existentă la nivelul instanței, unde au fost deja admise cereri de recunoaștere

a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la P.N.A., și reținute

argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, cum ar fi: al protecției

încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe

și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în

sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de

jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reținut că

existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte

autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului securității

juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care

constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (B. împotriva

României, nr. 30658/05).

Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte

va admite recursul declarat și va dispune anularea hotărârii atacate în ceea ce

le privește pe recurente și, în consecință, va obliga C.S.M. să recunoască

gradul profesional dobândit prin numirea la D.N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.R. împotriva

Hotărârii nr. 1062 din 16 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează parțial hotărârea atacată în ceea

ce-l privește pe recurent.

Obligă intimatul să recunoască recurentului

gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13

februarie 2009.