ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 796/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea depusă la C.S.M., Ș.M. a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, motivat de faptul că prin numirea în cadrul D.I.I.C.O.T., a dobândit efectiv și gradul profesional corespunzător funcției. Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 26 de procurori de la D.I.I.C.O.T. și de 15 procurori de la D.N.A., printre aceștia din urmă, prevăzuți în Hotărârea arătată la art. 1 poziția nr. 21, aflându-se și recurentul Ș.M.

În motivarea Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 Plenul C.S.M. a reținut că, în concordanță cu standardele europene în materie, gradul profesional constituie un element esențial al carierei magistratului, ce este privit în strânsă legătură cu statutul magistratului. Plenul C.S.M. a reținut că normele europene subliniază importanța deosebită a tuturor aspectelor ce țin de statutul și cariera magistratului, invocând Recomandarea nr. R (94) 12 a Consiliului de Miniștri privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, care precizează la art. 2 lit. c) Principiul I: toate deciziile privind cariera profesională trebuie să aibă la bază criterii obiective. De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut că nu există o definiție legală a noțiunii de grad profesional.

S-a arătat că dispozițiile Legii nr. 303/2004 reglementează problema promovării în funcții de execuție, stabilind în mod unitar principiile care stau la baza dobândirii gradului profesional, principii care răspund întocmai exigențelor europene în materie: o unică autoritate, independentă, formată din magistrați aleși de către colegi egali în grad decide asupra promovării. Plenul a apreciat că procurorii sunt numiți în funcții la D.I.I.C.O.T. și D.N.A. de procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de procurorul șef al D.N.A., iar niciuna dintre aceste autorități nu întrunește condițiile menționate anterior, în ceea ce privește independența față de executiv, observând că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este numit de către Președintele României la propunerea ministrului justiției, situație identică și în cazul procurorului șef al D.N.A.

De asemenea, Plenul C.S.M. a reținut că definiția dată gradului profesional printr-o hotărâre a Plenului nu are forța unei norme juridice, ci definiția a fost folosită într-un caz particular. A fost criticată și argumentația conform căreia exercitarea competențelor corespunzătoare unei anumite instanțe, de un anumit grad, trebuie să corespundă gradului profesional, arătând că procurorul se întoarce la unitatea de unde provine, conform art. 75 alin (11) și art. 87 alin (9) din Legea nr. 304/2004 și dacă s-ar fi dobândit gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte, procurorul ar fi rămas la această unitate, nefiind necesară o revenire la o unitate de parchet ierarhic inferioară. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ș.M.

solicitând ca, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în timp, să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând, în esență, că motivarea ei constă într-o înșiruire de considerente ce țin de managementul resurselor umane, fară să țină seama de situația individuală a fiecărei persoane, în sensul că acestea au fost numite și au funcționat ca procurori în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform unei proceduri speciale și a dobândit gradul profesional corespunzător nivelului acestui Parchet.

Recurentul a făcut, de asemenea, referire la evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție, concluzionând că principiul activității legii, aplicarea normelor juridice în timp și interpretarea logică și sistematică a acestora au creat o situație favorabilă în sensul că numirea procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. a avut ca efect promovarea la parchetul respectiv și dobândirea ipso facto a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. A arătat că C.S.M. a interpretat greșit legea, a ignorat jurisprudența unanimă în materie și a nesocotit principiul egalității și al nediscriminării.

În sprijinul cererii formulate, recurentul a anexat, în copie, hotărârea atacată, ordinele de numire în funcție, copia cărții de muncă și practică judiciară. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susținut că recursul este neîntemeiat, arătând că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. În sprijinul acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la D.I.I.C.O.T. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin concurs.

Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 131/2006, prevăd faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, care derogă de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere. Astfel, recurentul a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004. Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet. În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit reglementărilor speciale și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., intimatul a reținut că definiția gradului profesional a fost folosită într-un caz particular ce avea în vedere acoperirea tuturor situațiilor prezente și trecute, în care, sub diferite reglementări, magistrații au fost numiți direct la instanțe de un anumit nivel (sau au fost transferați, în interesul serviciului din alte funcții - consilier juridic, avocat, etc), dobândind astfel gradul profesional corespunzător.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica unitară existentă la nivelul instanței, unde au fost deja admise cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. și reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (B. împotriva României, nr. 30658/05).

Cât privește susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente: Rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie este acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței", iar menținerea acelorași soluții în cauze similare este de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii, în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale. Având în vedere toate aceste motive, Înalta Curte va admite recursul declarat și va dispune anularea hotărârii atacate în ceea ce îl privește pe recurent și, în consecință, va obliga C.S.M.

să recunoască gradul profesional dobândit prin numirea la D.I.I.C.O.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ș.M. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează parțial hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurent. Obligă intimatul să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2009.