ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2706/2015

Decizia nr. 2706/2015

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25

februarie 2015, petentul A. a solicitat îndreptarea erorii materiale din

sentința civilă nr. 528 din 22 iunie 1995 a Tribunalului Dâmbovița, motivat de

faptul că la dosarul cauzei există două sentințe cu suprafețe de teren

diferite, de 559,7 mp și respectiv 451,08 mp. A arătat că interesul său este să

își apere dreptul de proprietate asupra terenului întrucât prin punerea în

executare a acestei hotărâri este lipsit de proprietatea a cca. 76 mp teren și

a susținut că este vorba de o eroare materială.

Prin întâmpinarea

depusă la 17 martie 2015 intimata B., a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a petiționarului.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea de ședință din camera

de consiliu din data de 24 martie 2015 a admis excepția lipsei calității procesuale

active și a respins cererea de îndreptare a erorii materiale din sentința

civilă nr. 528 din 22 iunie 1995 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul

nr. x/1995, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Dâmbovița a reținut că sentința civilă nr. 528 din

22 iunie 1995 a cărei îndreptare se solicită, a fost pronunțată în Dosarul nr.

x/1995 al Tribunalului Dâmbovița, părți fiind reclamanta B. și pârâții Primăria

municipiului Târgoviște, județul Dâmbovița și RA C. SA Târgoviște, județul

Dâmbovița.

Prima instanță a

constatat că petiționarul A. nu a avut calitate de parte în acel dosar și nici

nu a arătat că ar fi succesor în drepturi al vreuneia dintre părți. Cum

încheierea de îndreptare a hotărârii face corp comun cu hotărârea, așa cum

arată dispozițiile art. 281 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, reiese că doar

părțile din cauza în care s-a pronunțat hotărârea pot formula astfel de cereri.

Ca atare, s-a constatat că petentul nu justifică legitimarea procesuală activă

astfel încât cererea sa a fost respinsă.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs petentul A. cerere recalificată ca apel,

criticând-o pentru nelegalitate.

A arătat că tribunalul

a reținut o situație de fapt greșită. Astfel, pentru a-i respinge cererea de

ordonanță președințială, prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale din

cuprinsul sentinței civile nr. 528 din 22 iunie 1995 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița în Dosarul civil nr. x/1995, instanța a reținut că el nu ar avea

calitatea procesuală pentru o asemenea acțiune. A susținut că, în realitate,

este terț deținător de bună credință al terenului din Târgoviște, județul

Dâmbovița, proprietar incontestabil al clădirii ce se afla pe acesta și pe care

a cumpărat-o.

A arătat că

Tribunalul a omis să se pronunțe pe excepția invocată de intimata B., dar a

invocat din oficiu o excepție asemănătoare. A criticat faptul că avea dreptul

la o judecată echitabilă și la un judecător imparțial, or, în cauză, judecătorul

a pus din oficiu în discuție o excepție absolută, fără a i-o comunica și lui

pentru a se apăra.

Curtea de Apel

Ploiești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 84 C. proc. civ.,

raportat la art. 281

3

din același cod, a recalificat calea de atac

ca fiind apel, iar prin Decizia nr. 1149 din 16 septembrie 2015 l-a respins, ca

nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că legitimarea procesuală se raportează la

dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile

formulate prin actul de învestire al instanței, iar ea se determină după

împrejurările de fapt și de drept prezentate de reclamant în cursul cererii de

chemare în judecată.

Conform art. 281 C.

proc. civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Instanța de apel a

reținut că părți în Dosarul nr. x/1995 al Tribunalului Dâmbovița, în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 528 din 22 iunie 1995 a cărei îndreptare se

solicită prin prezenta cerere, sunt reclamanta B. și pârâții Primăria

municipiului Târgoviște și RA C. SA Târgoviște. Totodată, a reținut că petentul

A. nu a avut calitate de parte în acel dosar și nici nu a arătat că ar fi

succesor în drepturi al vreuneia dintre părți, așa încât în mod corect instanța

de fond a reținut că acesta nu justifică legitimarea procesuală activă pentru a

formula prezenta cerere întrucât încheierea de îndreptare a hotărârii face corp

comun cu hotărârea, conform dispozițiilor art. 281 alin. (3) C. proc. civ. și

doar părțile din cauza în care s-a pronunțat hotărârea pot formula astfel de

cereri.

În ceea ce privește

invocarea, în susținerea cererii de apel a dreptului la un proces echitabil

consacrat de Curtea Europeană a Dreptului Omului, instanța a reținut că art.

6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului statuează că toate persoanele au dreptul la un

proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către

o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii. Deși

Convenția nu definește termenul de „ echitabil”, în doctrină s-a arătat că această

cerință trebuie interpretată în sensul de a se asigura respectarea, cu ocazia soluționării

pricinilor aflate pe rolul instanței, a unor principii fundamentale, precum

contradictorialitatea, rolul activ al judecătorului și dreptul la apărare.

Curtea a constatat că

excepția lipsei calității procesuale active a petentului de a formula cerere de

îndreptare eroare materială a fost invocată din oficiu de instanță la termenul

din 24 martie 2015 și a fost pusă în discuția contradictorie a părților

prezente. Faptul că acesta nu a fost prezent la acel termen pentru a pune

concluzii cu privire la această excepție, precum și împrejurarea că instanța a

invocat din oficiu această excepție, ridicată și de intimata B. (excepție care

era aceeași cu cea invocată de instanță) nu înseamnă că încheierea pronunțată

este inechitabilă, că s-a încălcat principiul rolului activ al judecătorului

sau al dreptului petentului la un proces echitabil.

În condițiile în care

soluționarea procesului la prima instanță s-a realizat cu respectarea

principiilor care guvernează desfășurarea procesului civil, Curtea a apreciat

că nu pot fi primite criticile apelantului și a respins, ca nefondat, apelul

declarat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs A. solicitând desființarea încheierii, iar, pe fond,

admiterea cererii.

A criticat faptul că

instanțele de fond nu au ținut cont de dreptul său de proprietate pentru

terenul în suprafață de 570 mp, dreptul de servitute și dreptul de superficie,

precum și faptul că avea un interes legal de a interveni în proces. Susține că

eroarea materială pe care a reclamat-o putea fi îndreptată și din oficiu.

O altă critică a

vizat faptul că instanța de apel a reținut eronat faptul că parte în proces a

fost Primăria municipiului Târgoviște, deși pârât a fost Consiliul local al

municipiului Târgoviște.

O ultimă critică a

fost aceea privitoare la considerentul instanței de apel potrivit căruia

excepția invocată de B. va fi avută în vedere în fața instanței de fond, ceea

ce în opinia recurentului echivalează cu o omisiune de cercetare, întrucât se

putea pune astfel problema doar în cazul unei casări cu reținere, ceea ce nu

s-a întâmplat în speță.

A solicitat admiterea

recursului.

Înalta Curte,

analizând criticile de nelegalitate formulate de recurent le va respinge, ca

nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Prima instanță a

stabilit că petentul nu are calitatea procesuală de a cere îndreptarea erorii

materiale din sentința civilă nr. 528 din 22 iunie 1995 pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița, în Dosarul nr. x/1995, iar instanța de apel, cenzurând

criticile formulate, a statuat că soluția instanței de fond este corectă, față

de împrejurarea că petentul nu a avut calitatea de parte, în litigiul finalizat

cu hotărârea a cărei îndreptare se solicită, și nici de succesor în drepturi al

vreuneia dintre părți.

Prin urmare, cum argumentele

instanței de apel au fost că are calitate procesuală în cererea de îndreptare a

hotărârii judecătorești numai cel care a fost parte în cauză, așa cum rezultă

din dispozițiile art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în speță nefiind

îndeplinită o condiție de exercițiu a acțiunii, rezultă că aspectele invocate

prin recurs ce vizează eventualele greșeli de judecată privitoare la corecta

stabilire a situației de fapt nu au legătură și nu vizează considerentele

reținute de instanța de apel în motivarea hotărârii atacate.

Totodată, aspectele

factuale ale speței, care contrar susținerilor recurentului nu sunt de ordin

publică întrucât nu sunt de interes general, public, respectiv critica privind întinderea

dreptului de proprietate al reclamantei B., nu pot fi analizate întrucât țin de

fondul raportului juridic dedus judecății și nu se raportează la argumentele

deciziei recurate.

Recurentul a criticat

și faptul că în mod greșit Tribunalul Dâmbovița a reținut, în încheierea prin

care i s-a respins cererea de îndreptare eroare materială, că parte în proces a

fost Primăria municipiului Târgoviște și nu Consiliul local al municipiului

Târgoviște. Această critică deși susceptibilă de a fi încadrată în dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiată. Se reține, pe de o parte, că

nu a constituit motiv de apel, iar, pe de altă parte, eventuala existență a

unei astfel de erori materiale în considerentele deciziei atacate ar fi putut

invocată doar de partea interesată și vătămată de această nulitate relativă.

Nu poate fi primită

nici ultima critică formulată, prin care recurentul s-a plâns de faptul că instanța

de apel a menționat în practicaua deciziei că asupra excepției lipsei calității

procesuale active a petentului, invocată în primă instanță de intimata B., se

va pronunța pe fondul cauzei.

La termenul de

judecată din 16 septembrie 2015, instanța de apel a pus în discuția părților

excepția lipsei calității procesuale active a apelantului A., excepție invocată

de către intimata B., prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în data de 3

septembrie 2015 - fila 22 dosar apel. După dezbateri contradictorii pe aspectul

legitimării procesuale active a apelantului, Curtea de Apel a statuat că

petentul are deschisă calea de atac a apelului împotriva încheierii pronunțate

în primă instanță de Tribunalul Dâmbovița, prin care i s-a respins cererea de

îndreptare eroare materială, întrucât această hotărâre judecătorească poate fi

atacată cu apel și prin urmare, petentul are calitatea de a declara calea de

atac a apelului în privința modului de soluționare a cererii sale de îndreptare

a erorii materiale.

Cât privește excepția

lipsei calității procesuale active invocată de intimata B. în fața

tribunalului, cu același conținut cu cea invocată de tribunal din oficiu,

respectiv a lipsei legitimării procesuale active a petentului de a formula

cererea de îndreptare a erorii materiale, instanța de apel a reținut, în mod

corect din punct de vedere procedural, că aceasta privește însuși fondul

apelului și a analizat-o în cadrul motivelor de apel.

Așa fiind, nu se

poate imputa instanței de apel că a omis să cerceteze vreunul din motivele sau

aspectele cu care a fost învestită în această etapă procesuală.

Având în vedere

considerentele expuse, recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la cererea

de acordare a daunelor morale formulată de intimata B., constatând că

exercitarea unei căi de atac, respectiv a recursului, nu constituie un abuz de

drept în condițiile art. 723 C. proc. civ., atât timp cât partea are deschisă

potrivit legii această cale de atac împotriva modului în care instanța de apel

a soluționat apelul pe care l-a formulat împotriva sentinței tribunalului,

Înalta Curte va respinge această solicitare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1149 din 16

septembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2015.