ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2014

Decizia nr. 4335/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele B. Ploiești și C. Călărași, contestație împotriva Deciziilor de impunere nr. 732, 733, 734, 735, 736, 737, 738, 739 și 740 din data de 18 martie 2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. 183 din 18 martie 2014 emise de C. Călărași, solicitând și suspendarea executării deciziilor de impunere până la soluționarea definitivă a contestației.

În fapt, a arătat că fost supusă unui control fiscal pentru perioada anilor 2010-2012, iar prin actele fiscale emise, pârâta C. Călărași a stabilit în sarcina reclamantei o creanță fiscală suplimentară în sumă totală de 2.397.559 lei, din care 1.290.766 lei impozit pe venit și accesorii în sumă de 1.106.793 lei.

Consideră că deciziile de impunere și raportul de inspecție fiscală sunt nelegale, motiv pentru care a formulat contestație pe cale administrativă, depusă în copie la dosar, reluând motivele de nelegalitate în contestația formulată în fața instanței.

Prin acțiunea formulată, reclamanta a prezentat și motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii de suspendarea executării deciziilor de impunere contestate.

2.1. Prin sentința nr. 665 din 20 august 2014, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că valoarea obiectului contestației în sumă de 2.397.559 lei depășește pragul valoric de 1.000.000 lei.

2.2. Prin sentința nr. 2447 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide în acest sens, Curtea de apel a reținut că în materie de taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fixeaxă, în determinarea competenței materiale, criteriul valoric, după cum valoarea creanței contestate este mai mică sau mai mare de 1.000.000 lei.

Textul de lege are în vedere valoarea contestată pe fiecare act administrativ-fiscal, iar nu valoarea cumulată a creanțelor contestate printr-o singură cerere de chemare în judecată, deci nu are în vedere ipoteza în care, în același litigiu se contestă mai multe acte administrativ fiscale, fiecare cu individualitatea sa, cu valoare mai mică de 1.000.000 lei, însă cu valoare cumulată mai mare de 1.000.000 lei.

În speță, partea reclamantă a sesizat tribunalul cu mai multe capete de cerere având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale (mai multe decizii de impunere, fiecare dintre acestea având valoarea creanței contestate sub plafonul de 1.000.000 lei, însă cumulat, valorile depășesc acest plafon), solicitând anularea următoarelor decizii de impunere:

- Decizia nr. 737/2014 - valoare contestată: 98.068 lei;

- Decizia nr. 740/2014: valoare 523.026 lei;

- Decizia nr. 734/2014 valoare 32.687 lei;

- Decizia nr. 736/2014 valoare 114.925 lei;

- Decizia nr. 739/2014 valoare 612.936 lei;

- Decizia nr. 733/2014 valoare 38.308 lei;

- Decizia nr. 735/2014 valoare 54.347 lei;

- Decizia nr. 738/2014 valoare 289.849 lei;

- Decizia nr. 732/2014 valoare 18.115 lei.

Astfel, curtea de apel a constatat că fiecare decizie de impunere reprezintă un act administrativ distinct, cu motivare în fapt și în drept proprie, cu elemente proprii de potențială nelegalitate, care poate forma obiectul unui litigiu separat.

Împrejurarea că reclamantul a înțeles să le contestate pe toate prin aceeași acțiune ține doar de opțiunea procesuală a acestuia, fără relevanță asupra competenței determinate de valoarea obiectului litigiului fiscal, în acest sens fiind și prevederile art. 99 C. proc. civ.

În concluzie, curtea de apel a apreciat că raționamentul tribunalului este eronat și conduce la concluzia ca reclamantul ar putea prin voința sa exclusivă să determine competența instanței de contencios administrativ atunci când, având de contestat mai multe acte opteaza fie să formeze mai multe acțiuni, fiecare de competența tribunalului sau optează pentru o singură acțiune în care să le conteste pe toate și atunci ar atrage competența curții de apel.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

În stabilirea instanței competente, Înalta Curte are în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectând principiul disponibilității.

În cauză,

reclamanta A. a

dedus soluționării un litigiu ce are ca obiect anularea Deciziilor de impunere nr. 732, 733, 734, 735, 736, 737, 738, 739 și 740 emise la data de 18 martie 2014 de C. Călărași, prin care a fost obligată la plata sumei totale de 2.397.559 lei, reprezentând impozit pe venit anual stabilit suplimentar și accesorii aferente pentru anii 2010, 2011 și 2012 și a raportului de inspecție fiscală nr. 183 din 18 martie 2014, precum și suspendarea executării actelor administrativ fiscale până la soluționarea definitivă a contestației.

Din actele dosarului rezultă că actele administrativ fiscale contestate au fost emise în baza aceluiași raport de inspecție fiscală și fac obiectul unei contestații administrative formulate de reclamantă, potrivit art. 205 și următoarele C. proc. fisc., nesoluționată la momentul învestirii instanței.

Chiar dacă fiecare decizie de impunere atacată este individualizată și are o valoare a creanței situată sub pragul de 1.000.000 lei, această împrejurare nu este aptă să atragă competența materială a tribunalului, deorece criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de care se stabilește competența în materia litigiilor referitoare la acte administrativ-fiscale care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, are în vedere cuantumul sumei contestate, iar nu valoarea contestată pe fiecare act administrativ fiscal în parte, textul de lege nefăcând nicio distincție în acest sens.

În raport de obiectul acțiunii judiciare, astfel cum a fost configurat de reclamantă și ținând seama de suma totală contestată, în cuantum de 2.397.559 lei, valoare care se situează peste plafonul de 1.000.000 lei, competența soluționării cauzei aparține, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Această soluție se impune și în vederea unei soluționări unitare a cauzei, mai ales că toate actele procesual fiscale au fost emise în cadrul aceluiași raport de drept fiscal material.

O abordare separată a capetelor de cerere ar constitui o încălcare a principiului disponibilității și a dreptului la buna administrare a cauzei, existând riscul pronunțării unor soluții contradictorii și prelungirii nejustificate a stării de incertitudine fiscală a contribuabilului.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, luând în considerare cuantumul total al sumei contestate, potrivit criteriului valoric avut în vedere de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta A. în contradictoriu cu

pârâtele B. Ploiești și C. Călărași,

în favoarea Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2014.