ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1728/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, a solicitat:

- în principal, anularea Deciziei nr. 927/24.10.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/07.04.2014 privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești A.J.F.P. Călărași - Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. x/07.04.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/07.04.2014 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași - Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice;

- în subsidiar, anularea parțială a Deciziei nr. 927/24.10.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/07.04.2014 privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești A.J.F.P. Călărași - Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. x/07.04.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/07.04.2014 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași - Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, cu privire la TVA stabilită suplimentar și accesoriile de plată; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.820.756 RON, reprezentând TVA de plată suplimentar, accesorii de plată aferente și majorări de întârziere, conform Deciziei nr. x/07.04.2014 emisă de pârâtă, precum și obligarea la plata dobânzii legale fiscale aferente acestei sume de la data plății până la achitarea integrală a acesteia; cu cheltuieli de judecată.

La primul termen de judecată din data de 07.10.2015, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, iar prin încheierea de ședință de la același termen, instanța de fond a dispus completarea cadrului procesual pasiv, în sensul arătat de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 3162 din 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II.Analiza recursului exercitat în cauză

Critica reclamantului subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reia susținerile din fața instanței de fond referitoare la rolul activ al A.N.A.F. și respectarea principiului bunei credințe în relația cu contribuabilul.

Cu toate că instanța de fond a arătat că respectivele susțineri nu pot fi probate în lipsa unei cereri scrise adresate organului fiscal, nici în fața instanței de recurs reclamantul nu a probat aceasta.

În ceea ce privește susținerea intimatei potrivit căreia organele fiscale au obligația de a înregistra din oficiu o persoană ca plătitoare de TVA, Curtea de apel a reținut, că, potrivit art. 72 alin. (8) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, organele fiscale "pot sa înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu și-a indeplinit obligația de inregistrare fiscala, potrivit legii", din interpretarea acestui text de lege rezultând ca înregistrarea din oficiu a unui contribuabil este un drept al organului fiscal și nu o obligație, aceasta obligație revenind exclusiv subiectului de drept fiscal.

Pe de alta parte, posibilitatea organului fiscal de a înregistra o persoana, din oficiu, in calitate de plătitor de TVA este condiționata de cunoașterea de către organul fiscal a informațiilor și documentelor relevante in acest sens, or, chiar daca s-ar admite ca intimatul a fost de buna-credinta și s-a adresat verbal organului fiscal competent cu solicitarea de înregistrare, o astfel de solicitare verbala ar fi insuficienta pentru a se proceda la o inregistrare din oficiu, asa cum pretinde intimatul.

De asemenea, se susține și pe calea recursului faptul ca organul fiscal teritorial deținea o baza de date(declaratiile cod 205) a carei consultare ii permitea sa constate ca veniturile din vânzarea de cereale pe anul 2012 sunt mai mari decât plafonul prevăzut pentru regimul special de scutire a TVA și, ca atare, avea obligația sa examineze in mod obiectiv starea de fapt fiscala și sa înregistreze din oficiu, ca plătitor de TVA.

Si aceasta critica se impune a fi cenzurata, întrucât declarațiile cod 205 se depun de către plătitorii de venit completate cu date centralizate pentru intreg anul de raportare, termenul de depundere fiind pana in ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul anterior și, ca atare, declarațiile respective nu pot oferi organului fiscal date in timp real ale tranzacțiilor desfășurate ale contribuabililor.

O altă critică se referă la aceea că instanța de fond nu a analizat sub niciun aspect prevederile pct. 62 alin. (2) lit. b din Normele Metodologice date în aplicarea art. 152 Codul fiscal, în coroborare cu art. 160 Codul fiscal.

Instanța de fond a reținut, sintetizând, că prețul de vânzare al cerealelor nu include TVA, atunci când furnizorul are posibilitatea de a recupera de la dobânditor, taxa pe valoarea adăugată, conform jurisprudenței CJUE în cauzele conexe C-249/12 și C-250/12, situația care se regăsește și prezenta speță, subsemnatul având posibilitatea de a emite facturi de corecție pentru recuperarea TVA-ului, în temeiul art. 159 alin. (3) Codul fiscal.

Din interpretarea textului de lege prevăzut pentru aplicarea măsurilor simplificate (art. 160 Codul fiscal), instanța de fond a reținut că dispozițiile acestuia nu sunt aplicabile, deoarece furnizorul A. nu era înregistrat în scopuri de TVA la data efectuării operațiunilor și, în consecință, se arată în hotărârea contestată că "susținerea reclamantului este neîntemeiată, întrucât organele de inspecție fiscală nu pot aplica prevederile pct. 82 alin. (7) din Normele metodologice, referitor la aplicarea art. 160 din Codul fiscal, respectiv nu pot dispune măsuri pentru obligarea furnizorului de cereale și a cumpărătorilor de cereale la corectarea operațiunilor și aplicarea taxării inverse, întrucât la data tranzacțiilor furnizorul de cereale (reclamantul) nu era persoană înregistrată în scopuri de TVA."

În realitate, chiar și recurenta recunoaște implicit faptul că instanța s-a pronunțat asupra invocatelor dispoziții normative, apreciind că acestea nu sunt aplicabile.

Astfel, pentru tranzacțiile cu cereale desfășurate in anii 2012 și 2013 de către intimat, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 160 din Codul fiscal, respectiv nu se poate aplica taxarea inversa pentru livrările de cereale, întrucât furnizorul A., nu era in aceasta perioada, persoana inregistrata in scopuri de TVA, nefiind indeplinita condiția obligatorie prevăzuta de legiuitor pentru aplicarea acestei masuri.

Mai mult, cerealele livrate de intimat, persoana fizica, au fost achiziționate de diverse societăți comerciale pe baza de borderouri de achiziție, pentru aceste tranzacții nefiind emise facturi fiscale. Taxarea inversa se realizează doar pe baza facturilor care cuprind aceasta mențiune, iar beneficiarii acestei masuri- persoane juridice inregistreaza concomitent TVA colectata și TVA deductibila.

Cea de-a treia critică se referă la recuperarea TVA în cazul taxării inverse, recurentul apreciind că nu-i sunt incidente dispozițiile art. 159 Codul fiscal.

În realitate raportat la dispozițiile art. 159 alin. (3) Codul fiscal, Normele metodologice privitoare la aplicarea acestui articol, precizează în art. 812 alin. (4) și (6) această procedură. Potrivit acestor dispoziții legale, intimatul A. avea posibilitatea de a recupera de la persoanele juridice ale cerealelor livrate, taxa pe valoarea adăugată colectata suplimentar la inspecția fiscală.

In plus, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, recurentul s-a conformat dispozițiilor mai sus menționate și a procedat la emiterea de facturi de corecție care conțin TVA partenerilor de afaceri, semnând borderourile de achiziții întocmite anterior.

Raportat la motivele mai sus analizate rezultă că nu sunt întemeiate criticile recurentului referitoare la plata TVA în cuantum de 1.586.026 RON.

Însă, prin contestație și prin cererea de recurs reclamantul a formulat și o cerere subsidiară de anularea parțială a Deciziei nr. 927/24.10.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești privind soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/07.04.2014 privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale, emisă de Direcția Generală Regională;J Finanțelor Publice Ploiești A.J.F.P. Călărași - Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de impunere nr. x/07.04.2014 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/07.04.2014 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași - Inspecție Fiscală -Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, cu privire la TVA stabilită suplimentar și accesoriile de plată; obligarea pârâtei la restituirea către subsemnatul a sumei de 1.820.756 RON, reprezentând TVA de plată suplimentar, accesorii de plată aferente și majorări de întârziere, conform Deciziei nr. x/07.04.2014 emisă de pârâtă, precum și obligarea la plata dobânzii legale fiscale aferente acestei sume de la data plății până la achitarea integrală a acesteia;

Suma solicitată de 1.820.756 RON se compune din 1.586.026 RON TVA suplimentar și accesorii în sumă de 396.729 RON din care 232.981 RON dobândă și 165.748 RON penalități de întârziere.

Or, instanța de fond a analizat susținerile doar din perspectiva obligației de plată a TVA nepronunțându-se asupra obligației de plată a accesoriilor, cu atât mai mult cu cât reclamanta a invocat în principal lipsa sa de culpă în neplata TVA.

Cum o astfel de analiză nu poate fi realizată pentru prima dată de către instanța de recurs fără a priva partea de un grad de jurisdicție, se impune casare cu trimitere a cauzei la instanța de fond, aceasta urmând a o analiza în limitele și pentru considerentele mai sus expuse.

În raport de cele ce preced, Înalta Curte urmează în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. a admite recursul, a casa sentința trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 497 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3162 din 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2018.