ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2016

Decizia nr. 1092/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Centrul Județean Iași al A.P.I.A. și Centrul Local Hârlău al A.P.I.A., anularea în totalitate a documentului de modificare a cererii de plată nr. 4063619 din 15 mai 2009, respectiv formularul S1 Corectare 2009 din anexa nr. 2, a deciziei nr. 2881455 din 30 martie 2010 emisă de Centrul Local Hârlău al A.P.I.A., a adresei nr. 19655 din 15 iunie 2010 emisă de Centrul Județean Iași al A.P.I.A. și obligarea pârâților la emiterea unei noi decizii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață, campania 2009, pe numele reclamantului.

Prin sentința nr. 1151/CA din 14 mai 2014, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.

Prin decizia nr. 3486 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1151/CA din 14 mai 2014 a Tribunalului Iași.

Împotriva deciziei nr. 3486 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat din nou recurs recurentul-reclamant A., cererea sa fiind intitulată „recurs în anulare”, acesta solicitând casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulată de către recurentul A. ca inadmisibilă, în raport de prevederile art. 503 și 506 C. proc. civ., arătând că exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei decizii pronunțate în recurs este inadmisibilă.

Prin raportul întocmit la data de 27 iulie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) C. proc. civ., însă calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2015, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluția de respingere a recursului, ca inadmisibil, având în vedere argumentele expuse la pct. 2.1. și 2.3. din raport.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamant împotriva sentinței instanței de fond.

Potrivit art. 634 alin. (1) C. proc. civ. sunt hotărâri definitive „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Recurentul a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanța, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil,

ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3486 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2016.