- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 octombrie 2008
- Stat pârât
- POL
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Partly inadmissible
- Nicio încălcare — Articolul 5
Razniak împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1952 și trăiește în Varșovia. El este în prezent reținut în Centrul Remand din Varșovia. Reclamantul a fost arestat la 25 august 2000 și ulterior reținut în arest de către Curtea de District din Varșovia cu suspiciuni de fundare și conducere a unei bande înarmate criminale în care a ordonat ca diferite crime să fie efectuate, cum ar fi crimă, jaf și trafic de droguri. El a fost, de asemenea, acuzat de posesie ilegală de arme și de utilizarea lor în agresiune și baterie. Având în vedere faptul că reclamantul a fost grav rănit de o explozie în mașina sa la 30 mai 2000, instanța a avut în vedere opinia medicală dată de experți din Facultatea și Institutul de Medicină Forense din Academia Medicală din Varșovia.
Experții au concluzionat că nu a existat nici o indicație că detenția reclamantului ar constitui un pericol pentru sănătatea sau viața sa. Experții au concluzionat că reclamantul ar trebui să primească medicamente adecvate și să aibă acces nereglementat la consiliere medicală sau să fie spitalizat în centrul de detenție. Prin urmare, instanța a subliniat în decizia sa că reclamantul ar trebui să primească asistență medicală adecvată în timpul detenției sale. La 13 noiembrie 2000, el a solicitat ca ordinul de detenție să fie anulat, argumentând, în primul rând, că nu a existat nici o suspiciune rezonabilă că a comis infracțiunile cu care a fost acuzat și, în al doilea rând, că a fost arestat într-un spital în timp ce a fost tratat pentru leziuni suferite ca urmare a unei exploziuni de bombă în mașina sa.
În consecință, detenția sa a creat un risc grav pentru sănătatea și viața sa. El a prezentat opinii medicale privind starea sa de sănătate, care a confirmat că a solicitat operație. Potrivit două opinii, detenția reclamantului într-un centru de detenție ar putea constitui un pericol grav pentru sănătatea și viața sa. Un al treilea aviz a declarat că nu există motive suficiente și obiective pentru a considera că detenția ar putea pune în pericol sănătatea sau viața reclamantului. La 20 noiembrie 2000, detenția reclamantului în așteptarea anchetei a fost prelungită de Curtea de district din Varșovia. Curtea a fost de părere că suspiciunile împotriva reclamantului erau rezonabile și confirmate de mărturii martorilor și de dovezi obținute în timpul căutărilor.
De asemenea, în cursul anchetei s-a stabilit că membrii bandei erau aproape și, prin urmare, având în vedere faptul că majoritatea dintre ele au fost căutate prin intermediul unor anunțuri solicitate, detenția reclamantului a fost singura măsură capabilă să asigure buna conducere a anchetei și să-l împiedice să co-accepte. Curtea a luat în considerare natura gravă a infracțiunilor cu care reclamantul a fost acuzat și severitatea pedepsei la care el a fost responsabil. Curtea a făcut referire, de asemenea, la o opinie medicală din 25 august 2000 care a afirmat că nu există motive de constatare că detenția a creat orice risc grav pentru sănătatea sau viața reclamantului. Hotărârea a fost susținută la 28 decembrie 2000 de Curtea Regională de Varșovia.
Detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită ulterior de hotărârile aceleiași instanțe din 27 aprilie, 24 august, 31 decembrie 2001, 27 martie și 9 august 2002. Acestea s-au bazat în special pe necesitatea de a realiza măsuri de investigație complexe, necesitatea de a obține dovezi ample și frica de a face conflict cu alți membri ai bandei sau abscondare. Riscul a fost foarte grav având în vedere poziția reclamantului în lumea criminală și faptul că alți membri ai bandei au fost încă căutați de poliție. La 20 martie 2002, procurorul a solicitat 113 de martori și trei experți să furnizeze dovezi și au fost depuse dovezi documentare. 10. Între 19 septembrie 2002 și 29 mai 2003, tribunalul de judecată a organizat 57 audieri.
Audierile au fost desfășurate în medie de 6 până la 7 ori pe lună, uneori chiar și de 13 ori pe lună. Înainte de prima audiere, instanța a organizat trei reuniuni pregătitoare pentru a examina problema prelungirii detenției reclamantului și a sănătății sale. La 7 mai 2002, directorul centrului de detenție a prezentat un aviz medical elaborat de un medic din centrul de detenție și ulterior altul de un ortopedist. Specialiștii au recomandat continuarea tratamentului și au confirmat faptul că reclamantul primea asistență medicală adecvată. Curtea a ordonat examene medicale de către un chirurg, inclusiv un chirurg vascular, și de un pulmonologist, cu scopul de a verifica dacă reclamantul poate fi tratat în centrul de detenție.
11. La 29 mai 2003, Curtea Regională de Varșovia a constatat că reclamantul a fost vinovat de fundarea și conducerea unei bande criminale armate timp de 10 ani și l-a condamnat la 7 ani de închisoare. La 27 august 2003, avocatul reclamantului a depus o cerere de eliberare a reclamantului pentru a-l permite să primească un tratament specializat. 13. La 1 septembrie 2003, Curtea Regională de Varșovia a ordonat opinia medicală de la Institutul Tuberculoză și Boli Lung. Avizul din 10 octombrie 2003 a afirmat că „(...) pacientul prezintă un risc ridicat de complicații tromboembolice recurente, ceea ce înseamnă că este necesară adoptarea de măsuri preventive în anumite situații (...). Condiția actuală nu pare să justifice mai multe studii diagnostice sau trimiteri, cum ar fi un pulmonologist.” 14. La 31 martie 2004, Curtea de Apel din Varșovia a susținut hotărârea de primă instanță.
15. Prin hotărârea din 10 mai 2005, Curtea Supremă a respins recursul de casare al reclamantului. 16. Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în cadrul procedurii judiciare (aresztowanie tymczasowe), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte „mesure preventive” (środki zapobiegawcze) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazul Gołek v. Polonia, nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006, și Celejewski v. Polonia, nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006.
4. The applicant was born in 1952 and lives in Warsaw. He is currently detained in Warsaw Remand Centre.
The applicant was arrested on 25 August 2000 and subsequently remanded in custody by the Warsaw District Court on suspicion of founding and leading a criminal armed gang within which he had ordered various crimes to be carried out, such as murder, robbery and drug trafficking. He was also accused of illegal possession of weapons and their use in assault and battery. In view of the fact that the applicant had been seriously injured by an explosion in his car on 30 May 2000, the court had regard to a medical opinion given by experts from the Faculty and Institute of Forensic Medicine of the Warsaw Medical Academy. The experts found that there had been no indication that the applicant’s detention would pose a danger to his health or life. The experts concluded that the applicant should receive appropriate medication and have unrestricted access to medical advice or be hospitalised on the ward of the detention centre. Accordingly, the court stressed in its decision that the applicant should receive adequate medical assistance during his detention.
The applicant unsuccessfully appealed against that decision. On 13 November 2000 he requested that the detention order be quashed, arguing, firstly, that there had been no reasonable suspicion that he had committed the offences with which he had been charged and, secondly, that he had been arrested at a hospital while being treated for injuries sustained as a result of a bomb explosion in his car. Accordingly, his detention created a serious risk for his health and life. He submitted medical opinions on his state of health, which confirmed that he had required surgery. According to two opinions, the applicant’s detention in a detention centre could constitute a serious danger to his health and life. A third opinion stated that there were no sufficient and objective grounds for believing that detention could seriously endanger the applicant’s health or life.
On 20 November 2000 the applicant’s detention pending investigation was extended by the Warsaw District Court. The court was of the view that the suspicion against the applicant was reasonable and confirmed by witness testimonies and by evidence obtained during searches. It had also been established in the course of the investigation that the members of the gang were close and, hence, in view of the fact that most of them were sought by means of wanted notices, the applicant’s detention was the only measure capable of ensuring the proper conduct of the investigation and preventing him from colluding with co-accused. The court took into account the serious nature of the offences with which the applicant had been charged and the severity of the penalty to which he was liable. The court also referred to a medical opinion of 25 August 2000 stating that there were no grounds for finding that the detention created any serious risk for the applicant’s health or life. The decision was upheld on 28 December 2000 by the Warsaw Regional Court.
The applicant’s pre-trial detention was subsequently extended by the same court’s decisions of 27 April, 24 August, 31 December 2001, 27 March and 9 August 2002. They were based in particular on the need to conduct further complex investigative measures, the need to obtain extensive evidence and the fear of the applicant colluding with other gang members or absconding. The risk was very serious in view of the applicant’s position in the criminal world and the fact that other members of the gang were still sought by the police.
The bill of indictment against the applicant and thirteen co-accused was transferred to the Warsaw Regional Court on 20 March 2002. The prosecutor requested 113 witnesses and three experts to give evidence and extensive documentary evidence was also submitted.
Between 19 September 2002 and 29 May 2003 the trial court held 57 hearings. The hearings were held on average 6 to 7 times per month, at times even 13 times per month. Prior to the first hearing the court held three preparatory meetings in order to examine the question of the extension of the applicant’s detention and his health. On 7 May 2002 the director of the detention centre submitted a medical opinion prepared by a doctor from the remand centre and subsequently another by an orthopaedist. The specialists recommended that the treatment be continued and confirmed that the applicant was receiving adequate medical assistance. The court ordered medical examinations by a surgeon, including a vascular surgeon, and by a pulmonologist, with a view to verifying whether the applicant could be treated in the detention centre’s ward.
On 29 May 2003 the Warsaw Regional Court found the applicant guilty of founding and leading an armed criminal gang for 10 years and sentenced him to 7 years’ imprisonment. Both the applicant and the prosecutor appealed.
On 27 August 2003 the applicant’s counsel lodged an application for the applicant to be released to allow him to receive specialist treatment.
On 1 September 2003 the Warsaw Regional Court ordered a medical opinion from the Tuberculosis and Lung Diseases Institute. The opinion of 10 October 2003 stated that “(...) the patient presents a high risk of recurrent thromboembolic complications, which means that there is a need for preventive measures in certain situations to be taken (...). His current condition does not seem to warrant further diagnostic studies or referrals, such as to a pulmonologist.”
On 31 March 2004 the Warsaw Court of Appeal upheld the first-instance judgment.
By a ruling of 10 May 2005 the Supreme Court dismissed the applicant’s cassation appeal.
The relevant domestic law and practice concerning the imposition of detention during judicial proceedings (aresztowanie tymczasowe), the grounds for its extension, release from detention and rules governing other “preventive measures” (środki zapobiegawcze) are stated in the Court’s judgments in the cases of Gołek v. Poland, no. 31330/02, §§ 27-33, 25 April 2006, and Celejewski v. Poland, no. 17584/04, §§ 22-23, 4 August 2006.