ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 855 din 11 mai 2005,

Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992,

modificată și republicată, a respins excepția necompetenței materiale și a

respins plângerea formulată de Consiliul Județean Constanța împotriva

încheierii nr. 51 din 30 septembrie 2004, pronunțată de Direcția de Control Financiar

Ulterior a Camerei de Conturi Constanța, prin care s-a dispus descărcarea de

gestiune a ordonatorului de credite.

Pentru a se pronunța în sensul

arătat, Curtea a reținut, pe de o parte, că este competentă a soluționa

plângerea, fiind vorba de o acțiune premergătoare unui litigiu, nefiind

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 117/2003 și cele ale art. 155 pct. 6 din

Constituție. Pe de altă parte, Curtea a reținut că plângerea este nejustificată,

întrucât toate aspectele sesizate au fost menționate în raportul de control și

au fost considerate a fi legale și, ca atare, în mod corect completul a acordat

descărcarea de gestiune.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, în termen legal, Procurorul general financiar, în baza dispozițiilor art.

82 alin. (1) și (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și

completată prin Legea nr. 77/2002, invocând dispozițiile art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., precum și cele ale O.U.G. nr. 117/2003 și ale Legii nr. 49/2004. În

esență, se susține că soluția Curții, privind excepția de necompetență

materială, este nelegală și netemeinică.

Prealabil examinării recursului, se

impune, însă, soluționarea excepției nulității recursului invocată de intimat,

conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., referitoare la semnarea

recursului de un procuror financiar, în numele Procurorului general financiar.

Cu privire la excepția invocată, se

reține că aceasta este nefondată, avându-se în vedere, pe de o parte, dispozițiile

art. 131 și 132 din Constituția României, revizuită și cele ale art. 62 și 64

din Legea nr. 304/2004, referitoare la principiul subordonării ierarhice în

activitatea Ministerului Public. Pe de altă parte, se are în vedere faptul că

reprezentantul Ministerului Public, în calitate de succesor al Procurorului

general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, conform

dispozițiilor O.U.G. nr. 53/2005, aprobată prin Legea nr. 311/2005, a susținut

prezentul recurs în ședința publică din 4 mai 2006, astfel cum a fost formulat

în scris și depus la dosarul cauzei în termen legal.

Examinând cauza, în raport cu

critica formulată soluției Curții de Conturi a României, cu actele dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, este necontestat că, prin

încheierea nr. 51 din 30 septembrie 2004, a Direcției de Control Financiar

Ulterior Constanța, în completul constituit conform art. 31 lit. b) din Legea nr.

94/1992, republicată, cu completările și modificările ulterioare, s-a dispus

descărcarea de gestiune a ordonatorului de credite, Consiliul Județean

Constanța, pentru exercițiul bugetar al anului 2003.

În conformitate cu dispozițiile art.

34 din aceeași lege, plângerea împotriva încheierii prin care s-a dispus

descărcarea de gestiune, poate fi introdusă la Colegiul jurisdicțional, în

termen de 30 de zile de la comunicare, iar nu la Curtea de Conturi a României,

în compunerea prevăzută de art. 56 din lege.

Este cunoscut că potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, litigiile

rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele

judecătorești, acte normative emise în baza dispozițiilor art. 140 alin. (1)

teza ultimă din Constituția României, revizuită, potrivit cărora Curtea de

Conturi nu mai are activitate jurisdicțională (activitate pe care a avut-o în

baza vechiului art. 139 din Constituția României din 1991).

Prin urmare, în baza dispozițiilor art.

34 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată și completată, precum și a

celor ale art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 117/2003, aprobată

prin Legea nr. 49/2004, Înalta Curte constată că plângerea a cărei soluționare

era de competența Colegiului jurisdicțional, urmează a fi judecată de tribunal,

secția de contencios administrativ.

În consecință, se va admite

recursul, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza, spre competentă

soluționare, Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României și de Consiliul

Județean Constanța împotriva deciziei nr. 855 din 11 mai 2005 a Curții de

Conturi a României.

Casează decizia atacată și trimite

cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Constanța, secția de

contencios administrativ.

Respinge excepția invocată de

intimatul D.S.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2006.