ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1451/2015

Decizia nr. 1451/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea

înregistrată la data de 6 noiembrie 2012 pe rolul pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C. Boldești, a solicitat instanței obligarea pârâților la încadrarea sa în gradul de ofițer începând cu luna august 2007 și plata drepturilor corespunzătoare funcției de locotenent începând cu luna august 2007 și până la data încadrării ca ofițer, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că își desfășoară activitatea în cadrul C. Boldești, iar, în anul 2002, a fost selecționat și a susținut concursul organizat la nivelul D. pentru urmarea cursurilor fără frecvență în cadrul acestei instituții.

În urma susținerii concursului, a fost declarat admis pe locurile speciale destinate armei „Pompieri”, iar, în anul 2007, a absolvit studiile urmate în cadrul D. și, deși potrivit dispozițiilor legale în vigoare, trebuia să fie trecut în corpul ofițerilor în cadrul ministerului - C. Boldești, nici până la acest moment instituțiile pârâte nu au procedat la îndeplinirea acestei obligații.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 și ale art. 2 din H.G. nr. 137/1991, din interpretarea cărora rezultă că, din momentul absolvirii D., instituțiile pârâte aveau obligația să procedeze la numirea/trecerea sa într-o funcție corespunzătoare corpului ofițerilor. În același sens, reclamantul a invocat dispozițiile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007, care, deși nu erau aplicabile la momentul absolvirii, confirmă intenția legiuitorului reliefată prin dispozițiile Legii nr. 80/1995, potrivit celor arătate mai sus și, totodată, interpretarea potrivit căreia absolvirea cursurilor D., indiferent de forma cursurilor, obligă instituțiile pârâte la numirea/trecerea absolvenților în corpul ofițerilor. De asemenea, reclamantul invocă dispozițiile art. 63 din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008, precum și prevederile art. 5 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1017/2005, aplicabil promoției 2007, care reglementează procedura pentru trecerea în corpul ofițerilor a subofițerilor absolvenți ai cursurilor cu frecvență redusă din cadrul D.

Reclamantul invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 4352 din 26 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2008.

2.1. Prin încheierea din data de 21 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești a trimis cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Prahova, în temeiul art. 23 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 2/2013 cu aplicarea art. 109 din Legea nr. 188/1999.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2025 din 11 iunie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal și a sesizat Înalta Curtea de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

2.3. Prin Decizia civilă nr. 527 din 5 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că reclamantul este cadru militar, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995, iar nu prevederile Legii nr. 188/1999.

La termenul de judecată din 9 mai 2014, Curtea de apel a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a C. și excepția tardivității introducerii acțiunii invocate de pârâți - față de precizarea școlii menționate, de la termenul de judecată din 3 aprilie 2014, în sensul că aspectul privind decăderea reclamantului din dreptul de a formula acțiunea vizează de fapt excepția tardivității formulării acțiunii.

Curtea de apel a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C., ca neîntemeiată, apreciind că, potrivit art. 6 și 7 din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008, pârâta are competențe în ce privește procedura generală de încadrare ca ofițer și plata drepturilor salariale corespunzătoare, astfel că are calitate procesuală pasivă față de ambele capete de cerere formulate de către reclamant.

De asemenea, Curtea de apel a respins excepția tardivității introducerii acțiunii formulată de pârâți, motivat de faptul că, în cauză, este incidentă ipoteza refuzului pretins nejustificat al pârâților de a satisface solicitarea reclamantului, precum și că a fost respectat că termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care prevede că termenul de introducere a acțiunii (de 6 luni) curge de la data comunicării refuzului, ca urmare a faptului că adresa respectivă a fost emisă la data de 29 octombrie 2012, iar reclamantul a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune la data de 6 noiembrie 2012. Cât privește termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din același act normativ, Curtea de apel a apreciat că acesta nu este incident în cauză, ca urmare a respectării termenului menționat anterior.

Curtea de apel a apreciat că, în speță, argumentele pârâților privind calculul termenului de 1 an raportat la momentul terminării studiilor nu pot fi reținute, câtă vreme reclamantul nu a contestat diploma de studii, ci refuzul de a i se satisface o solicitare, subliniind că determinat nu e momentul terminării facultății, ci momentul în care reclamantul a formulat solicitarea și i s-a refuzat satisfacerea acesteia.

La termenul de judecată din 9 mai 2014, Curtea de apel a rămas în pronunțare, iar, ulterior, constatând că, în cuprinsul concluziilor scrise, reclamantul a invocat apărări noi, a dispus repunerea cauzei pe rol, stabilind termen de judecată la data de 5 iunie 2014, cu citarea părților, pentru când acestea au fost citate cu mențiunea a-și exprima punctul de vedere cu privire la apărările noi invocate referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991, precum și cu mențiunea de a depune Ordinele ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004 și nr. 1017/2005.

La termenul de judecată din data de 5 iunie 2014, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită avansarea la gradul de locotenent începând cu luna august 2005, deci la sfârșitul anului III de studiu al D., astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991, și nu începând cu luna august 2007, cum s-a menționat în cererea introductivă.

Prin sentința civilă nr. 148 din 12 iunie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., reținând, în esență, aspectele arătate în continuare.

Reclamantul își desfășoară activitatea în calitate de subofițer - cadru militar în B. - C. din Boldești-Scăieni, iar, în anul 2002, a susținut concursul organizat la nivelul D., fiind declarat admis pe locurile speciale destinate armei „pompieri” la I., cursuri fără frecvență.

În luna iulie 2007, a susținut și a promovat examenul de licență, fiindu-i eliberată în acest sens diploma de licență, aflată la dosar.

În anii 2007 și 2008, reclamantul a participat la concursurile organizate la nivelul E. pentru accederea în corpul ofițerilor, însă nu a obținut rezultate care să îi permită aceasta.

La data de 5 octombrie 2012, prin memoriul înregistrat la B. sub nr. 51065/SPR, reclamantul a solicitat să fie trecut în rândul ofițerilor fără examen, iar refuzul pârâtului i-a fost comunicat prin adresa din 29 octombrie 2012, ulterior reclamantul promovând prezenta acțiune.

Curtea de apel a constatat că reclamantul și-a justificat solicitarea de a fi trecut în corpul ofițerilor fără examen pe dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995, reținând însă că aceste dispoziții stabilesc doar generic proveniența ofițerilor, respectiv posibilitatea persoanelor enunțate de a fi trecute în corpul ofițerilor în condițiile legii, iar nu acordarea automată a gradelor militare corespunzătoare acestui corp, fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor specifice reglementate prin ordine interne pentru accederea cadrelor militare într-un corp superior. În consecință, instanța a reținut că aceste dispoziții stabilesc pentru reclamant doar o vocație de a fi trecut în rândul corpului ofițerilor, însă cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Prima instanță a reținut că dispozițiile art. 9, art. 36 și art. 42 din Ordinului ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 stabilesc doar vocația reclamantului de a accede în corpul ofițerilor, însă condiționat de promovarea concursului organizat în condițiile expuse anterior, respectiv în momentul identificării unor posturi vacante prevăzute cu funcții de ofițer.

Totodată, instanța a reținut că prevederile art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea D. din cadrul B., invocate de reclamant, nu sunt incidente în cauză, întrucât au intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, moment în care reclamantul deja absolvise cursurile academiei.

Cu referire la prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991, instanța a reținut că, din interpretarea sistematică a art. 8-11 din același act, noțiunea de „student” are în vedere exclusiv situația studenților la cursurile de zi ale academiei, deoarece doar studenții sunt considerați încorporați pe perioada urmării cursurilor D., doar ei sunt obligați să încheie angajamente scrise, prin care se obligă ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durata de minimum 10 ani, și doar ei pot fi obligați, în cazurile expres prevăzute, să restituie cheltuielile de școlarizare și întreținere.

Astfel fiind, Curtea de apel a considerat că pretenția reclamantului de a i se acorda gradul corespunzător de ofițer, începând cu anul 2005, când a promovat anul III de studii, fără susținerea și promovarea vreunui concurs, nu este întemeiată, refuzul pârâților fiind în mod corelativ justificat.

Curtea de apel a mai reținut dispozițiile art. 63 din Ordinul ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 665/2008, invocate de reclamant, nu îi sunt aplicabile, deoarece situația sa este reglementată expres prin dispozițiile art. 42, anterior citate, conform cărora trecerea în corpul ofițerilor se efectuează exclusiv prin concurs.

Cu referire la jurisprudența Înaltei Curți invocată de reclamant, prima instanță a reținut că nu este relevantă în cauză deoarece privește o altă situație premisă, respectiv cea a polițiștilor - funcționari publici cu statut special în raport cu prevederile art. 9 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, act normativ care nu este aplicabil reclamantului, cadru militar căruia i se aplică Legea nr. 80/1995, reglementare ce nu conține prevederi similare celor din Legea nr. 360/2002 învederate anterior. În acest sens, instanța a avut în vedere practica instanței supreme în cauze similare, în care s-a pus în discuție solicitarea militarilor (absolvenți ai D., cursuri fără frecvență/frecvență redusă, de a li se recunoaște gradul profesional de ofițer, nu este în sensul susținut de către reclamant, ci în sensul respingerii acțiunii, dovadă în acest sens fiind Decizia nr. 7/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 148 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată în sensul obligării pârâtului B. să procedeze la avansarea sa la gradul de locotenent începând cu anul 2005 care echivalează cu sfârșitul anului III de studiu.

Instanța de fond a realizat o motivare amplă a cauzei sub aspectul capetelor de cerere inițiale, deși acest lucru nu se impunea, întrucât, prin concluziile scrise, a fost precizată acțiunea în sensul modificării capetelor de cerere inițiale, în sensul solicitării de obligare a pârâtului MAI la avansarea la gradul de locotenent începând cu anul 2005, care echivala cu sfârșitul anului III de studiu, ca urmare a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007.

Prin prisma acestei precizări, instanța a motivat în mod inutil petitul inițial al acțiunii și s-a limitat la a face câteva aprecieri eronate în legătură cu precizarea de acțiune care reprezenta de fapt, potrivit principiului disponibilității, capătul de cerere cu care instanța rămăsese învestită și în privința căruia trebuia să se pronunțe.

Recurentul-reclamant

susține că instanța în mod eronat a apreciat că

dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991 se referă numai la studenții cursuri de zi, deși a constatat faptul că legiuitorul nu precizează în mod expres cărora dintre studenți îi este aplicabilă această normă, ceea ce reprezintă o adăugare la lege.

În continuare recurentul-reclamant expune argumente în sensul temeiniciei

acțiunii astfel cum a fost precizată, invocând dispozițiile legale incidente la momentul absolvirii C. din cadrul D., structura militară la acel moment.

Recurentul-reclamant

precizează că este corect motivul invocat de pârâtul B. în sensul că

art. 20 alin. (4) din H.G. nr. 294/2007 este aplicabil începând cu anul universitar 2007-2008, an ulterior absolvirii, însă instanța a omis să analizeze dispozițiile legale aplicabile anterior intrării în vigoare a acestei hotărâri a Guvernului, respectiv prevederile H.G. nr. 137/1991, republicată, act normativ care a fost în vigoare de la înființarea D. și până la momentul abrogării sale prin H.G. nr. 294/2007.

În acest sens, recurentul-reclamant susține că, potrivit art. 2 din H.G. nr. 137/1991, în raport cu data absolvirii cu diplomă de licență a cursurilor, D. este o unitate militară de învățământ superior, scopul acestei unități fiind acela de pregătire a ofițerilor activi.

Art. 3 din H.G. nr. 137/1991 enumără facultățile care funcționează în cadrul unității de învățământ, C. fiind menționata la lit. c), stabilindu-se și durata studiilor de 4 ani la cursurile de zi și 5-6 ani la cursurile fără frecvență.

Potrivit art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991

, la momentul absolvirii anului III de studiu, studenților li se acordă gradul de locotenent activ, actul normativ nefăcând nicio diferență între studenții cursuri de zi și studenții cursuri fără frecvență, cu atât mai mult cu cât sfârșitul anului III nu reprezenta pentru nicio formă de învățământ absolvirea acesteia întrucât durata minimă era de cel puțin 4 ani și maxim 6, potrivit art. 3 alin. (2).

Fata de aspectele expuse, reclamantul susține că era îndreptățit ca, la sfârșitul anului III de studiu, să fie avansat ca locotenent, această avansare putând fi făcută doar prin ordin al pârâtului B., conform art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

II. Considerentele Înaltei Curți;

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, solicită avansarea la gradul de locotenent începând cu luna august 2005, deci la sfârșitul anului III de studiu al D., astfel cum prevăd dispozițiile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991.

În sensul celor reținute de prima instanță, circumstanțele cauzei relevă următoarele: reclamantul - în calitate de subofițer, cadru militar, la C. - a fost declarat admis în anul 2002 la Facultatea de Drept, cursuri fără frecvență, din cadrul D.; în luna iulie 2007, a susținut și a promovat examenul de licență, fiindu-i eliberată în acest sens diploma de licență; în anii 2007 și 2008, reclamantul a participat la concursurile organizate pentru accederea în corpul ofițerilor, însă nu a obținut rezultate care să îi permită promovarea.

Demersul judiciar al reclamantului este întemeiat pe refuzul pârâtului B. de a proceda la trecerea sa în corpul ofițerilor, fără examen, refuz materializat în adresa de răspuns din 29 octombrie 2012 la memoriul din 5 octombrie 2012.

În cauză, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că dispozițiile H.G. nr. 294/2007 privind organizarea și funcționarea D. din cadrul B. nu sunt incidente în cauză, întrucât au intrat în vigoare începând cu anul universitar 2007-2008, moment în care reclamantul deja absolvise cursurile academiei, aspect de altfel acceptat și de către recurent prin aserțiunile din cererea de recurs.

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte observă că jurisprudența instanței supreme invocată de reclamant, respectiv Decizia nr. 4352 din 26 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2008, nu prezintă relevanță, deoarece se referă la ipoteza polițiștilor, ca funcționari publici cu statut special, în reglementarea Legii nr. 360/2002, în timp ce reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995, care nu conțin prevederi similare celor din Legea nr. 360/2002 în considerarea cărora a fost cristalizată practică judiciară de care se prevalează petentul.

În esență, prin criticile formulate, recurentul-reclamant susține că prima instanță în mod eronat a reținut că prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991, în vigoare de la înființarea D. și până la momentul abrogării sale prin H.G. nr. 294/2007, se referă numai la studenții de la cursurile de zi.

Dispozițiile din H.G. nr. 137/1991

privind înființarea D. a B.

, invocate de recurentul-reclamant și reținute de instanța de fond sunt următoarele:

„Art. 2. - D. are sediul în municipiul București, este instituție militară de învățământ superior, cu autonomie universitară și este subordonată ministrului de interne, care îi stabilește structura organizatorică. În cadrul academiei se pregătesc ofițeri activi necesari acestui minister, F., G., H., precum și altor beneficiari interni și externi.

Art. 3. - În cadrul D. se înființează:

a) D., echivalentă cu studii juridice superioare;

b) I.;

c) C., echivalentă cu studii superioare în domeniul tehnic, profilul construcții.

Durata studiilor este de 4 ani la cursurile de zi și de 5-6 ani la cursurile fără frecvență, fără posibilitatea repetării anilor de studii.

(…);

Art. 8. - După promovarea anului III de studii, studenților li se acordă gradul de locotenent activ.

Absolvenții susțin examen de diplomă; celor care promovează acest examen li se eliberează diplomă de licență, respectiv de inginer, în raport cu facultatea absolvită.

Diplomele care atestă absolvirea facultăților dau dreptul titularilor la încadrarea și în funcții civile pentru care normele legale prevăd studii superioare în domeniul juridic, respectiv, sociologic sau tehnic, profilul construcții, după caz.

Repartizarea absolvenților se va face în funcție de rezultatele obținute la învățătură și în raport cu nevoile B., ale beneficiarilor interni sau externi.

Art. 9. - Candidații admiși în D. sunt considerați încorporați. Studenții vor încheia angajamente scrise prin care se obligă ca, după terminarea cursurilor, să îndeplinească serviciul militar activ pe o durată de minimum 10 ani.

În cazul nerespectării angajamentului, precum și în cazul în care este îndepărtat din școală ori trecut în rezervă pentru comiterea unor infracțiuni ori săvârșirea unor abateri disciplinare grave, care îl fac incompatibil cu calitatea de militar, studentul sau absolventul este obligat să restituie cheltuielile de școlarizare și întreținere, ținându-se seama de timpul servit.

Prin cheltuieli de școlarizare și întreținere se înțeleg cheltuielile efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea și alte drepturi primite de studenți.

Art. 10. - Studenții care, din cauză de boală sau pentru alte motive neimputabile, nu mai pot urma cursurile facultății, la recomandarea D. și cu acordul J., vor putea continua studiile în alte instituții civile de învățământ superior.

Studenții exmatriculați, care sunt apți pentru serviciul militar, sunt trimiși la unități militare ale Ministerului de Interne pentru continuarea serviciului militar în termen sau sunt trecuți în rezervă, acordându-li-se grade potrivit reglementărilor legale.

Art. 11. - Studenții care, la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, urmează cursurile D., seriile 1989-1993 și 1990-1994, își vor continua pregătirea, în conformitate cu prevederile din prezenta hotărâre.

Ofițerii care au absolvit cursurile D. în perioada 1979-1989 și promoțiile din anul 1990 ale D. și nu au beneficiat de echivalarea studiilor absolvite cu cele juridice superioare pot fi înmatriculați în cel mult anul III de studii, curs fără frecvență, al D. sau al altor facultăți de drept, în vederea obținerii diplomei de licență.

Stabilirea disciplinelor și a examenelor ce vor fi echivalate este de competența D.”

Este adevărat că art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991 prevede că „după promovarea anului III de studii, studenților li se acordă gradul de locotenent activ”, însă prevederile respective nu pot fi analizate și aplicate în afara celorlalte dispoziții incidente.

Sub acest aspect, Înalta Curte observă că judecătorul fondului cu just temei a avut în vedere dispozițiile cu forță juridică superioară ale art. 36 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, conform cărora:

„Art. 36. -

Ofițerii în activitate provin din:

a) absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ pentru formarea ofițerilor, cu excepția celor prevăzuți la art. 37 lit. c);

b) absolvenți ai anului IV din instituțiile militare de învățământ superior cu durata studiilor mai mare de 4 ani;

c) absolvenți ai instituțiilor militare de învățământ din alte state, similare celor prevăzute la lit. a), trimiși la studii de către H.;

d) ofițeri în rezervă care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau al șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, în vederea chemării sau rechemării în activitate;

e) maiștri militari și subofițeri în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, care au vârsta de cel mult 35 de ani;

f) maiștri militari și subofițeri care, în timp de război, îndeplinesc cel puțin 3 luni, cu rezultate foarte bune și bune, funcții prevăzute a fi încadrate cu ofițeri în unitățile militare aflate în zona acțiunilor militare;

g) persoane care au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale și care sunt absolvente cu diplomă de licență ale unei instituții de învățământ superior. Pentru chemarea în activitate, în anumite arme sau servicii și specialități militare, stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor în cauză, bărbații trebuie să aibă serviciul militar îndeplinit;

h) maiștri militari și subofițeri în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ superior.

În B. persoanele prevăzute la alin. (1) lit. e) pot fi trecute în corpul ofițerilor indiferent de vârstă.”

Totodată, în mod corect instanța a avut în vedere și prevederile art. 9 și art. 42 din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile B., conform cărora:

„Art. 9. - Trecerea agenților de poliție, subofițerilor și maiștrilor militari în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de ofițer, cu excepția situațiilor prevăzute la

art. 63

.

Art. 42. -

Agenții de poliție, maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de ofițeri de poliție sau ofițeri, în condițiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:

a) sunt declarați "apt" din punct de vedere medical și psihic pentru corpul ofițerilor;

b) studiile superioare absolvite corespund cerințelor postului;

c) nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare;

d) nu sunt puși la dispoziție în situațiile prevăzute la

art. 65

din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la

art. 89

din Legea nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare.”

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor respective, prima instanță în mod corect a decelat concluzia că prevederile citate din Legea nr. 80/1995

cuprind o reglementare de principiu referitoare la proveniența ofițerilor, iar reglementarea subsecventă, în vigoare la data refuzului ce formează obiectul litigiului, prevede expres faptul că trecerea subofițerilor în corpul ofițerilor se face prin concurs de ocupare a posturilor vacante prevăzute cu funcții de ofițer, iar subofițerii care au absolvit studii superioare cu diplomă de licență au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de ofițer, în condițiile legii.

În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentului întemeiate pe interpretarea singulară a prevederilor

art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 137/1991, în condițiile în care interpretarea tuturor dispozițiilor incidente, cu precădere a celor cu forță juridică superioară, citate anterior, fundamentează legalitatea și temeinicia soluției primei instanțe în sensul caracterului justificat al refuzului de soluționare favorabilă a cererii petentului.

Pentru aceleași considerente, Înalta Curte constată că este corectă și interpretarea primei instanțe în sensul că, din analiza coroborată a prevederilor art. 8-11 din H.G. nr. 137/1991, rezultă că acestea au în vedere studenții la cursurile zi.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, care este prevăzut implicit

în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Curtea Europeană a Drepturilor Oului, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39) Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 5994 din 12 decembrie 2011, nr. 7 din 10 ianuarie 2012 și nr. 5385 din 13 decembrie 2012.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de A., nefiind identificate motive de reformare a sentinței, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 148 din 12 iunie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2015.