ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2015

Decizia nr. 2413/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a III-a civilă, SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov, obligarea pârâților la plata sumei de 2.417.724,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru serviciile prestate de reclamantă în temeiul Deciziei nr. 215 din 22 decembrie 2010.

Prin Sentința civilă nr. 924 din 19 iunie 2014 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a acestei instanțe și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în baza unui act administrativ unilateral emis de o autoritate publică, reclamanta a fost desemnată să ia anumite măsuri, iar litigiul este legat de efectele acestui act administrativ, motiv pentru care competența materială de soluționare a cauzei aparține secției specializată în litigiile de acest gen, respectiv, secției de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 8233 din 9 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, iar la stabilirea competenței de soluționare a cauzei a avut în vedere locul ocupat de organul care a emis ori încheiat actul.

Astfel, având în vedere faptul că în cauză are calitatea de pârât o autoritate publică centrală, a stabilit competența materială în favoarea Curții de Apel București.

Tribunalul a luat act de cererea reclamantei de renunțare la judecată în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Prin Sentința civilă nr. 804 din 20 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de necompetență materială a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A fost constatat ivit un conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere faptul că actul administrativ unilateral, ce a generat litigiul dedus judecății, este emis de Agenția Județeană pentru Protecția Mediului Ilfov și nu de Agenția Națională pentru Protecția Mediului, motiv pentru care competența materială de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâților la plata sumei de 2.417.724,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru serviciile prestate de reclamantă, în temeiul Deciziei nr. 215 din 22 decembrie 2010 emisă de Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii, și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește obligații ce derivă dintr-un act administrativ emis de o autoritate publică de nivel local, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția pentru Protecția Mediului Ilfov în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN