ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 351/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 aprilie 2004, petiționara N.O.I.S.N.J. , prin avocat M.G.P. și avocat N.C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele P.E. SA și S.N.P. P. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se recunoască pe teritoriul României și să se dispună încuviințarea executării Sentinței Arbitrale Parțiale a Curții Internaționale de Arbitraj din Paris, din 14 septembrie 2001, a Sentinței Arbitrale Parțiale a aceleiași curți din 25 aprilie 2002 și a Sentinței Arbitrale Definitive privind Costurile a Curții Internaționale de Arbitraj din Paris din 13 ianuarie 2003. În drept petenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 105/1992, art. 370-370 3 C. proc.

civ. și pe Regulile de arbitraj ale Curții Internaționale de Arbitraj din Paris. Prin sentința nr. 1018 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția invocată de P.E. SA și a respins cererea formulată de reclamanta N.O.I.S.N.J., constatând lipsa calității de reprezentant valabil îndreptățit pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată. Împotriva acestei sentinței a declarat apel reclamantul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, sub nr. 113/2005 (nr. nou 1004/2005).

Prin cererea înregistrată la nr. 2403/2005 la 27 aprilie pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamantul a formulat o cerere în contradictoriu cu același pârât având aceeași cauză și același obiect cu cea soluționată prin sentința civilă nr. 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a, iar prin încheierea din ședința publică din 13 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 2403/2005, s-a admis excepția de litispendență, invocată în cauză, privind pe reclamanta N.O.I.S.N.J., în contradictoriu cu pârâții SC P.E. SA și S.N.P. P. SA și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că acțiunea comercială formulată de reclamantă are ca obiect recunoaștere și executare hotărâre străină. La acest dosar s-a atașat dosarul nr. 113/2005 (număr nou 1004/2/2005), iar la termenul de judecată din 23 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a dispus conexarea dosarului nr. nou 1004/2/2005 (nr. 113/2005) la dosarul nr. 22867/2/2005 (nr. vechi 2385/2005) constatând că sunt întrunite dispozițiile art. 164 C. proc. civ. La același termen, din 23 martie 2006, apărătorul reclamantei a învederat instanței că sumele datorate au fost achitate de către una din pârâte, iar cererea de exequator și cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, sunt lipsite de interes.

De asemenea, s-a susținut că, deși debitul a fost achitat, culpa procesuală aparține pârâtelor, dovadă fiind obligarea acestora, în subsidiar, la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens dovezile necesare. Prin sentința civilă nr. 12 din 23 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis excepția invocată în sensul că s-a constatat lipsa de interes a cererii de exequator și a apelului cu același obiect; a respins cererea de exequator și apelul, ambele formulate de reclamanta N.O.I.S.O.J., împotriva sentinței civile nr.1018 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a, în dosarul 1185/2004 și a respins ca nefondate, cererile privind cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că față de poziția părților, în urma achitării debitului, excepția lipsei de interes a cererii de exequator și a apelului cu același obiect este întemeiată, urmând a se dispune respingerea acestora, în consecință. În ceea ce privește cererea referitoare la plata cheltuielilor de judecată, art. 274 C. proc. civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Art. 275 C. proc. civ. prevede că „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”.

Dispozițiile art. 134 C. proc. civ., prevăd că, „este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii” și față de aceste prevederi legale, s-a constatat că prima zi de înfățișare a fost la data de 23 martie 2006, când s-a judecat cauza în fond, deoarece la termenele anterioare, 29 septembrie 2005, 24 noiembrie 2005 și 9 februarie 2006, s-a solicitat fie amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, fie acordarea unui termen pentru discutarea conexării celor două dosare. Față de această situație și în raport de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată”, s-a dispus respingerea cererilor privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N.I.S.A.N.S. criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea acestor motive s-au arătat următoarele: Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., hotărârea este nelegală, deoarece instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. Potrivit art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificată prin Legea nr. 247/2005, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar, în speță, completul, care a pronunțat hotărârea recurată, a fost format dintr-un judecător și grefier. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a art. 275 C. proc.

civ., deoarece acest text de lege este aplicabil numai litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere. În cadrul procedurii de recunoaștere și încuviințare a executării unei hotărâri (arbitrale) străine, debitorul nu mai poate fi pus în întârziere și nici nu mai poate fi vorba despre recunoașterea datoriei de către acesta. Pentru a fi aplicabil art. 275 C. proc. civ., recunoașterea datoriei trebuie făcută la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe. Nu poate fi vorba despre o „recunoaștere a debitului de către un debitor” după ce o autoritate, tribunalul arbitral, l-a obligat printr-o hotărâre definitivă la plata debitului către creditorul reclamant. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală și chiar dacă reclamantului i s-a respins cererea, acesta nu este în culpă procesuală, întrucât pornirea procesului a fost determinată de atitudinea pârâtului, care nu și-a executat obligațiile la timp.

De asemenea, instanța a încălcat prevederile art. 164 C. proc. civ., atunci când a conexat dosarul nr. 113/2005 al Curții de Apel București la dosarul 2385/2005 al Tribunalului București, deoarece prima instanță investită a fost Curtea de Apel București, pe rolul căreia a existat dosarul 113/2005. Examinând decizia în raport de criticile formulate, instanța constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere „când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale”. Dispozițiile art. 301 C. proc. civ., sancționează încălcarea de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, a dispozițiilor legale privind compunerea completului de judecată din numărul de judecători prevăzut de lege.

În speță, prin încheierea din 13 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a, în dosarul nr. 2403/2005, în temeiul art. 163 C. proc. civ., s-a admis excepția de litispendență invocată, în cauză, de pârâtă prin întâmpinare, constatându-se că față de caracterul devolutiv al apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1018 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a, și față de tripla identitate prevăzută de art. 163 C. proc. civ., de părți obiect și cauză, Curtea de Apel București este competentă cu soluționarea litigiului. În consecință s-a înaintat dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, instanță la care era pendinte apelul declarat împotriva sentinței 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a . La termenul din 23 martie 2006, Curtea a constatat întrunite cerințele art. 164 C. proc.

civ. și a dispus conexarea dosarului nr. 1004/2/2005 (nr. vechi 113/2005) la dosarul 22867/2/2005 (nr. vechi 2385/2005). Excepția de litispendență poate fi ridicată de părți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond. Dacă excepția este primită, așa cum a fost cazul în speță, prin încheierea din 30 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a, în dosarul nr. 2403/2005, dosarul se trimite instanței cu grad mai înalt, respectiv Curții de Apel București, spre soluționare. În această situație, cauza se soluționează de instanța superioară, Curtea de Apel București, în calitate de instanță de apel și în complet alcătuit ca instanță de apel.

Hotărârea, ce constituie obiectul prezentului recurs, prin care a fost soluționat și apelul a fost, însă, pronunțată de Curtea de Apel București, în complet constituit ca instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit cărora „apelurile se judecă în complet format din 2 judecători”, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii întocmit cu ocazia dezbaterilor, fila 2 verso, dosar nr. 2385/2005 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, cât și din dispozitivul sentinței recurate. Normele legale referitoare la compunerea instanței de judecată au caracter imperativ, astfel încât acest motiv de recurs poate fi invocat de orice parte și oricând, chiar după expirarea termenului privind motivarea recursului, instanța putând să invoce, din oficiu, acest motiv de recurs.

Hotărârea pronunțată cu încălcarea normelor privind compunerea completului de judecată este lovită de nulitate absolută. În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite recursul, iar potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel, fără a se analiza celelalte critici. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta N.I.S.A.N.S. (N.J.) împotriva sentinței nr. 12 din 23 martie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Casează sentința și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.