ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 351/2007

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6

aprilie 2004, petiționara N.O.I.S.N.J. , prin avocat M.G.P. și avocat

N.C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele P.E. SA

și S.N.P. P. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

recunoască pe teritoriul României și să se dispună

încuviințarea executării Sentinței Arbitrale Parțiale a

Curții Internaționale de Arbitraj din Paris, din 14 septembrie 2001,

a Sentinței Arbitrale Parțiale a aceleiași curți din 25

aprilie 2002 și a Sentinței Arbitrale Definitive privind Costurile a

Curții Internaționale de Arbitraj din Paris din 13 ianuarie 2003.

În drept petenta și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile Legii nr. 105/1992, art. 370-370

3

C.

proc. civ. și pe Regulile de arbitraj ale Curții Internaționale

de Arbitraj din Paris.

Prin sentința nr. 1018 din 17

noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

admis excepția invocată de P.E. SA și a respins cererea

formulată de reclamanta N.O.I.S.N.J., constatând lipsa calității

de reprezentant valabil îndreptățit pentru exercițiul dreptului

de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinței a

declarat apel reclamantul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, sub nr. 113/2005 (nr. nou

1004/2005).

Prin cererea înregistrată la

nr. 2403/2005 la 27 aprilie pe rolul Tribunalului București, secția a

VI-a comercială, reclamantul a formulat o cerere în contradictoriu cu

același pârât având aceeași cauză și același obiect cu

cea soluționată prin sentința civilă nr. 1018 din 17

noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a, iar prin încheierea din ședința publică din 13 iunie

2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, în dosarul nr. 2403/2005, s-a admis excepția de

litispendență, invocată în cauză, privind pe reclamanta

N.O.I.S.N.J., în contradictoriu cu pârâții SC P.E. SA și S.N.P. P. SA

și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București,

secția a III-a civilă.

Pentru a dispune astfel,

instanța a constatat că acțiunea comercială formulată

de reclamantă are ca obiect recunoaștere și executare

hotărâre străină.

La acest dosar s-a atașat

dosarul nr. 113/2005 (număr nou 1004/2/2005), iar la termenul de

judecată din 23 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, a dispus conexarea dosarului nr. nou 1004/2/2005 (nr. 113/2005)

la dosarul nr. 22867/2/2005 (nr. vechi 2385/2005) constatând că sunt

întrunite dispozițiile art. 164 C. proc. civ.

La același termen, din 23

martie 2006, apărătorul reclamantei a învederat instanței

că sumele datorate au fost achitate de către una din pârâte, iar

cererea de exequator și cererea de apel formulată împotriva

sentinței civile nr. 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, sunt lipsite de interes.

De asemenea, s-a susținut

că, deși debitul a fost achitat, culpa procesuală aparține

pârâtelor, dovadă fiind obligarea acestora, în subsidiar, la plata

cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens dovezile necesare.

Prin sentința civilă nr. 12

din 23 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, a admis excepția invocată în sensul că s-a

constatat lipsa de interes a cererii de exequator și a apelului cu

același obiect; a respins cererea de exequator și apelul, ambele

formulate de reclamanta N.O.I.S.O.J., împotriva sentinței civile nr.1018

din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București,

secția a III-a, în dosarul 1185/2004 și a respins ca nefondate,

cererile privind cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța

a constatat că față de poziția părților, în urma

achitării debitului, excepția lipsei de interes a cererii de

exequator și a apelului cu același obiect este întemeiată,

urmând a se dispune respingerea acestora, în consecință.

În ceea ce privește cererea

referitoare la plata cheltuielilor de judecată, art. 274 C. proc. civ.,

prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Art. 275 C. proc. civ. prevede

că „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare

pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de

judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

Dispozițiile art. 134 C. proc.

civ., prevăd că, „este socotită ca prima zi de înfățișare

aceea în care părțile legal citate, pot pune concluzii” și

față de aceste prevederi legale, s-a constatat că prima zi de

înfățișare a fost la data de 23 martie 2006, când s-a judecat

cauza în fond, deoarece la termenele anterioare, 29 septembrie 2005, 24

noiembrie 2005 și 9 februarie 2006, s-a solicitat fie amânarea cauzei

pentru lipsă de apărare, fie acordarea unui termen pentru discutarea

conexării celor două dosare.

Față de această

situație și în raport de dispozițiile art. 275 C. proc. civ.,

potrivit cărora „pârâtul care a recunoscut la prima zi de

înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat

la plata cheltuielilor de judecată”, s-a dispus respingerea cererilor

privind plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta N.I.S.A.N.S. criticând-o pentru nelegalitate

potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., iar în

dezvoltarea acestor motive s-au arătat următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., hotărârea este nelegală, deoarece instanța nu a fost

alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Potrivit art. 57 din Legea nr.

304/2004, modificată prin Legea nr. 247/2005, apelurile se judecă în

complet format din 2 judecători, iar, în speță, completul, care

a pronunțat hotărârea recurată, a fost format dintr-un

judecător și grefier.

Potrivit dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., instanța a pronunțat hotărârea cu

aplicarea greșită a art. 275 C. proc. civ., deoarece acest text de

lege este aplicabil numai litigiilor susceptibile de procedura punerii în

întârziere.

În cadrul procedurii de recunoaștere

și încuviințare a executării unei hotărâri (arbitrale)

străine, debitorul nu mai poate fi pus în întârziere și nici nu mai

poate fi vorba despre recunoașterea datoriei de către acesta.

Pentru a fi aplicabil art. 275 C.

proc. civ., recunoașterea datoriei trebuie făcută la prima zi de

înfățișare în fața primei instanțe.

Nu poate fi vorba despre o

„recunoaștere a debitului de către un debitor” după ce o

autoritate, tribunalul arbitral, l-a obligat printr-o hotărâre

definitivă la plata debitului către creditorul reclamant.

La baza obligației de

restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală

și chiar dacă reclamantului i s-a respins cererea, acesta nu este în

culpă procesuală, întrucât pornirea procesului a fost determinată

de atitudinea pârâtului, care nu și-a executat obligațiile la timp.

De asemenea, instanța a

încălcat prevederile art. 164 C. proc. civ., atunci când a conexat dosarul

nr. 113/2005 al Curții de Apel București la dosarul 2385/2005 al

Tribunalului București, deoarece prima instanță investită a

fost Curtea de Apel București, pe rolul căreia a existat dosarul

113/2005.

Examinând decizia în raport de

criticile formulate, instanța constată recursul întemeiat pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de

recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ., cu referire la art.

312 alin. (3) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere „când

instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale”.

Dispozițiile art. 301 C. proc.

civ., sancționează încălcarea de către instanța care a

pronunțat hotărârea atacată, a dispozițiilor legale privind

compunerea completului de judecată din numărul de judecători

prevăzut de lege.

În speță, prin încheierea

din 13 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a, în dosarul nr. 2403/2005, în temeiul art. 163 C. proc. civ., s-a admis

excepția de litispendență invocată, în cauză, de

pârâtă prin întâmpinare, constatându-se că față de

caracterul devolutiv al apelului declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 1018 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a, și față de

tripla identitate prevăzută de art. 163 C. proc. civ., de

părți obiect și cauză, Curtea de Apel București este

competentă cu soluționarea litigiului.

În consecință s-a înaintat

dosarul Curții de Apel București, secția a III-a civilă,

instanță la care era pendinte apelul declarat împotriva

sentinței 1018 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a .

La termenul din 23 martie 2006,

Curtea a constatat întrunite cerințele art. 164 C. proc. civ. și a

dispus conexarea dosarului nr. 1004/2/2005 (nr. vechi 113/2005) la dosarul

22867/2/2005 (nr. vechi 2385/2005).

Excepția de

litispendență poate fi ridicată de părți sau de

judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond.

Dacă excepția este

primită, așa cum a fost cazul în speță, prin încheierea din

30 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a, în dosarul nr. 2403/2005, dosarul se trimite instanței cu grad mai

înalt, respectiv Curții de Apel București, spre soluționare.

În această situație, cauza

se soluționează de instanța superioară, Curtea de Apel

București, în calitate de instanță de apel și în complet

alcătuit ca instanță de apel.

Hotărârea, ce constituie

obiectul prezentului recurs, prin care a fost soluționat și apelul a

fost, însă, pronunțată de Curtea de Apel București, în

complet constituit ca instanța de fond, cu încălcarea

dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată,

privind organizarea judiciară, potrivit cărora „apelurile se

judecă în complet format din 2 judecători”, așa cum rezultă

din dispozitivul hotărârii întocmit cu ocazia dezbaterilor, fila 2 verso,

dosar nr. 2385/2005 al Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, cât și din dispozitivul sentinței recurate.

Normele legale referitoare la

compunerea instanței de judecată au caracter imperativ, astfel încât

acest motiv de recurs poate fi invocat de orice parte și oricând, chiar

după expirarea termenului privind motivarea recursului, instanța

putând să invoce, din oficiu, acest motiv de recurs.

Hotărârea pronunțată

cu încălcarea normelor privind compunerea completului de judecată

este lovită de nulitate absolută.

În consecință,

față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite

recursul, iar potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa hotărârea

recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

curți de apel, fără a se analiza celelalte critici.

Cu ocazia rejudecării cauzei,

instanța va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate

de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

N.I.S.A.N.S. (N.J.) împotriva sentinței nr. 12 din 23 martie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Casează sentința și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.