ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2184/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la data de 4 august 2003, reclamanta Primăria Municipiului Focșani prin primar

a chemat în judecată pârâta SC N.I. SRL Focșani solicitând ca în baza sentinței

ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a facturilor nr. 11077 din

13 septembrie 1994 și nr. 11078 din 1 octombrie 1994, respectiv a operațiunii

juridice privind transmiterea dreptului de proprietate asupra construcției

stație de autobuz – Confecția, situată în Focșani; să fie obligată pârâta să

lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 120

mp. împreună cu construcția, stație de autobuz, Confecția.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că în anul 1993, Consiliul local al municipiului Focșani a

încheiat cu SC V. SRL contractul de concesiune nr. 16411 din 15 octombrie 1993,

în baza Legii nr. 50/1991, a terenului amplasat la adresa sus indicată în

vederea realizării obiectivului stație de autobuz multifuncțională, durata

contractului fiind de 10 ani, până la 20 martie 2002.

A mai susținut că potrivit art.

10 alin. (1) din contract la termenul de încetare a concesiunii concesionarul

are obligația de a preda bunul ce a făcut obiectul contractului de concesiune

și cele ce au rezultat în urma eventualelor investiții făcute de el gratuit și

libere de orice sarcini, dar că după ce a realizat obiectivul de investiție

propus, a vândut construcția către pârâtă cu facturile în litigiu.

Art. 12 din contractul de

concesiune stipulează în mod imperativ obligația concesionarului respectiv SC V.

SA să prevadă în actele juridice pe care le încheie și prin care-și asumă

obligații față de terț, o clauză specială prin care concedentul se substituie

concesionarului în toate drepturile prevăzute.

Cum o asemenea clauză nu a

fost menționată în facturi și nici în alt contract de vânzare cumpărare,

reclamanta consideră că operațiunea juridică prin care SC V. a transmis dreptul

de proprietate asupra construcției este lovită de nulitate absolută.

Considerând că durata

contractului de concesiune a expirat se impune ca pârâta, să-i lase în deplină

proprietate și pașnică folosință terenul și construcția.

Pârâta a depus întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii motivând că prin sentința nr. 7779

din 21 noiembrie 1995 a Judecătoriei Focșani i s-a recunoscut dreptul de

proprietate asupra construcției, stația de autobuz – Confecția în Focșani, în

temeiul art. 1073 C. civ.

S-a mai susținut că față de

contractul de concesiune încheiat cu SC V. SRL, este terță persoană și nu-i

este opozabil, iar pe de altă parte a plătit chirie reclamanta pentru terenul

în suprafață de 120 mp. prin ordinele de plată depuse la dosar.

Tribunalul Vrancea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 35 din 21 ianuarie

2004, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat cu SC V. SRL contractul de

concesiune pentru concesionarea terenului situat în Focșani, str. Cuza Vodă în

suprafață de 120 mp. în vederea realizării unei stații de autobuz

multifuncționale.

Concesiunea a fost

încredințată pe o durată de 10 ani, începând cu data autorizării construcției

respectiv 20 martie 1992.

Pârâta SC V. SRL a

înstrăinat construcțiile edificate pârâtei SC N.I. SRL încheindu-se contractul

de vânzare cumpărare la data de 13 decembrie 1994 în valoare totală de

30.060.500 lei.

Cum vânzătoarea nu și-a

respectat obligația de a încheia și un contract de vânzare cumpărare în formă

autentică, s-a formulat o acțiune în constatare și prin sentința nr. 7779 din

21 noiembrie 1997 s-a constatat că SC N.I. SRL este proprietara construcțiilor

situate în stațiile de autobuz Confecția, Sud și Comisariat situate în

municipiul Focșani.

Această sentință a intrat în

puterea lucrului judecat, constituind titlu de proprietate neputându-se anula

facturile ce au stat la baza vânzării. Instanța de fond a reținut buna credință

a pârâtei care a achitat contravaloarea concesiunii către reclamantă.

Împotriva acestei soluții a

promovat apel reclamanta care apreciază că cele două părți au dovedit rea

credință prin eludarea clauzelor contractului de concesiune încheiat cu SC V.

SRL, neavând cunoștință asupra operațiunii de înstrăinare a obiectului

concesionat, considerând că cererea privind constatarea nulității absolute a

operațiunii de înstrăinare efectuată cu cele două facturi este perfect legală.

Cu privire la cel de-al

doilea capăt de cerere, durata concesiunii de 10 ani fiind împlinită la data de

25 august 2002, apelanta susține că era îndreptățită să primească înapoi

terenul împreună cu construcția ridicată pe acesta conform art. 10 alin. (1)

din contractul de concesiune.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 90 din 26 mai 2004,

a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a admis

acțiunea și a constatat nulitatea absolută a operațiunilor juridice privind

vânzarea cumpărarea cu facturile nr. 11077 din 13 septembrie 1994 și respectiv

11078 din 1 octombrie 1994 cu obligarea pârâtei SC N.I. SRL să lase în deplină

proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 120 mp. împreună cu

construcția situată în Focșani, str. Cuza Vodă.

În motivarea soluției,

instanța de control judiciar a reținut că terenul aferent construcției proaspăt

edificate este constituit de un trotuar la un drum public intens circulat iar

construcția în sine este o stație de autobuz multifuncțională cu spații

comerciale fiind evidentă apartenența la domeniul public al terenului.

Prin consecință titlul celui

ce exploatează la un moment dat construcția cu destinație comercială dintr-un

asemenea imobil poate primi în mod mai mult decât normal, folosința pe o

anumită perioadă de timp a terenului și construcției de pe acesta, inclusiv sub

forma de notorietate a concesiunii asupra terenului.

Pretinsul drept de

proprietate constatat prin sentința arătată este opozabil exclusiv

concesionarei care răspunde pentru evicțiune de ce a înstrăinat, nefiind și

autoritate de lucru judecat pentru reclamantă.

S-a reținut că reaua

credință a dobânditoarei menționate în cele două facturi, alături de cea a

concesionarei vânzătoare atrage pe lângă nulitatea titlului conform

dispozițiilor art. 966 C. civ. și posibilitatea deplină a repunerii în situația

anterioară în privința dreptului.

S-a concluzionat că

pretinsele drepturi de proprietate asupra construcției și respectiv de

folosință asupra terenului, este fără eficiență față de reclamanta-apelantă situație

în care în baza art. 480 C. civ., se justifică și cererea de a se lăsa în

deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 120 mp.

La data de 27 iulie 2004,

pârâta SC N.I. SRL a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel considerând-o

nelegală întrucât prin sentința civilă nr. 7779/1997 pronunțată de Judecătoria

Focșani s-a constatat dreptul său de proprietate asupra construcției, respectiv

stația de autobuz Confecția.

Consideră că s-au încălcat

principiile consacrate de dispozițiile art. 1291 C. civ., știrbindu-i dreptul

de proprietate prin soluția pronunțată instanța de apel realizând o expropriere

abuzivă și ilegală.

Se invocă dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Terenurile ocupate, așa cum

a reținut și instanța de apel sunt terenuri ce aparțin proprietății private a

municipiului Focșani, terenuri cu utilitate publică bine conturate al căror

concesionare s-a făcut în baza unui contract cu clauze bine determinate.

Față de aceste clauze,

titlul celui ce exploatează construcția cu destinație comercială dintr-un

asemenea imobil poate primi folosința pe o anumită perioadă de timp în speță 10

ani.

Nu se poate reține buna

credință a dobânditorului proprietății asupra construcției întrucât dreptul ce

s-a transmis nu a avut o suficientă aparență de realitate și legalitate,

aceasta cu atât mai mult cu cât operațiunea de transmitere din cauză este de

natură comercială și efectuată de comercianți eroarea neputând produce efecte

juridice în cazul comercianților neasigurând validitatea actelor juridice sub

influența căreia au fost încheiate, chiar dacă în cauză aparența dreptului

putea fi consolidată prin existența unei hotărâri irevocabile.

Principiul relativității nu

are efecte decât între părțile ce se judecă nefiind opozabilă reclamantei

intimate.

În aceste condiții pretinsul

drept de proprietate constatat printr-o hotărâre irevocabilă este opozabil

exclusiv concesionarei care răspunde pentru evicțiune de ce a înstrăinat

nefiind și autoritate de lucru judecat pentru reclamanta intimată.

Față de cele arătate, Înalta

Curte consideră soluția instanței de apel legală, reaua credință și a

dobânditoarei recurente menționate în cele două facturi alături de cea a

concesionarei vânzătoare atrăgând pe lângă nulitatea titlului conform art. 966 C.

civ. și posibilitatea deplină a repunerii în situația anterioară în privința

dreptului.

Considerând că nu au fost

încălcate principiile consacrate de dispozițiile art. 1291 C. civ. și văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC N.I. SRL Focșani împotriva deciziei nr. 90 A din

26 mai 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2006.