ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1601/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1601/2016
Deliberând, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2015, sub nr. x/299/2015, pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 41.307 lei cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 15.670,90 lei reprezentând lipsa folosului retras și la plata sumei de 3.693 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Hotărârea Judecătoria Sector 1, secția civilă.
Prin Sentința civilă nr. 20314 pronunțată în data de 3 noiembrie 2015, Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant A. și pe pârât B., în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință a constatat că pârâtul B. a avut calitatea de director general și președinte al consiliului de conducere al A., fiind funcționar public, suma solicitată fiind prejudiciul produs ca urmare a presupusei fapte culpabile săvârșită de pârât în calitatea sa de director al reclamantei, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.
Instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, aceasta fiind Tribunalul, secția contencios administrativ și fiscal.
Hotărârea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj, sub nr. x/33/2015.
Prin Sentința nr. 417 pronunțată în data de 11 martie 2016, Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoria Sectorului 1 București ca obiect pretenții și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constata că, deși se solicită, repararea unei pagube, pentru daunele plătite de autoritate unor terțe persoane, în situația pretins reglementată de art. 84 lit. c) din Legea nr. 188/1999, în cauză lipsa calității de funcționar al pârâtului atrage competența instanței de drept comun, respectiv a celei inițial sesizate Judecătoria Sectorului 1 București.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 noul C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtului A., care a deținut funcția de director general al A., în perioada 05 octombrie 2009 - 01 octombrie 2010, în baza Sentinței nr. 4498/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu irevocabilă prin Decizia nr. 946/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, la plata sumei de 41.307 lei cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 15.670,90 lei lipsa folosului retras și cheltuielile de judecată în cuantum de 3.693 lei.
Art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, prevede expres că, acțiunile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres, prin lege, competența altor instanțe.
Înalta Curte constată că fapta pretins generatoare de prejudiciu datează din perioada în care pârâtul se afla în raport de serviciu cu A., iar la data învestirii instanței nu exercită nicio funcție publică în cadrul reclamantei, raportul de serviciu fiind modificat, conform Ordinului nr. 771 din 01 octombrie 2010, emise de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.
Potrivit Legii nr. 188/1999 raportul de serviciu ia naștere și se exercită ca urmare a numirii într-o funcție publică, având ca părți funcționarul public și autoritatea sau instituția publică în cadrul căreia acesta își exercită funcția. În cazul în care raportul de serviciu rămâne nemodificat, antrenarea răspunderii patrimoniale a funcționarului public pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituții publice în care funcționează are loc prin emiterea, de către conducătorul autorității sau instituției publice, a unui ordin sau dispoziții de imputare ori, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, conform normelor speciale cuprinse în art. 85 alin. (1), corelat cu art. 84 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
În mod corect a constatat Tribunalul Dolj că, în cauză prevederile art. 85 alin. (1) nu pot fi aplicate, întrucât că funcționarul public nu se mai află în raport de serviciu cu instituția publică prejudiciată, angajarea răspunderii patrimoniale, calificate generic ca fiind o răspundere civilă, nu poate fi făcută decât pe calea de drept comun a antrenării răspunderii civile delictuale, conform prevederilor cuprinse în Codul civil.
Înalta Curte reține că, în mod corect a fost depusă acțiunea la Judecătoria Sector 1 București, instanța competentă fiind instanța de drept comun, în cazul în speță litigiul nu are ca obiect raport de serviciu al unui funcționarul public în accepțiunea art. 109 din Legea nr. 188/1999, ci se solicită, printr-o acțiune în regres, daunele plătite de instituția reclamantă unor terțe persoane.
În consecință, văzând și dispozițiile art. 1 alin. (1) C. proc. civ, Înalta Curte în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Sector 1 București, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoria Sector 1 București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2016.
Procesat de GGC - NN