ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 356/2017
Deliberând, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei;
Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2016 sub nr. x/63/2016 pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Instituția prefectului județului Dolj, B. și C.:
- constatarea nelegalității pct. III lit. b) din Ordinul Comun nr 77 din 14 ianuarie 2011 al B. si al C. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr 285/2010, respectiv cu referire la sintagma „în cazul funcționarilor publici nou încadrați sau promovați nivelul se salarizare in plata pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei III de salarizare utilizate in anul 2010”;
- obligarea pârâtei să emită un nou Ordin privind stabilirea drepturilor salariale raportat la nivelul de salarizare în plata pentru funcții similare în cadrul Instituției prefectului Dolj, reținând un salariu de încadrare de 1.920 lei plus toate sporurile care sunt acordate în prezent;
- obligarea la plata diferențelor salariale dintre salariul încasat efectiv și salariul calculat, de la data promovării sale in funcție, respectiv 1 noiembrie 2011 si până la data punerii in executare a hotărârii pronunțate în cauza.
La termenul de judecata din 22 septembrie 2016, instanța a disjuns capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată ce vizau pretenții și stabilirea unui nivel de salarizare, de la un salariu de încadrare de 1.920 lei și obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale începând cu luna noiembrie 2011 și a dispus formarea unui nou dosar.
Tribunalul Dolj a reținut că obiectul cauzei îl constituie constatarea nelegalității pct. III lit. b) din Ordinul Comun nr 77 din 14 ianuarie 2011 al B. și al C. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr 285/2010, față de care instanța a supus dezbaterii părților excepția necompetentei materiale a tribunalului.
Hotărârea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal;
Prin sentința civilă nr. 2718/2016 pronunțată în data de 22 septembrie 2016, Tribunalul
Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Instituția prefectului Județului Dolj, B. și C., având ca obiect anulare act, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Tribunalul Dolj a reținut că actul administrativ contestat are caracter normativ, fiind emis de către pârâții B. si a C., instituții centrale ale statului, context în care este în competența Curții de Apel Craiova soluționarea cauzei, față de teza I a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rep. si prev. art. 96 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal;
Cauza a fost înregistrată la data de 10 octombrie 2016 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 475/2016 pronunțată la data de 7 noiembrie 2016, Curtea
de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Instituția prefectului Județului Dolj, B. Și C., în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.
Curtea de apel a constatat, în considerarea calității reclamantului de funcționar public, și având în vedere că acțiunea decurge din raportul de serviciu al acestuia, că, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013. În acest context, cum în speță nu s-au identificat, în actele normative care reglementează activitatea pârâtei, vreo dispoziție de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. 4 din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că instanța competentă să soluționeze cauza este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție;
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat constatarea nelegalității pct. III lit. b) din Ordinul Comun nr. 77 din 14 ianuarie 2011 al B. si al C. privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr 285/2010.
Conform art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004
: „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”
Înalta Curte constată că actul administrativ contestat, reprezentat de Ordinul Comun nr 77 din 14 ianuarie 2011 al B. si al C., este un act administrativ cu caracter normativ emis de autorități publice centrale, astfel că instanța competentă material se determină în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente, conform art. 10
alin. (1)
teza a II-a din
Legea nr. 554/2004
.
În consecință, în temeiul art. 135 C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.
Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Instituția prefectului Județului Dolj, B. și C., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 februarie 2017.