ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1754
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților obligarea acesteia la acordarea despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. H008/FF din 24 august 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin Sentința nr. 305 din 4 iunie 2015, Tribunalul Dolj a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
S-a reținut, în esență, că în raport cu data înregistrării acțiunii, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013: "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Prin Sentința nr. 1165 din 7 octombrie 2015 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
S-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile generale,în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel că fiind vorba de un act al unei autorități centrale, instanța competentă este Curtea de Apel București.
Prin Sentința nr. 1017 din 24 martie 2016, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale, invocată, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București , secția civilă și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, conform cărora la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității cu atribuții în procesul de restituire sau de stabilire a măsurilor reparatorii, poate fi atacată fie decizia emisă cu respectarea termenelor prevăzute la art. 33 și art. 34 din lege, fie lipsa răspunsului entității învestite de lege, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților obligarea acesteia la acordarea despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. H008/FF din 24 august 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că demersul judiciar al reclamantului se circumscrie prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
Art. 35 alin. (1) din actul normativ menționat prevede că: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Potrivit alin. (2) din același act normativ: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
În concluzie, Legea nr. 165/2013 prevede o anumită procedură de soluționare a cererilor precum și faptul că soluțiile adoptate prin decizie în materie de restituire, repararea dreptului, compensare, emitere titlu de plată, în această procedură se contestă la Secția civilă a Tribunalului.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 iunie 2016.
Procesat de GGC - GV