ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Încheierea nr. 2149/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se dispună anularea Deciziei de invalidare nr. 316 din 31 ianuarie 2014 emisă de pârâtă, fiind invocate dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin Sentința nr. 945 din 8 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a reținut că art. 35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă atributivă de competență teritorială în soluționarea contestațiilor promovate conform art. 34 în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție de află sediul entității. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 3 pct. 4, art. 21, art. 25 alin. (2), art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, tribunalul a apreciat că, ceea ce prezintă relevanță în determinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației, este sediul instituției emitente a hotărârii prin care au fost acordate măsuri compensatorii (hotărâre verificată conform art. 21 de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor), iar nu sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Dolj, secția I civilă, prin Sentința nr. 186 din 2 aprilie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul de competență și a trimis, spre competentă soluționare, conflictul negativ la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, că, din interpretarea prevederilor art. 3 pct. 4, art. 17 alin. (1) lit. a)) și art. 35 din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare revine tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul entitatea învestită de lege, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

II. Considerentele Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2.061 din 23 aprilie 2015 și a fost repartizată Secției de contencios administrativ și fiscal, formând obiectul dosarului nr. x/3/2014.

Întrucât conflictul negativ de competență, sub aspect teritorial, s-a ivit într-o cauză de drept civil, între secții civile ale celor două tribunale (secția I civilă a Tribunalului București și secția I civilă de Tribunalului Dolj), secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție apreciază că aparține secției civile a Înaltei Curți competența funcțională de a pronunța regulatorul de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Scoate cauza de pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal și o înaintează la Registratura Comună a secției I civilă și secției a II-a civilă pentru a fi repartizată conform algoritmului de repartizare a cauzelor stabilit între cele două secții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2015.

Procesat de GGC - ED