ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 505/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015 la data de 4 februarie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesoarea legala a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor), obligarea ANRP, în principal să emită titlul de plată corespunzător sumei de 30.240,00 RON, actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă; în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 30.240,00 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 1.01.2014, urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamantului.

Prin Sentința nr. 945 din 2 aprilie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, una din secțiile civile.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2015, la data de 22 aprilie 2015.

Prin Sentința nr. 783 din 10 iunie 2015 Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 909 din 8 aprilie 2016 Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să soluționeze cererea reclamantului privitoare la Decizia nr. 6737/FF din 30 aprilie 2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.

Prin Decizia nr. 3186 din 10 noiembrie 2016 Curtea de Apel Craiova a admis recursurile pârâtelor împotriva acestei sentințe, pe care a casat-o și, rejudecând, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Dolj; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Prin Decizia nr. 1097 din 21 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Prin Sentința nr. 1391 din 11 octombrie 2017 pronunțată în dosar nr. x/2015 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea; a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită titlu de plată în favoarea reclamantului pentru suma de 30.240 RON în condițiile art. 41 alin. (1) și (2

1

) din Legea nr. 165/2013; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin încheierea de ședință din 26 octombrie 2018 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la faptul că părțile nu s-au prezentat la termenul de judecată și la inexistența unei cereri de judecată în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, neîncadrat în drept, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, arătând că prin sentința nr. 1391/11.10.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2015 a fost obligată să emită în favoarea reclamantului titlu de plată în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 21 februarie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ. "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului".

În speță, potrivit verificărilor efectuate prin intermediul aplicației Ecris, judecata dosarului în care s-a pronunțat încheierea obiect al prezentului recurs a fost reluată, cauza fiind soluționată la data de 15 februarie 2019.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției dreptului subiectiv este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Întrucât recursul a vizat nemulțumirea pârâtei legată de măsura instanței de suspendare a judecății, iar cauza a fost repusă pe rol și a fost soluționată la data de 15 februarie 2019, calea extraordinară de atac apare ca lipsită de interes, conform dispozițiilor legale menționate, câtă vreme situația ce a determinat formularea ei (suspendarea judecății) a încetat, potrivit celor arătate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca lipsit de interes, recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva încheierii de ședință din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea x, împotriva încheierii de ședință din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., domiciliat în Craiova, județul Dolj și cu intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea x.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - CL