ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2016

Decizia nr. 2656/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL Pitești, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-AG 1383 din 20 octombrie 2014, până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 15/F-CONT din 3 februarie 2015 , Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, privind executarea Deciziei de impunere nr. F-AG 1383 din data de 20.10.2014, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 15/F-CONT din 3 februarie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC A. SRL, în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs sub aspect formal, Înalta Curte constată că recurenta nu și-a întemeiat în drept calea de atac însă, se constată că acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat și iminenței producerii pagubei.

De asemenea, a susținut că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală având în vedre dovezile depuse la dosar.

Recurenta susține că din caracterul obligatoriu al măsurilor dispuse de organul de control prin decizia emisă s-a născut și iminența prejudiciului ce urmează a fi suportat în situația în care fondul cauzei ar fi favorabil.

Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Recurenta-reclamanta SC A. SRL Pitești a formulat punct de vedere, prin care precizat că în dispozitivul sentinței se precizează explicit cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs formulată de, reclamanta SC A. SRL Pitești, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele:

Este de menționat, că în conformitate cu prevederile art. art. 10 alin. (1) noul C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de art. 487 C. proc. civ. lege sau de judecător, iar potrivit prevederilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a recursului este de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Raportat la aceste dispoziții legale, termenul de declarare a recursului este un termen legal imperativ, iar nu unul judecătoresc, astfel că, în speță, indicarea greșită în dispozitivul hotărârii a termenului de declarare a recurs, ca fiind de 15 zile de la comunicare, în loc de 5 zile de la comunicare, nu dă dreptul unei părți să promoveze calea de atac în termenul menționat în mod greșit în hotărâre.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.

Din actele și lucrările dosarului se constată că sentința a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 16 februarie 2015, iar cererea de recurs a fost transmisă prin fax, la data de 3 martie 2015.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea termenului de 5 zile de la comunicarea sentinței, așa cum dispun prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual.

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva sentinței nr. 15/F-CONT din 03 februarie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2016.