ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 martie 2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală, a solicitat:

(i) restituirea cauțiunii în valoare de 10.000 de RON, consemnată la B. S.A. - Sucursala Pitești, la dispoziția Curții de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2014, conform recipisei de consemnare nr. x din 16 ianuarie 2015;

(ii) eliberarea originalului recipisei de consemnare nr. x, emisă de B. la data de 16 ianuarie 2015, cu mențiunile necesare pentru eliberarea cauțiunii.

Prin încheierea din data de 15 mai 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală și a dispus restituirea cauțiunii consemnată prin recipisa nr. x din 16 ianuarie 2015 la B..

Împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2017 a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală, solicitând admiterea recursului și modificarea încheierii de ședință recurate în sensul respingerii cererii de eliberare a cauțiunii.

În susținerea recursului se arată că, întrucât intimata-reclamantă înregistrează obligații neachitate la bugetul statului, cuantumul cauțiunii poate acoperi în parte aceste debite, astfel încât cererea de eliberare a cauțiunii trebuie respinsă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 octombrie 2017, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că nu înregistrează debite restante față de bugetul statului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alineatele (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alineatul (4) al art. 1064).

Astfel, dacă în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii (să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii), Înalta Curte constată că, în cazul respingerii cererii de suspendare, dispozițiile art. 1064 C. proc. civ. nu prevăd îndeplinirea, prealabilă și necesară, a vreunei condiții, instanța având obligația să dispună restituirea cauțiunii din oficiu.

În cauza de față, cauțiunea consemnată conform recipisei nr. x din 16 ianuarie 2015 la B., a fost stabilită de instanța de judecată în Dosarul nr. x/2014, pentru soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă A. S.R.L. vizând suspendarea executării deciziei nr. F-AG 1383 din 20 octombrie 2014, emisă de recurentul-pârât. Cererea de suspendare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 15 din 3 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2656 din 18 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, reținând soluția de respingere a cererii de suspendare a efectelor actului administrativ, Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauțiunii se soluționează în raport de dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., nefiind necesar a se recurge la analiza vreuneia dintre condițiile reglementate de alineatele anterioare. Mai exact, cauțiunea se restituie necondiționat, chiar și în lipsa cererii exprese a părții, prin dispoziția instanței, luată din oficiu.

Într-adevăr, prin Sentința nr. 15 din 3 februarie 2015, Curtea nu a dispus, din oficiu, și asupra cauțiunii, dar această omisiune nu condiționează dreptul reclamantei de a solicita restituirea prin cerere separată și nu impune cerințe suplimentare pentru admiterea cererii.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată ca fiind nefondat motivul de recurs formulat de pârât, privitor la existența unor debite restante înregistrate de reclamantă, ce pot fi acoperite din cuantumul cauțiunii. Această susținere nu a fost probată prin depunerea vreunui înscris, însă, distinct de această situație, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. sunt redactate într-o manieră imperativă ("instanța va dispune"), necondiționată de inexistența altor debite ale persoanei ce a consemnat cauțiunea față de partea potrivnică, sau față de terți, ori de orice altă situație personală sau patrimonială a solicitantului.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM