ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la 04.03.2020, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat restituirea cauțiunii consemnată prin recipisă la data de 04.01.2018, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect "suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/09.08.2017" în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. În motivarea cererii s-a arătat că, în vederea suspendării executării, petenta a consemnat suma de 17.824 RON, constituind cauțiunea stabilită prin raportare la valoarea obiectului executării.

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea din data de 02.06.2020 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și a dispus restituirea cauțiunii consemnată prin recipisa de consemnare nr. x/04.01.2018 și achitată prin chitanța nr. x/04.01.2018.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii din data de 02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă a arătat că, indiferent de materia în care se regăsește cauțiunea reprezintă o garanție în vederea dezdăunării în situația în care, prin măsurile dispuse de creditorii ar fi prejudiciați în drepturile lor, și în același timp cauțiunea are un caracter punitiv deoarece sancționează neseriozitatea cererii debitorului cauzată de atitudinea abuzivă a acestuia. Scopul și funcțiile cauțiunii sunt reglementate de dispozițiile legale de garanție pentru creditor în ceea ce privește eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite și totodată, de prevenire sau limitare a abuzurilor debitorilor rău platnici. În același timp, depunerea cauțiunii constituie o garanție și pentru intimați, în sensul că, dacă instanța va dispune, în final, respingerea contestației pe fondul ei împotriva actelor de executare, creditorul va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorate ca urmare a neexecutării actului de executare. Față de aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de restituire a cauțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că susținerile recurentei-pârâte referitoare la posibilitatea producerii unui prejudiciu care să fie acoperit din cauțiune sunt nefondate având în vedere că nu s-a produs niciun prejudiciu atât timp cât cererea sa a fost respinsă și procedura de suspendare a actului administrativ a fost definitiv soluționată.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 28 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată nulitatea recursului, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat restituirea cauțiunii consemnată prin recipisă la data de 04.01.2018, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect "suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/09.08.2017" în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș. Prima instanță a admis cererea formulată și a dispus restituirea cauțiunii consemnată prin recipisa de consemnare nr. x/04.01.2018 și achitată prin chitanța nr. x/04.01.2018, reținând pe de o parte că, prin sentința nr. 34/F-cont din data de 26.02.2018 Curtea de Apel Pitești a respins cererea formulată de A. privind suspendarea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/09.08.2017, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, iar pe de altă parte, a reținut incidența dispozițiilor art. 1064 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." Potrivit dispozițiilor art. 486 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat…."; (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile. Conform art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Așadar, față de prevederile mai sus-menționate se observă că, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că indiferent de materia în care se regăsește cauțiunea reprezintă o garanție în vederea dezdăunării în situația în care, prin măsurile dispuse de creditorii ar fi prejudiciați în drepturile lor, și în același timp cauțiunea are un caracter punitiv deoarece sancționează neseriozitatea cererii debitorului cauzată de atitudinea abuzivă a acestuia. Înalta Curte va avea în vedere că, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la fiecare motiv de nelegalitate invocat. Or, recurenta s-a limitat la prezentarea unor considerente generale referitoare la natura și rolul cauțiunii fără a formula critici concrete privind modalitatea în care instanța de fond a interpretat prevederile art. 1064 C. proc. civ., din cuprinsul cărora rezultă că dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii. Având în vedere faptul că, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de a expune în mod concret motivele de casare pentru care consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și, pe cale de consecință, va constata nulitatea recursului declarat în cauza de față. PENTRU ACESTE MOTIVE,