ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2021

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 19.614,93 RON, consemnată în dosarul nr. x/2015 cu Recipisa de consemnare nr. x din 18.11.2015.

Prin încheierea din 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea privind restituirea cauțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 19.614,93 RON, consemnată potrivit Recipisei de consemnare nr. x din 18.11.2015 în dosarul nr. x/2015.

Împotriva încheierii din 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și respingerea cererii de restituire a cauțiunii.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că suma consemnată cu titlu de cauțiune reprezintă o garanție pentru creditor în ceea ce privește eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, iar în cauză, bugetul de stat a fost prejudiciat prin imposibilitatea punerii în executare a unui act administrativ fiscal.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepția lipsei de interes în susținerea recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

Referitor la excepția lipsei de interes în susținerea recursului, intimata a arătat că, urmare a soluționării definitive a dosarului nr. x/2016, prin decizia nr. 1656/17.03.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a procedat la achitarea debitului stabilit prin Decizia de impunere nr. x/31.08.2015. În prezent, societatea nu datorează nicio sumă de bani cu titlu de creanță fiscală, sens în care a anexat înscrisuri reprezentate de Certificatul de atestare fiscală nr. x/29.09.2020 și Decizia de ridicare a măsurilor de executare silită nr. x/24.09.2020, arătând că, întrucât nu înregistrează nicio obligație față de bugetul de stat, recurenta nu justifică un interes în susținerea căii de atac.

Pe fondul recursului, intimata-reclamantă a susținut că motivele invocate de recurentă cu privire la natura cauțiunii nu au relevanță în raport de prevederile art. 1064 C. proc. civ., iar motivul referitor la prejudicierea bugetului de stat este contrazis de înscrisurile care atestă lipsa oricărei datorii bugetare a reclamantei.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Referitor la excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.

În motivarea acestei excepții, intimata-reclamantă a susținut că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, nu înregistrează debite restante datorate bugetului de stat, astfel încât pârâta nu are interes în susținerea recursului.

În raport de obiectul cauzei (restituire cauțiune), Înalta Curte constată că instanța este chemată să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 C. proc. civ. pentru eliberarea sumei consemnată cu titlu de cauțiune, iar nu să stabilească existența sau nu a unor creanțe fiscale în sarcina intimatei-reclamante. Aceste argumente, precum și înscrisurile depuse în susținerea lor, privesc fondul raporturilor juridice dintre părți și nu sunt relevante în soluționarea cererii de restituire a cauțiunii, în limitele prevăzute de art. 1064 C. proc. civ., care nu se referă la existența/inexistența debitelor.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, instanța va dispune din oficiu și restituirea cauțiunii."

În raport de aceste prevederi, se observă o diferență de reglementare a procedurii de eliberare a cauțiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) și (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluționare a fost consemnată cauțiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).

Astfel, în situația admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiții pentru a se putea dispune restituirea cauțiunii și anume să existe o cerere a persoanei îndreptățite; cauza să fie definitiv soluționată; inexistența unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În cauza de față, cauțiunea consemnată conform recipisei nr. x din 18.11.2015, a fost stabilită de instanța de judecată în dosarul nr. x/2015, pentru soluționarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015, emisă de recurenta-pârâtă.

Cererea de suspendare a fost inițial respinsă prin sentința civilă nr. 9/F-C/18.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, soluție care a fost schimbată în recurs, prin decizia nr. 2615 din 18 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de reclamantă și, în rejudecare, a fost admisă cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015.

Acțiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x din 31.08.2015, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/2015 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 1184/2016 a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 și a fost soluționată definitiv prin decizia nr. 1656 din 17 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acțiunii în anulare.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod corect a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1064 alin. (2) C. proc. civ., privind existența cererii formulate de persoana îndreptățită și caracterul definitiv al procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, aspecte față de care pârâta nu a formulat critici în recurs.

Cât privește cea de-a treia condiție, a inexistenței unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, Înalta Curte reține că, nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, pârâta nu a făcut dovada depunerii unei astfel de cereri, deși, de la data rămânerii definitive a deciziei Înaltei Curți nr. 1656 din 17 martie 2020, au trecut mai mult de 30 de zile.

Înalta Curte constată a fi nefondată critica formulată de pârâtă, privitoare la existența unui prejudiciu adus bugetului de stat ca urmare a imposibilității de executare a actului administrativ fiscal și de încasare cu celeritate a creanțelor fiscale, câtă vreme nu s-a formulat o acțiune pentru plata unor despăgubiri, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Pretinsele prejudicii datorate executării cu întârziere a obligațiilor fiscale ar putea fi acoperite din cuantumul cauțiunii doar în condițiile învestirii instanței de judecată cu o acțiune în pretenții, înăuntrul termenului prevăzut de lege, în lipsa unui astfel de demers legiuitorul stabilind că suma consemnată se restituie părții care a depus-o.

În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a dispune restituirea sumei consemnate cu titlu de cauțiune, iar criticile pârâtei din recurs nu conduc la schimbarea acestei soluții.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Activitatea de inspecție fiscală împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva încheierii din 11 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.