ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6064/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 5.05.2023, A., în contradictoriu cu D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Argeș, a solicitat restituirea cauțiunii depuse în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești în cuantum de 38.642 RON.

Prin sentința civilă nr. 101/F-CONT din 28 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, cererea petentului A., privind restituirea cauțiunii în sumă de 38642 RON, consemnată prin recipisa de consemnare nr. x din data de 28.02.2013, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs petentul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii sau casarea sentinței criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurentul a arătat că a dovedit în fața instanței de fond că la data depunerii cauțiunii societatea nu dispunea de acești bani, iar suma a fost achitată din bugetul său personal.

Recurentul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică pentru că nu a pus în discuția părților prevederile aplicabile judecării pricinii. Astfel, a reținut că sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., iar nu ale celui nou pe care a fost întemeiată acțiunea. În consecință, au fost încălcate principiile contradictorialității, disponibilității și oralității.

Totodată, în mod eronat a reținut instanța că petentul nu are calitate procesuală activă. Legiuitorul folosește două noțiuni diferite, deci două instituții diferite, respectiv "debitorul cauțiunii" și "cel care a depus cauțiunea". Astfel, în mod clar voința legiuitorului a fost să îi diferențieze pe cei doi, iar titularul cauțiunii este "cel care a depus cauțiunea", deci persoana fizică A..

A mai susținut recurentul că în mod greșit s-a reținut că ar fi trebuit ca petentul să se înscrie la masa credală, întrucât suma reprezentând cauțiunea nu a intrat niciodată în patrimoniul societății, a fost și a rămas în patrimoniul persoanei fizice, dar a fost indisponibilizată de către instanță. Din moment ce cauzele indisponibilizării au dispărut se impunea restituirea cauțiunii celui care a depus-o.

Intimata-pârâtă DGRFP Ploiești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Petentul a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat restituirea cauțiunii depuse în dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel Pitești în cuantum de 38.642 RON, iar instanța de fond a respins această cerere ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

O primă critică a recurentului privește faptul că instanța de fond nu a pus în discuția părților prevederile aplicabile judecării pricinii. Astfel, a reținut judecătorul fondului că sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., iar nu ale celui nou pe care a fost întemeiată acțiunea. În consecință, a apreciat recurentul, au fost încălcate principiile contradictorialității, disponibilității și oralității.

Înalta Curte observă că, într-adevăr, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate că va aplica prevederile C. proc. civ. de la 1865 în forma în vigoare la data solicitării suspendării în dosarul nr. x/2013, temeiul de drept invocat prin cerere, în speță art. 1.064 din C. proc. civ. actual urmând a fi înlocuit de prevederile art. 723

1

din C. proc. civ. anterior.

Însă, deși acest aspect nu a fost pus în discuția părților la termenul la care s-a luat în examinare cererea de restituire a cauțiunii, recurentul nu a făcut dovada vătămării care i s-ar fi produs, având în vedere că dispozițiile art. 1064 din Codul de procedură actual și cele ale art. 723

1

din Codul de procedură vechi au un conținut similar.

Prin urmare, această critică este neîntemeiată.

A mai susținut recurentul că în mod eronat a reținut instanța că nu are calitate procesuală activă. Legiuitorul folosește două noțiuni diferite, deci două instituții diferite, respectiv "debitorul cauțiunii" și "cel care a depus cauțiunea". Astfel, a apreciat recurentul că, în mod clar, voința legiuitorului a fost să îi diferențieze pe cei doi, iar titularul cauțiunii este "cel care a depus cauțiunea", deci persoana fizică A..

Instanța de control judiciar reține că, potrivit dispozițiilor art. 723

1

din vechiul C. proc. civ.: "cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."

În speță, cauțiunea de 38.642 RON a fost consemnată cu chitanța nr. x/23.02.2013, de către societatea B. S.R.L. prin A..

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține că efectele juridice ale depunerii cauțiunii au fost produse în raport cu societatea, întrucât în dosarul nr. x/2013 s-a cerut suspendarea deciziei de impunere nr. x/7.12.2012, prin care au fost stabilite în sarcina B. S.R.L. obligații suplimentare de plată de 1.932.095 RON, impozit pe profit și TVA cu accesorii, prin sentința nr. 79/13.03.2013 fiind admisă cererea societății, dispunându-se suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunțarea instanței de fond.

Totodată, decizia de impunere nr. x/2012 și decizia nr. 36/7.02.2013 au fost emise pentru societate, prin aceasta din urmă organele fiscale dispunând suspendarea soluționării contestației administrativ-fiscale până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală.

Astfel, raportul juridic pentru care s-a depus cauțiune nu îl viza pe petentul din prezenta cerere, iar rațiunea pentru care se achită cauțiune este ca o anumită persoană să beneficieze de consecințe juridice prevăzute de lege, interesând astfel subiectul de drept care are nevoie să probeze depunerea cauțiunii, respectiv societatea.

Faptul că asociatul a efectuat plata în contul prevăzut pentru consemnare nu înseamnă că nu a făcut-o pentru societate, în condițiile în care aceasta este menționată atât în recipisa de consemnare, cât și în chitanță.

Astfel, numai societatea prin reprezentantul său legal are posibilitatea să solicite restituirea cauțiunii, iar din perspectiva reprezentării în prezent, față de faptul că societatea se află în insolvență în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014, aceasta nu mai poate fi asigurată de către asociatul unic.

Prin urmare, cererea de restituire a cauțiunii putea fi formulată numai de societate prin lichidator judiciar, fostul asociat unic neavând calitate procesuală activă și nici calitate de reprezentant al societății în ipoteza în care ar fi susținut că reprezintă societatea.

În concluzie, susținerile recurentului sunt nefondate, iar cererea de restituire a cauțiunii a fost respinsă în mod corect ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 101/F-CONT din 28 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 101/F-CONT din 28 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2023.