ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5425/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la data de 05.03.2020, în dosarul nr. x/2017, petentul A. a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 1208 RON, conform recipisei de consemnare nr. x/04.05.2018, având în vedere că au încetat efectele măsurii pentru care aceasta a fost depusă, fiind desființate total decizia nr. 128781/30.05.2017 și decizia nr 125675/30.05.2017, dar și faptul că nu a fost formulată acțiune în anularea actelor administrative iar organul fiscal nu a formulat cerere pe temeiul art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 15.06.2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petent privind restituirea cauțiunii în cuantum de 1.208 RON, consemnată la B. S.A. cu recipisa de consemnare nr. x/04.05.2018.

Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Biroul Vamal de Interior Argeș, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, după rejudecare, respingerea cererii privind restituirea cauțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că organul fiscal a fost pus în imposibilitatea de a proceda la executarea silită a reclamantului, având în vedere că prin decizia nr. 1086/07.05.2018 a fost admis recursul, a fost casată în parte sentința și a fost admisă în parte cererea, dispunându-se suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/30.05.2017 și a deciziei nr. 128784/30.05.2017. În această situație, organul fiscal este îndreptățit la repararea prejudiciului suferit prin măsura suspendării executării silite.

A mai arătat că depunerea cauțiunii reprezintă o garanție pentru instituția fiscală, în situația în care se va dispune respingerea contestației pe fond împotriva deciziilor de impunere, creditorul fiscal va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele datorate ca urmare a neexecutării actului administrativ fiscal.

În concluzie, a solicitat să se constate că bugetul de stat a fost prejudiciat prin imposibilitatea punerii în executare a unui act administrativ fiscal, în condițiile în care creanțele fiscale se încasează cu celeritate.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că deciziile a căror suspendare a fost dispusă de Curtea de Apel Pitești au fost desființate prin decizia emisă în soluționarea contestației administrative, precum și faptul că în speță nu a fost formulată acțiune în anularea actelor administrative menționate. Totodată, DGRFP Ploiești nu a formulat cerere în temeiul art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă sunt circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recurenta-pârâtă critică dispoziția instanței de fond de a restitui cauțiunea achitată de intimați în vederea soluționării cererii de suspendare a deciziilor nr. 128781/30.05.2017 și nr. 125675/30.05.2017, susținând caracterul de garanție a cauțiunii în vederea dezdăunării în situația în care, prin măsurile dispuse, creditorii ar fi prejudiciați în drepturile lor și, în același timp, caracterul punitiv al acesteia, deoarece, în opinia părții, sancționează neseriozitatea cererii debitorului cauzată de atitudinea abuzivă a acestuia.

Înalta Curte reține că instanța de fond a dispus în mod corect restituirea cauțiunii achitate de intimați, având în vedere că, prin decizia nr. 1086/R-CONT/07.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis recursul formulat de reclamantul A., s-a casat în parte sentința instanței de fond și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr x/30.05.2017 și a deciziei nr. 128784/30.05.2017, soluția fiind definitivă.

Potrivit art. 1064 din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Așadar, față de cuprinsul textului legal anterior citat, cum a reținut și instanța de fond, atât timp cât există o cerere din partea reclamantului pentru restituirea cauțiunii, cauza este definitiv soluționată în condițiile în care nu se mai impune și nici nu a fost formulată cererea în anulare despre care vorbește art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin decizia de soluționare a contestației administrative s-a dispus desființarea actului administrativ a cărei executare a fost suspendată, precum și faptul că nu s-au depus probe în sensul că recurenta-pârâtă ar fi solicitat instanței acordarea de despăgubiri în 30 de zile de la data expirării termenului de 60 de zile, Înalta Curte apreciază că nu există vreun impediment pentru restituirea cauțiunii plătite de reclamant, criticile recurentei fiind formulate în mod teoretic, fără aplicabilitate la situația de fapt a speței.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș - Biroul Vamal de Interior Argeș împotriva încheierii din 15 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș-Biroul Vamal de Interior Argeș împotriva încheierii din 15 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.