ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2728/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

1.1. Cererea de

chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC A.P.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere F-AG 641 din 11

aprilie 2013 și a raportului de inspecție fiscală din aceeași dată până la

pronunțarea instanței de fond.

1.2. Soluția

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 133/F-CONT din 24 mai 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de

suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamanta SC A.P.T.

SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș.

1.3. Cererea de

recurs

Împotriva Sentinței

civile nr. 133/F-CONT din 24 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs

reclamanta SC A.P.T. SRL, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii

sale, cu consecința suspendării executării Deciziei de impunere F-AG 641 din 11

aprilie 2013 și a raportului de inspecție fiscală din aceeași dată până la

pronunțarea instanței de fond pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea

recursului declarat se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală

pentru considerentul că prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror

nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv condițiile instituite prin

dispozițiile art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, cu raportare la

prevederile art. 175 alin. (1) noul C. proc. civ., astfel:

i. Nu a analizat sub

nicio formă condiția pagubei iminente, neexistând niciun considerent în acest

sens, deși din înscrisurile depuse și argumentele dezvoltate rezulta

îndeplinirea acestei condiții;

ii. Condiția cazului

bine justificat nu a fost corespunzător analizată, în condițiile în care prima

instanță a examinat mijloace de probă care ar substanția probleme de fond, și

nu s-a referit la aspectele care ar demonstra aparenta nelegalitate a actului

administrativ criticat, detaliate de către recurenta-reclamantă, și pe care

aceasta le-a reluat și în cererea de recurs;

A arătat recurenta că

vătămarea procesuală suferită în consecință constă în faptul că este lipsită de

beneficiul suspendării, cu titlu de protecție jurisdicțională.

1.4. Apărările

intimatului

Prin întâmpinarea

formulată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești -

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat respingerea

recursului ca neîntemeiat, susținând, în esență, că reclamanta recurentă nu a

reușit să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor avute în vedere de

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și că în mod corect instanța de

fond a respins cererea acestuia.

Astfel, niciunul din

aspectele puse în discuție de către recurentă nu se pot încadra în categoria

acelor circumstanțe de fapt sau de drept care circumscriu noțiunea de caz bine

justificat, în sensul avut în vedere de dispozițiile legale invocate, aceasta

avansând argumente ce fac referire la fondul cauzei.

De asemenea, în mod

corect a apreciat instanța de fond că reclamanta nu a dovedit impactul grav sub

aspect economic pe care plata sumei reținute ca fiind datorată bugetului de

stat l-ar produce asupra patrimoniului acesteia, simplele afirmații în acest

sens nefiind de natură a duce la suspendarea executării actelor contestate.

soluționare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea

recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost

analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de

ședință din data de 31 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) noul C. proc. civ.

Niciuna dintre părți

nu a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra

admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 4

februarie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul

raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de

admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul

reclamantei SC A.P.T. SRL, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și

a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la

fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față

de criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut

de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., reține că nu subzistă în

cauză motive legale de casare sau de modificare a hotărârii recurate, în

considerarea celor în continuare arătate.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite

o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca

regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și

să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14

alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o

măsură excepțională.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o

împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă

asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte în urma unei

cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii

suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii,

nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță,

motivele invocate de intimata-reclamantă nu au caracterul unor indicii

puternice de natură să răstoarne prezumția de legalitate a actului

administrativ fiscal, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus

judecății.

Prin cererea

introductivă de instanță, reclamanta-recurentă nu a evidențiat aspecte de

nelegalitate de natură a contura în mod convingător cazul bine justificat,

dezvoltând, ulterior, unele argumente privind nelegalitatea actelor a căror

suspendare o solicită, anume reținerea eronată a conținutului unor relații

comerciale ale reclamantei, care sunt, însă, veritabile aspecte de fond, ce vor

putea fi rezolvate numai de instanța ce se va pronunța asupra legalității

actelor.

Criticile exprimate

de recurenta-reclamantă în ceea ce privește indiciile de nelegalitate ce nu au

fost corect examinate de instanța de fond în conturarea cerințelor cazului bine

justificat sunt nefondate.

Înalta Curte constată

că instanța fondului a procedat, în limitele competențelor sale, la examinarea

sumară a actelor fiscale contestate, constatând că, prima facie, nu pot fi

reținute aspecte de nelegalitate, evitând să antameze fondul cauzei prin

examinarea aprofundată a argumentelor de nelegalitate invocate de către

reclamantă.

Toate aspectele pe

baza cărora instanța de fond în mod just a reținut că nu s-a demonstrat

existența cazului bine justificat, nu reprezintă, contrar celor susținute de

recurenta-reclamantă, o analiză a aspectelor ce țin de fondul cauzei. Raportat

la probele administrate, instanța de fond, motivat și argumentat, a indicat că

nu există suficiente indicii temeinice de natură să răstoarne prezumția de

legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe

fond a conținutului și legalității actelor administrative contestate.

Câtă vreme se

apreciază că nu este îndeplinită condiția privind existența cazului bine

justificat, nu este necesar a se proceda la examinarea îndeplinirii condiției

privind paguba iminentă, întrucât suspendarea executării unui act administrativ

necesită îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC A.P.T. SRL împotriva Sentinței civile nr. 133/F-CONT

din 24 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 iunie 2014.

Procesat

de GGC - NN