ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1281/2017

Decizia nr. 1281/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea următoarelor acte administrative individuale emise de C.N.A.S:

- Comunicarea C.N.A.S. primită de societatea reclamantă prin poșta electronică la data de 2 august 2012, la ora 12:16 p.m.;

- Adresa nr. DG/1971 din 31 iulie 2012 emisă de către CNAS și primită de societatea reclamantă în data de 2 august 2012;

- Adresa de răspuns a C.N.A.S. nr. CB/384 din 15 septembrie 2012 primită de reclamantă la data de 19 decembrie 2012, referitoare la contestația depusă de aceasta împotriva Notificărilor ("Adresa de Răspuns").

1.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3159 din 19 noiembrie 2014, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respingând cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, dispunând anularea Notificării nr. DG/1971 din 31 iulie 2012, emisă de pârâtă, și Adresei nr. CB/384 din 15 septembrie 2012, prin care autoritatea pârâtă a respins ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva notificării nr. DG/1971 din 31 iulie 2012.

De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.050 RON, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, onorariu expert și taxă de timbru.

2.1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că prima instanță a aplicat și interpretat greșit dispozițiile legale speciale aplicabile în cauză, iar cu privire la calitatea procesuală pasivă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de asemenea, în mod greșit a admis această excepție, în raport cu prevederile O.G. nr. 92/2003.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din 8 decembrie 2016, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 30 martie 2017, dispunând citarea părților.

3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. În ceea ce privește criticile referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de ANAF în fața instanței de fond, instanța de recurs a constatat că sunt nefondate, fiind înlăturate ca atare.

În cauză este necontestat că obiectul acțiunii îl formează cererea de anulare a actelor administrative emise de CNAS prin care au fost stabilite obligații la bugetul de stat consolidat față de societatea reclamantă, SC A. SRL, astfel încât ANAF este străină de raportul juridic dedus judecății.

Este adevărat că, ulterior emiterii actelor administrative atacate în prezenta cauză, prin pct. 6 din O.U.G. nr. 69/2014, alin. (1) de la art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011 a fost modificat în sensul că ANAF a devenit organul care administrează contribuțiile claw-back în condițiile Codului fiscal, însă acest lucru nu a conferit Agenției atribuții în ceea ce privește stabilirea și calcularea contribuției, precum și emiterea actelor juridice necesare.

Cât privește necesitatea opozabilității prezentei decizii, Înalta Curte a constatat că acest lucru va funcționa ope legis în măsura în care va fi

vorba de o problemă legată de administrarea contribuției claw-back, inclusiv restituirea sumelor plătite nedatorat de societate.

3.3. Referitor la criticile recursului privind soluționarea pe fond a acțiunii

• În ceea ce privește incidența în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale, instanța de recurs constată că aceasta este aplicabilă în cauza de față.

Astfel la data când a fost emisă Notificarea nr. DG/1971 din 31 iulie 2012 pentru contribuția clawback pentru Sem. II/2012 era în vigoare art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 cu următorul conținut: „prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1) - (3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și de bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoare adăugată". În temeiul acestor dispoziții legale a fost emisă notificarea.

Prin Decizia nr. 39/2013, publicată în M. Of. al României nr. 100/20 februarie 2013, Curtea Constituțională a statuat că art. 31 alin. (5) este neconstituțional, în ceea ce privește sintagma „care include și taxa pe valoare adăugată".

Deci, art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2013 a fost lipsit, parțial, de temeiul său constituțional, ceea ce face ca actele administrative pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii lor, să aibă afectată legalitatea lor.

Astfel, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență, etc.)".

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2015 rezultă și din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituțională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, „instanțele judecătorești vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziții sunt aplicabile..".

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a interpretat dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora „deciziile ..și au putere numai pentru viitor", în sensul că acestea se aplică inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Deci, cum litigiul privind anularea/neanularea notificării din litigiul de față este în curs de judecare/pendinte, soluția dată prin Decizia nr. 39/2015 este aplicabilă în prezenta cauză.

Dar, Înalta Curte constată că temeiul/temeiurile legale ale emiterii actului administrativ/notificării a fost un temei legal multiplu, iar nu unul singular, iar prin declararea ca neconstituțională a sintagmei „care include și taxa pe valoare adăugată", nu a fost declarată neconstituțională întreaga O.U.G. nr. 77/2013, nici întregul art. 31 ce fusese introdus în această ordonanță de urgență și nici instituirea contribuției clawback la bugetul de stat consolidat, ci a fost declarată neconstituțională modalitatea de constituire a bazei de impozitare/a bazei de calcul care, prin includerea TVA aferentă valorii medicamentelor avea ca rezultat ca taxa/contribuția să fie, în parte, o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe.

Deci, altfel spus, actul administrativ atacat în cauza de față este nul parțial, în ceea ce privește cuantumul contribuției clawback și anume calcularea acesteia prin raportare la o bază impozabilă care cuprindea și TVA, notificarea rămânând legală în ceea ce privește cuantumul contribuției aferente valorii medicamentelor care nu mai include TVA.

• În ceea ce privește criticile recursului privind concluzia instanței de fond că CNAS era obligată să comunice consumul de medicamente, iar nu valoarea consumului, instanța de recurs a constatat că sunt întemeiate.

Într-adevăr, prin Notificarea nr. GD/1971 din 31 iulie 2012, CNAS a comunicat societății intimate Valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate - FNUASS și din Bugetul Ministerului Sănătății - BMS (VTt) pentru trimestrul II 2012, înregistrată conform declarațiilor furnizorilor de servicii medicale și de medicamente, ca fiind suma de 1.839.769.174,37 ROL, precum și valoarea vânzărilor individuale (Vit) în anexă.

În raport cu dispozițiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale și a vânzărilor individuale era absolut necesară pentru ca societatea să aibă posibilitatea să-și calculeze contribuția datorată, în raport și cu celelalte elemente ale formulei de calcul prevăzută de lege.

Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) : „începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății”.

Astfel spus, comunicarea de către CNAS a valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din FNUASS și din BMS (VTt) și a vânzărilor individuale pentru trimestrul II 2012, către societatea reclamantă este o condiție legală absolut obligatorie pentru stabilirea/calcularea contribuției claw-back trimestriale, iar nu o cauză de nulitate a Notificării, cum, fără temei a reținut instanța de fond.

• În ceea ce privește criticile recursului privind concluzia instanței de fond că CNAS a determinat valoarea consumului nu prin raportare la vânzările făcute de fiecare plătitor de contribuție, ci prin raportare la valoarea de compensare a medicamentelor, instanța de recurs a constatat că sunt întemeiate.

Astfel, prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 instituie o formulă de calcul fundamentată pe valoarea consumului de medicamente suportate, potrivit legii din bugetul FNUASS și din BMS, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, adică a medicamentelor suportate din bugetul FNUASS și din BMS, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii, spitale și centre de dializă. Acest lucru rezultă din modul de centralizare a datelor prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede că farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente raportează consumul de medicamente, casele de asigurări de sănătate raportând mai departe la CNAS consumurile astfel centralizate, iar CNAS centralizează consumul de medicamente și îl comunică Deținătorilor de Autorizații de Punere pe Piață - DAPP. În plus față de consumurile individuale, CNAS determină și valoarea consumului total trimestrial în vederea determinării valorii procentului „p”.

Față de sintagma din textul de lege mai sus enunțat, respectiv de "consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție", aceasta trebuie interpretată în înțelesul reglementării generale a O.U.G. nr. 77/2011, respectiv prin raportare la art. 15 și art. 5 alin. (4) și (7

6

) din acest act normativ care prevăd că, consumul aferent vânzărilor portofoliului fiecărui DAPP vizează consumul centralizat de medicamente suportat din FNUASS și din BMS înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv consumul raportat de farmacii, unitățile sanitare cu paturi și centre de dializă care include, adaosuri comerciale și TVA.

Valoarea consumului de medicamente se determină în funcție de valoarea de compensare a medicamentelor și nu în funcție de prețul de vânzare practicat de DAPP în lanțul de distribuție, în acest context este de menționat faptul că existența intermediarilor în lanțul de distribuție al medicamentelor este reglementată legal, farmaciile și distribuitorii fiind intermediari în circuitul medicamentelor de la DAPP la pacienți.

În concluzie, având în vedere considerentele prezentate mai sus, recursul formulat de CNAS este întemeiat în limita acestora, va fi admis ca atare, cu consecința casării sentinței atacate.

Rejudecând cauza, acțiunea va fi admisă în parte, iar actele administrative vor fi modificate în sensul că, din baza de calcul a contribuției va fi exclusă taxa pe valoarea adăugată, urmând ca celelalte dispoziții ale instanței de fond să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3159 din 19 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată. Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantă.

Modifică actele atacate, în sensul că elimină din baza impozabilă taxa pe valoarea adăugată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM