ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 503/2017

Decizia nr. 503/2017

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, la data de 5 ianuarie 2017, revizuenții A., B., C., D., E.,

F. și G. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 908/A din 23 noiembrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

În motivarea

cererii, revizuenții susțin, în esență, că decizia a

cărei anulare o solicită este contrară Deciziei nr. 600 din 5

februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/47/2012*,

prin care le-a fost admisă acțiunea și a fost obligată

pârâta H. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în

lei/puncte pentru imobilele terenuri în suprafață de 0,53 ha și

1,28 ha situate în com. Bradu, județul Argeș. Mai susțin că

soluția pronunțată de Curtea de Apel București, prin

decizia a cărei revizuire o solicită, ignoră autoritatea de

lucru judecat a unei hotărâri irevocabile și executorii prin care

pârâta a fost obligată ca în termen de 60 de zile să propună despăgubiri

în iei conform standardelor internaționale. Arată că în cadrul,

litigiului soluționat de Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 600/2014,

pronunțată înainte de apariția O.U.G. nr. 21/2015 care dă

dreptul la invalidare, s-a cercetat inclusiv legalitatea Hotărârii nr.

1916/2011 emisă de Comisia Județeană Argeș, constatându-se

legalitatea acesteia atât cu privire la dreptul de proprietate, cât și cu

privire la întinderea suprafeței de teren ce li se cuvine persoanelor

îndreptățite. Analizând cererea de revizuire, în raport de

dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care limitează

dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptele pe care aceasta se

întemeiază, Înalta Curte constată că cererea este

inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 509 alin, (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Pentru

admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar,

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența

unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri

de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și

încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre

condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află

și aceea să existe identitate de părți, de cauză

și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art.

431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunțate în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă

părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de

retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite,

care încalcă autoritatea

de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă

punerea în executare concomitentă.

În speță,

se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume

ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate

de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul

finalizat prin Decizia civilă nr. 600 din 5 februarie 2014 a Curții

de Apel Pitești, secția a Il-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ce a format obiectul Dosarului nr. x/46/2012*, a

avut ca obiect cererea reclamantului A., în nume propriu și în calitate de

mandatar al reclamanților B., C., D., E., F. și G. de obligare a

pârâtei I. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în

Dosarele nr. x/FFCC și x/FFCC/2011 pentru imobilele terenuri în

suprafață de 0,53 ha și 1,28 ha situate în comuna Bradu,

județul Argeș, acțiunea fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 12 din Legea nr, 554/2004

privind contenciosul administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin

sentința nr. 397/F/Cont din 28 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul

nr. x/46/2012, Curtea de Apel Pitești, secția a VII-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a

obligat pe pârâta I. să emită decizie reprezentând titlul de

despăgubiri pentru valorificarea dreptului izvorât din Hotărârea nr.

1916/2011 emisă de Comisia Județeană Argeș, cu respectarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/212.

Prin

Decizia nr. 600/R/Cont din 05 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția-a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis

acțiunea reclamanților și a modificat în parte sentința nr.

397/F/Cont din 28 noiembrie 2012 pronunțată de aceeași

instanță, în sensul că a obligat pe pârâta H. să soluționeze

dosarul reclamanților în condițiile Legii nr. 165/2013.

În al

doilea proces, ce a format obiectul Dosarului nr. x/3/2015, reclamanții A.,

în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților B., C.,

D., E., F. și G., în contradictoriu eu pârâta H., au formulat

contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 3355 din 24 februarie

2015 emisă de către pârâtă, solicitând anularea acesteia și

obligarea pârâtei ia despăgubiri pe puncte conform grilei notariale.

Prin

sentința nr. 1424 din 17 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția

a VII-a civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia de

invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015 emisă de pârâtă și a

obligat-o pe aceasta să emită decizia de compensare prin puncte în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013 pentru

suprafața de 1,28 ha

reconstituită prin Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 1916

din 01 iunie 2011 și a respins în rest acțiunea.

Prin Decizia

nr. 908/A din 23 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă, a admis apelul formulat de pârâtă H. împotriva sentinței

sus-menționate, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul

că a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Decizia de invalidare

nr. 3355 din 24 februarie 2015, emisă de pârâtă și a obligat-o

pe aceasta să emită decizie de compensare prin puncte conform Legii

nr. 165/2013 pentru suprafața de 0,28 ha din totalul de 1,28 ha

menționat în Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 1916 din

01 iunie 2011.

Comparând

cele două cauze în care au fost pronunțate deciziile civile care sunt

considerate contrare, Înalta Curte constată că există identitate

de părți, dar nu și identitate de obiect și cauză

juridică, întrucât dosarul în care a fost pronunțată Decizia nr.

nr. x/R/Cont din 05 februarie 2014 a avut ca obiect emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire în Dosarele nr. x/FFCC și nr. x/FFCC/2011,

iar obiectul celui de-al doilea dosar în care a fost pronunțată Decizia

nr. 908/A din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția

a VI-a civilă, a fost anularea Deciziei de invalidare nr. 3355 din 24

februarie 2015 emisă de către pârâtă în executarea deciziei

pronunțată în primul litigiu.

Totodată,

se constată că șl cauza cererii de chemare în judecată (cama

dehendi) este diferită, având în vedere că acțiunea în care a

fost pronunțată Decizia nr. nr. 600/R/Cont din 05 februarie 2014 a

Curții de Apel Pitești a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 8 alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul Titlului VII din Legea

nr. 247/2005, iar acțiunea finalizata cu decizia a cărei revizuire se

solicită, a fost generată de nemulțumirii reclamanților

față de soluția pronunțată de pârâta H. prin Decizia de

invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015, fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Așadar, cum

numai existenta autorității lucrului judecat deschide calea de atac-a

revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 Cod procedură civila

și cum. în cauză nu se poate retine existența

identității de obiect și cauză, ca elemente ale

autorității lucrului judecat, nu se poate concluziona ca fiind

incidente dispozițiile art. 509, pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de

revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibila cererea de revizuire formulată de revizuenții E., F.,

G., B., C., D. și A. împotriva Deciziei nr. 908 din 23 noiembrie 2016 a

Curții de Apel București, secția a IV-a.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 17 martie 2017.