ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 503/2017

Decizia nr. 503/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 ianuarie 2017, revizuenții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 908/A din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. În motivarea cererii, revizuenții susțin, în esență, că decizia a cărei anulare o solicită este contrară Deciziei nr. 600 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/47/2012*, prin care le-a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta H. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în lei/puncte pentru imobilele terenuri în suprafață de 0,53 ha și 1,28 ha situate în com.

Bradu, județul Argeș. Mai susțin că soluția pronunțată de Curtea de Apel București, prin decizia a cărei revizuire o solicită, ignoră autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile și executorii prin care pârâta a fost obligată ca în termen de 60 de zile să propună despăgubiri în iei conform standardelor internaționale. Arată că în cadrul, litigiului soluționat de Curtea de Apel Pitești prin Decizia nr. 600/2014, pronunțată înainte de apariția O.U.G. nr. 21/2015 care dă dreptul la invalidare, s-a cercetat inclusiv legalitatea Hotărârii nr. 1916/2011 emisă de Comisia Județeană Argeș, constatându-se legalitatea acesteia atât cu privire la dreptul de proprietate, cât și cu privire la întinderea suprafeței de teren ce li se cuvine persoanelor îndreptățite.

Analizând cererea de revizuire, în raport de dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptele pe care aceasta se întemeiază, Înalta Curte constată că cererea este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin, (1) pct. 8 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac, textul impune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care face imposibilă punerea în executare concomitentă. În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat prin Decizia civilă nr. 600 din 5 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ce a format obiectul Dosarului nr. x/46/2012*, a avut ca obiect cererea reclamantului A., în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților B., C., D., E., F. și G. de obligare a pârâtei I. să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în Dosarele nr. x/FFCC și x/FFCC/2011 pentru imobilele terenuri în suprafață de 0,53 ha și 1,28 ha situate în comuna Bradu, județul Argeș, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 12 din Legea nr, 554/2004 privind contenciosul administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin sentința nr. 397/F/Cont din 28 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/46/2012, Curtea de Apel Pitești, secția a VII-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pe pârâta I. să emită decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru valorificarea dreptului izvorât din Hotărârea nr. 1916/2011 emisă de Comisia Județeană Argeș, cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/212. Prin Decizia nr. 600/R/Cont din 05 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția-a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamanților și a modificat în parte sentința nr. 397/F/Cont din 28 noiembrie 2012 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că a obligat pe pârâta H. să soluționeze dosarul reclamanților în condițiile Legii nr. 165/2013.

În al doilea proces, ce a format obiectul Dosarului nr. x/3/2015, reclamanții A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al reclamanților B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu eu pârâta H., au formulat contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015 emisă de către pârâtă, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei ia despăgubiri pe puncte conform grilei notariale. Prin sentința nr. 1424 din 17 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat Decizia de invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită decizia de compensare prin puncte în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013 pentru suprafața de 1,28 ha reconstituită prin Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 1916 din 01 iunie 2011 și a respins în rest acțiunea.

Prin Decizia nr. 908/A din 23 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis apelul formulat de pârâtă H. împotriva sentinței sus-menționate, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Decizia de invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită decizie de compensare prin puncte conform Legii nr. 165/2013 pentru suprafața de 0,28 ha din totalul de 1,28 ha menționat în Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 1916 din 01 iunie 2011. Comparând cele două cauze în care au fost pronunțate deciziile civile care sunt considerate contrare, Înalta Curte constată că există identitate de părți, dar nu și identitate de obiect și cauză juridică, întrucât dosarul în care a fost pronunțată Decizia nr. nr. x/R/Cont din 05 februarie 2014 a avut ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în Dosarele nr. x/FFCC și nr. x/FFCC/2011, iar obiectul celui de-al doilea dosar în care a fost pronunțată Decizia nr. 908/A din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost anularea Deciziei de invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015 emisă de către pârâtă în executarea deciziei pronunțată în primul litigiu.

Totodată, se constată că șl cauza cererii de chemare în judecată (cama dehendi) este diferită, având în vedere că acțiunea în care a fost pronunțată Decizia nr. nr. 600/R/Cont din 05 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) și art. 12 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar acțiunea finalizata cu decizia a cărei revizuire se solicită, a fost generată de nemulțumirii reclamanților față de soluția pronunțată de pârâta H. prin Decizia de invalidare nr. 3355 din 24 februarie 2015, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013. Așadar, cum numai existenta autorității lucrului judecat deschide calea de atac-a revizuirii, întemeiată pe art. 509 pct. 8 Cod procedură civila și cum.

în cauză nu se poate retine existența identității de obiect și cauză, ca elemente ale autorității lucrului judecat, nu se poate concluziona ca fiind incidente dispozițiile art. 509, pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibila cererea de revizuire formulată de revizuenții E., F., G., B., C., D. și A. împotriva Deciziei nr. 908 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2017.