ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2017

HOTĂRÂRE

23.03.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

553/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. x/109/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,

solicitând anularea deciziei nr. 6692/FF din 08.01.2009, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 120 m.p. situat în Pitești, jud. Argeș.

În motivare, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Pitești sub nr. 41769 din 29 septembrie 2005, împreună cu B. au solicitat despăgubiri pentru terenul în suprafață de 120 m.p. și construcția în suprafață de 150 m.p., bunuri ce le-au fost expropriate de către statul român prin Decretul nr. 120 din 03 aprilie 1978. La propunerea Comisiei locale de fond funciar Pitești, Comisia județeană de fond funciar Argeș a aprobat prin Hotărârea nr. 62/2006 anexa 23 unde la poziția 6 au fost înscriși cu suprafața de 120 m.p., urmând ca dosarul să fie înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării de despăgubiri. Menționează că din păcate dosarul nu a fost înaintat la A.N.R.P. cu această suprafață, ci prin Hotărârea nr. 432/2008, Comisia județeană de fond funciar Argeș a admis propunerea de modificare în parte a Hotărârii nr. 62/2006, anexa 23, poziția 6, în sensul diminuării suprafeței validate de la 120 m.p. la 30,41 m.p.

Astfel, dosarul de despăgubiri este întocmit și înaintat la A.N.R.P. pentru suprafața de 30,41 m.p. fără ca reclamantul să aibă cunoștință de acest fapt, aflând abia la momentul la care i s-a înaintat raportul de evaluare de către această ultimă instituție. Prin urmare, la data de 23.12.2008 a înțeles să formuleze plângere împotriva hotărârii de diminuare, respectiv a hotărârii nr. 432/2008 emisă de Comisia județeană de fond funciar Argeș, plângere ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. x/109/2009. Acest dosar a fost finalizat prin sentința civilă nr. 5635 din 03 iunie 2011, prin care instituțiile pârâte au fost obligate să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul de 120 m.p. sub formă de despăgubiri.

Reclamantul a arătat că deși a existat acest proces, soluționat irevocabil în favoarea sa, procedura de acordare de despăgubiri de către A.N.R.P. continuă, fapt pentru care raportul de evaluare nr. 10667/R din 18.11.2008, întocmit în Dosarul nr. 14031/FFCC din 24.07.2008 a fost aprobat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în ședința din data de 17.12.2008, fiind emisă Decizia nr. 6692/FF din 08.01.2009 pentru suprafața de 30,41 m.p.

A învederat că nu a cunoscut că procedura de acordare a despăgubirilor a continuat și nici faptul că aceasta s-a finalizat, fapt dovedit și de adresa nr. 287/3779/3594/SPCI din 07.03.2016 din care rezultă că decizia de despăgubire nr. 6692/FF din 08.01.2009 a fost emisă doar pe numele doamnei B. și comunicată doar acesteia care se pare că ar fi conformat-o în data de 13.02.2009, deși aceasta decedase încă din data de 01.06.2008. Abia în cursul lunii martie a anului curent a primit răspuns în sensul că nu i s-au acordat despăgubiri și nu i s-a comunicat decizia C.C.S.D. emisă în acest caz.

Prin aceeași adresă nr. 287 din 07 martie 2016 i s-a comunicat că dosarul de despăgubiri a fost soluționat anterior anulării Hotărârii nr. 432 din 30 ianuarie 2008 a Comisiei județene de fond funciar Argeș și că, în opinia acestora, hotărârea a intrat în circuitul civil prin comunicarea către o persoană decedată, fapt pentru care pentru desființarea actului este necesar să se adreseze instanței de judecată.

În concluzie, a arătat că C.C.S.D. a emis greșit o decizie, în baza unei hotărâri a Comisiei județene care a fost anulată de instanță, decizie comunicată unei persoane decedate care a confirmat primirea, fapt pentru care se vede nevoit să se adreseze instanței în vederea obligării pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 120 m.p.

Prin sentința civilă nr. 1144 din 28 noiembrie 2016, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, reținând că, față de împrejurarea că decizia de invalidare nr. 6692/FF din 08.01.2009 a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. G) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități, respectiv Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 116 din 26.01.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Argeș

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că

nu sunt incidente prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, ci dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013

, prin care se modifică art. 20 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora, „competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul”.

Prin urmare, obiectul acțiunii, ce îl constituie anularea unei decizii emise la data de

08.01.2009 de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

determină competența de soluționare în favoarea Tribunalului Argeș, având în vedere că reclamantul domiciliază în Pitești.

Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin demersul său judiciar

, reclamantul tinde să obțină anularea deciziei nr. 6692/FF din 08.01.2009 privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 30,41 m.p., în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și obligarea pârâtei

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

la emiterea unei noi decizii, motivat de împrejurarea că au fost ignorate hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/109/2009* al Tribunalului Argeș, prin care s-a menținut hotărârea

Comisiei județene de fond funciar Argeș nr. 62/2006, de validare a dreptului la despăgubiri pentru suprafața de 120 m.p

Astfel, trebuie stabilit dacă litigiului îi sunt aplicabile prevederile art. 35 raportat la art. 33, 34 din Legea nr. 165/2013, prin art. 35 alin. (1) și (2) stabilindu-se competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității pentru soluționarea acțiunilor împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 și a refuzului de a emite decizia în termenele prevăzute de aceste articole.

Conform prevederilor art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013, soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și a dosarelor înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. și a celor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a acestei legi, se face în anumite termene și în funcție de diferite criterii, expres prevăzute de dispozițiile legale enunțate.

În cazul de față, nu

sunt aplicabile termenele prevăzute de

art. 33

și

din Legea nr. 165/2013, de vreme ce se contestă o decizie emisă de C.C.S.D. în anul 2009, în procedura administrativă, de acordare de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 20 alin.

(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, conform cărora „competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.”

Întrucât în cauza dedusă judecății nu sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr.

165/2013, iar

reclamantul are domiciliul în Pitești, competența de soluționare a cererii sale revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază acesta, conform dispozițiilor legale menționate anterior.

Având în vedere considerentele reținute, soluționarea pricinii este de competența secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Argeș, în favoarea căruia urmează a fi stabilită.