ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 311/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 311/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2018, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Națională pentru Compensare Imobilelor - ANRP, Comisia Locală de Fond Funciar Pitești și Primăria Municipiului Pitești prin Primar și a solicitat obligarea comisiilor de stabilire a dreptului de proprietate să întocmească documentația necesară pentru acordarea și plata despăgubirii în baza Legii nr. 165/2013 și înaintarea acesteia Comisiei Naționale pentru Compensare Imobilelor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, obligarea pârâtei CNCI să emită decizie de Compensare prin puncte pentru imobilul în suprafață de 470 mp, situat în Municipiul Pitești, strada x nr. x, județul Argeș, potrivit Legii nr. 165/2013.
Tribunalul București, prin Sentința civilă nr. 1313 din 10 iunie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - ANRP Comisia Locală de Fond Funciar Pitești, Primăria Municipiului Pitești prin Primar, și Comisia Județeană Argeș, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 111/2019, competentă să soluționeze cererea formulată în baza art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, este secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul. Or, imobilul în litigiu este situat în Municipiul Pitești, județul Argeș, astfel că, în temeiul dispozițiilor legale arătate, competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. revine Tribunalului Argeș, secția civilă.
Învestit prin declinare, Tribunalul Argeș, prin Sentința civilă nr. 390 din 30 octombrie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării conflictului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În pronunțarea acestei soluții, Tribunalul Argeș a reținut că, raportat la data sesizării instanței de judecată, anterior modificării art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 111/2019, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul entității învestite cu întocmirea documentației necesare pentru acordarea și plata despăgubirii în baza Legii nr. 165/2013.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Argeș cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Națională pentru Compensare Imobile - ANRP, Comisia Locală de Fond Funciar Pitești și Primăria Municipiului Pitești prin Primar și a solicitat obligarea comisiilor de stabilire a dreptului de proprietate să întocmească documentația necesară pentru acordarea și plata despăgubirii în baza Legii nr. 165/2013 și înaintarea acesteia Comisiei Naționale pentru Compensare Imobile, obligarea pârâtei la emiterea deciziei, reprezentând titlul de despăgubire, obligarea pârâtei CNCI să emită decizie de Compensare prin puncte pentru imobilul în suprafață de 470 mp, teren situat în Municipiul Pitești, strada x nr. x, județul Argeș, potrivit Legii nr. 165/2013.
Art. 35 alin. (1) prevede că "Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", iar alin. (2) prescrie: "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.
Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior redate rezultă că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a stabili, în privința litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, competența absolută în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.
În speță, întrucât se solicită instanței să dispună obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei de restituire în echivalent prin măsuri reparatorii, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 35 din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.
Având în vedere că sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Modificările aduse dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 418/28.05.2019, în sensul stabilirii instanței competente teritorial la tribunalul în a cărui circumscripție se află imobilul, nu sunt incidente în cauza pendinte, în raport de dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. (1) C. proc. civ., față de data inițierii demersului judiciar - 21.11.2018, conform ștampilei aplicate pe cererea de chemare în judecată, aflată la dosarului nr. x/2018 al Tribunalului București.
În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană Argeș Pitești, Primăria municipiului Pitești prin primar, Comisia Locală de Fond Funciar Pitești și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect "Legea nr. 165/2013", în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2020.
Procesat de GGC - GV