ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 25 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamanții A., B., C. și D., toți prin mandatar E., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ("CNCI") și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ("ANRP"), au solicitat, în temeiul art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013:

- obligarea pârâtei CNCI să emită titlul de plată în cuantum de 543.000 Euro, plătibil în 5 rate anuale, aferent sentinței civile nr. 3375/05.04.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost îndreptată prin sentința civilă nr. 5590/31.05.2012, pronunțată de aceeași instanță și modificată prin decizia civilă nr. 3360/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș;

- în subsidiar, obligarea pârâtei ANRP să emită titlul de plată în cuantum de 543.000 Euro, plătibil în 5 rate anuale, aferent sentinței civile nr. 3375/05.04.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești, astfel cum a fost îndreptată prin sentința civilă nr. 5590/31.05.2012, pronunțată de aceeași instanță și modificată prin decizia civilă nr. 3360/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Argeș;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 2000 de RON, cu titlu de daune morale pentru tergiversarea soluționării dosarului administrativ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 231 din 22 iulie 2020, Tribunalul Argeș, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Argeș a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este autoritate publică centrală, iar în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența soluționării acțiunilor prin care se contestă legalitatea deciziilor având ca obiect pretențiile îndreptate împotriva pârâtelor este dată în competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în speță Curtea de Apel Pitești.

2.2. Prin sentința civilă nr. 104/F-CONT din 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - I civilă și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Pitești a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile Legii nr. 111/2019, stabilind că deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Națională de Compensare a Imobilelor și refuzul acesteia de a soluționa cererile adresate în temeiul legilor reparatorii din materia proprietății pot fi contestate la secția civilă a tribunalului de la locul situării imobilului, în speță Tribunalul Argeș.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei CNCI și, în subsidiar, a pârâtei ANRP, la emiterea titlului de plată pentru suma de 543.000 Euro, invocând prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului și a naturii juridice a litigiului, Tribunalul Argeș făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar Curtea de Apel Pitești a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Pentru a stabili competența instanței de judecată, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 35 și art. 41 din Legea nr. 165/2013, redate în cele ce urmează:

"Art. 35 - (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(1

1

) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (...)

Art. 41 - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (...)

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.(...)"

În raport de pretențiile exhibate de reclamanți prin acțiune și de motivarea în fapt și în drept a cererii, Înalta Curte constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 165/2013, reclamanții solicitând obligarea pârâtelor la emiterea titlului de plată în valoarea stabilită prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile în anul 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 și, prin urmare, nici prevederile referitoare la soluționarea cauzei de către secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, întrucât acestea privesc doar procedura de contestare a deciziilor emise în condițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, respectiv deciziile emise de entitățile investite de lege cu soluționarea cererilor de retrocedare și cele emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după primirea dosarelor de la entitățile investite de lege.

Or, reclamanții nu se află în ipoteza unei cereri de retrocedare nesoluționate de entitățile investite de lege ori de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci invocă existența unui drept la despăgubiri recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive, anterioare apariției Legii nr. 165/2013, pretins neexecutate de pârâte, situație reglementată de legiuitor prin dispozițiile art. 41 alin. (1) din acest act normativ.

În aceste condiții, reținând că art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu conține dispoziții speciale referitoare la competența materială procesuală de soluționare a cererii privind refuzul autorității publice de a emite titlul de plată, se vor aplica dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În raport de rangul pârâtelor de autorități publice centrale, precum și de domiciliul reclamanților, situat în județul Argeș (astfel cum rezultă din datele de identificare regăsite în cuprinsul procurii aflate la dosarul Tribunalului Argeș), Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, în fond, este secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamanții A., B., C. și D., toți prin mandatar E. și pe pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.