ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 661/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 661/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 661/2017

Asupra cauzei

de față, reține următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 16 ianuarie 2017 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, revizuentul A., în nume propriu și în

calitate de mandatar al revizuentei B. a solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., revizuirea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, că fiind

contradictorie cu decizia civilă nr. 3464 din 13.11.2013,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2012*.

Prin aceeași cerere, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 950 din

12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civiiă, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 5

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În

susținerea cererii, revizuenții au arătat următoarele:

Contrarietatea

deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, cu decizia civilă nr.

3464 din 13.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în

Dosarul nr. x/46/2012* provine din încadrarea diferită în zonă

și în categoria de folosință a imobilului în litigiu. Astfel, în

decizia Curții de Apel Pitești este menționat că terenul în

litigiu se află pe teritoriul comunei Călinești, punctul

Văleni, și se încadrează în categoria de folosință

intravilan curți construcții, zona A, iar în decizia Curții de

Apel București, este menționat că imobilul în litigiu este

situat în satul Vrănești, comuna Călinești, în zona 8,

conform grilei notariale. Așadar, datorită acestui fapt, s-a reținut

că valoarea pe m.p. a lotului de 1 ha este de 4 lei, iar pentru

suprafața de 0,75 ha, valoarea pe mp a fost stabilită la 1 leu,

deși cele două loturi sunt alăturate și sunt situate în

aceeași zonă în comuna Călinești, punctul Văleni,

și se încadrează în categoria de folosință intravilan

curți construcții, zona A, aparținând aceluiași

moștenitor B.

În motivarea

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuenții au arătat

că au fost descoperite înscrisuri noi, care nu au putut fi înfățișate

instanței la momentul pronunțării deciziei, respectiv

adeverința emisă de Comuna Călinești nr. 280 din

10.01.2017, din care reiese că terenul în litigiu se află, încă

din anul 2005, conform Planului Urbanistic Zonal al localității

Călinești, în intravilan, zona A, categoria de folosință

fiind curții construcții, punctul Văleni, la limită de 50

de satul Vrănești.

La termenul

de judecată din 05 aprilie 2017, Înalta Curte a rămas în

pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în

soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și

asupra admisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe

dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

În ceea ce

privește excepția de necompetență materială în

soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se

îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a

cărei revizuire se cere.”. Alin. (2) al aceluiași articol prevede

că „În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de

instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre

instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este

Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va

judeca de această instanță”.

Așadar,

competența de soluționare a cererilor de revizuire aparține

instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se

solicită, mai puțin în situația în care cererea de revizuire

este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., când competența aparține

instanței mai mare în grad față de instanța care a dat

prima hotărâre.

În cauza de

față, revizuenții au solicitat, în temeiul prevederilor art. 509

pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuirea deciziei civile

nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016,

motivat de faptul ca au fost descoperite înscrisuri noi, care nu au putut fi

înfățișate instanței, respectiv adeverința emisă

de Comuna Călinești, nr. 280 din 10.01.2017, din care reiese că

terenul în litigiu se află din anul 2005, conform Planului Urbanistic

Zonal al localității Călinești, în intravilan, zona A,

categoria de folosință fiind curții construcții, punctul

Văleni, la limită de 50 m de satul Vrănești.

Decizia a

cărei revizuire se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 509

pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost

pronunțată de Curtea de Apel București.

Așadar,

în aplicarea dispozițiilor legale redate, rezultă că

instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire,

întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., a deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, aparține Curții de Apel

București, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina

competența.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va declina în favoarea Curții de Apel

București competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate de

mandatar al revizuentei B. împotriva deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie

2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, întemeiată pe dispozițiile art.

509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cu privire la

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art.

513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se

întemeiază.

Așadar,

instanța urmează a examina admisibilitatea cererii de revizuire, din

perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Conform art.

509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date

de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă

autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispozițiile

legale redate reprezintă remediul pentru situația în care se ajunge la

încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a

două hotărâri contrare.

Pentru a se

putea invoca motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509

pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., trebuie îndeplinite

cumulativ următoarele condiții:

Să fie

vorba despre hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba de

hotărâri pronunțate cu privire la același litigiu, adică

să existe triplă identitate de elemente, părți, obiect

și cauză, iar în cel de-al doilea proces, să nu fi fost invocată

autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată,

instanța să fi omis a se pronunțe cu privire la aceasta.

Soluționarea

unei cereri de revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiiie art. 509

pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., presupune ca instanța

să verifice strict incidența autorității de lucru judecat a

primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se

solicită.

De asemenea,

dacă în vechea reglementare procesual civilă s-a apreciat că

pentru a opera acest motiv de revizuire, este necesar să existe o

contrarietate numai între dispozitivele celor două hotărâri, în

actuală reglementare, în raport de dispozițiile art. 430 alin. (2)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat

poate privi și considerentele pe care hotărârea

judecătorească se sprijină, cu condiția însă ca prin

acestea să fie dezlegate în mod contradictoriu aceeași chestiune

litigioasă.

În cauza

dedusă judecății prin prezenta cerere de revizuire, a fost

invocată contrarietatea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, cu decizia civilă nr. 3464 din

13.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.

x/46/2011*.

Analizând

conținutul celor două decizii, din perspectiva condițiilor ce se

impun a fi îndeplinite pentru a fi incidente dispozițiile art. 509 pct. 8

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Prioritar,

din conținutul considerentelor deciziei civile nr. 950 din 12.12.2016

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, se reține că, deși prin cererea, de chemare în

judecată ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/3/2016, înregistrat pe

rolul Tribunalului București, reclamanții au făcut referire la

faptul că, anterior, Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr.

x/46/2012, s-a pronunțat asupra unor chestiuni care ar fi în

măsură să se impună cu autoritate de lucru judecat în judecata

cauzei finalizate cu decizia a cărei revizuire se solicită,

instanța nu a analizat incidența autorității de lucru

judecat.

Din

perspectiva îndeplinirii condiției triplei identități de

părți, obiect și cauză, se rețin următoarele:

În cauza ce

formează obiectul Dosarului nr. x/46/2012 al Curții de Apel

Pitești, reclamantul A., în nume propriu și în calitate de procurator

pentru B., a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor București pentru obligarea acesteia la emiterea

deciziei pentru stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin, conform

Hotărârii nr. 647 din 24 octombrie 2002 și Hotărârii nr. 1649

din 15 octombrie 2010 emise de Comisia Județeană Argeș pentru

stabilirea drepturilor asupra terenurilor.

Rezultă,

deci, că Dosarul nr. x/46/2012 al Curții de Apel Pitești,

finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 3464 din 13.11.2013, s-a

purtat între reclamantul A., în nume propriu și în calitate de procurator

pentru B., pe de o parte, și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor București, pe de altă parte, și a avut ca

obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei la emiterea

deciziei pentru stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților,

conform Hotărârii nr. 647 din 24 octombrie 2002 și Hotărârii nr.

1649 din 15 octombrie 2010 emise de Comisia Județeană Argeș

pentru stabilirea drepturilor asupra terenurilor, acțiunea fiind

întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 12 din

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și pe

dispozițiile din cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum

și unele măsuri adiacente, așa cum reiese din conținutul

cererii de chemare în judecată aflată la Dosarul nr. x/46/2012 al

Curții de Apel Pitești.

Pe de

altă parte, cauza ce a formulat obiectul Dosarului nr. x/3/2016 al

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, finalizat

cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, s-a

purtat între reclamantul A., în nume propriu și în calitate de procurator

pentru B., pe de o parte, și pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor București, pe de altă parte, și a

avut ca obiect contestație împotriva deciziei de validare compensare

parțială nr. 5914 din 29.10.2015 și de invalidare totală

nr. 6064 din 29.10.2015, pronunțate de A.N.R.P. în Dosarul nr. x,

acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile din Legea nr.

165/2013, ale Legii nr. 10/2001 și cele ale Legii nr. 215/2001.

Privite

comparativ, cefe două litigii s-au purtat între aceleași

părți, dar obiectul și cauza juridică, prin aceasta din

urmă înțelegând scopul urmărit de reclamanți la momentul

sesizării instanțelor de judecată, sunt diferite.

Privitor la

obiectul celor două litigii, în prima cauză, înregistrată sub nr.

x/46/2012 pe rolul Curții de Apel Pitești, obiectul a fost

reprezentat de emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubiri în

dosarul înregistrat pe rolul Autorității Naționale pentru

restituirea proprietăților sub nr. x/FFCC, iar obiectul Dosarului nr.

x/3/2016 pe rolul Curții de Apel București a fost reprezentat de

anularea deciziilor de compensare nr. 5914 din 29.10.2015, respectiv de

invalidare nr. 6064 din 29.01.2015 emise de Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor.

Așadar,

se constată că nu există identitate de obiect între cele

două litigii.

În ceea ce

privește cauza, demersul judiciar întreprins de reclamanți în primul

litigiu, acesta a fost generat de împrejurarea că pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat

într-un termen rezonabil Dosarul nr. x/FFCC având ca obiect emiterea deciziei

de despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 1,75 ha, situat

în intravilanul comunei Călinești, jud. Argeș, ca urmare a

faptului că prin hotărârea nr. 647 din 24.10.2002 emisă de

Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea drepturilor asupra

terenurilor, a fost dispusă acordarea de despăgubiri pentru

imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, acțiunea fiind

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul Titlului VIl din Legea

nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În cel de al

doilea litigiu, finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită,

reclamanții s-au adresat instanței de judecată ca urmare a

nemulțumirii acestora față de soluția pronunțată

de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

cuprinsă în decizia de compensare nr. 5914 din 29.01.2015, respectiv în

decizia de invalidare nr. 6064 din 29.10.20.15, din perspectiva în care pentru

suprafața de 1 ha situat în comuna Călinești, jud. Argeș,

au fost acordate 40.000 de puncte, în favoarea reclamantei B., iar pentru

suprafața de teren de 0,75 ha situată în aceeași localitate, a

fost invalidată măsura acordării de despăgubiri, prin

eludarea valorilor menționate în grilele notariale.

Împrejurarea

că litigiile au privit, în esență, același imobil, în

suprafață totală de 1,75 ha, situat în comuna

Călinești, jud. Argeș, și a fost inițiat de

aceeași reclamanți, nu reprezintă o condiție

suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii

condiției privind tripla identitate de părți, obiect și

cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține

autoritatea de lucru judecat, și deci a dispozițiilor art. 509 pct. 8

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

De altfel,

demersul judiciar al reclamanților a fost impus nu numai de

nemulțumirea față de conduita pârâtelor și de

soluțiile emise de acestea, cât mai ales de legislația în materie

care a adus o serie de modificări, prin apariția Legii nr. 165/2013,

procesului de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod

abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.

Analizând

conținutul cererii, în susținerea motivului de revizuire

prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ., revizuenții au invocat faptul că, în mod

contrar celor reținute în considerentele deciziei Curții de Apel Pitești,

Curtea de Apel București a avut în vedere că imobilului în litigiu

este situai în satul Vrănești, comuna Calinești, jud.

Argeș, care este situat în zona B.

Or, nu se

poate reține existența contrarietății între considerentele

celor două hotărâri judecătorești atâta vreme cât prin

aceste considerente nu au fost dezlegate chestiuni litigioase.

În fapt,

nemulțumirea revizuenților care au determinat exercitarea prezentei,

căi de atac a fost determinat de soluția pe care curtea de apel a

pronunțat-o cu privire la valoarea de referință avută în

vedere la acordarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață

de 0,75 ha situat în satul Vrănești, comuna Calinești, jud.

Argeș.

Or, aceste

chestiuni exced motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art.

509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Legiuitorul a

reglementat revizuirea drept o cale extraordinară de atac, cu scopul de a

evita situațiile în care sunt pronunțate hotărâri

judecătorești oare nu se pot pune concomitent în executare. Analizând

admisibilitatea cererii de revizuire și din această perspectivă,

se constată că dispozitivele celor două hotărâri nu sunt

ireconciliabile, astfel că anularea deciziei civile nr. 950 din 12

decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016 nu se impune nici sub

acest aspect.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de

revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate

de mandatar al revizuentei B., împotriva deciziei civile nr. 950 din 12

decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509

pct. 8 din Legea nr. 434/2010 privind C. proc. civ.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare

a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu

și în calitate de mandatar al revizuentei B. împotriva deciziei civile nr.

950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016,

întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010

privind C. proc. civ.

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu și

în calitate de mandatar al revizuentei B. împotriva deciziei civile nr. 950 din

12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509

pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Fără

cale de atac în ceea ce privește soluția de declinare a cererii de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ.

Cu recurs, în

termen de 30 de zile de la comunicare, în raport de dispozițiile art. 513

alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care se va

depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce

privește soluția cu privire la cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ.

Decizia se va

comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 05 aprilie 2017.