ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2017

Decizia

nr. 1628/2017

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 06.08.2015 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția

civilă, reclamantul A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea

ce se va pronunța, să fie obligată pârâta SC B. SA la plata

sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune patrimoniale (materiale) și 700.000

lei, cu titlu de daune nepatrimoniale (morale, estetice și de agrement),

ca urmare a vătămărilor corporale datorate evenimentului rutier

provocat de fapta ilicită a conducătorului auto C., intervenient

forțat în cauza.

Prin

sentința civilă nr. 2037, pronunțată la data de 23.03.2016,

în Dosarul nr. x/93/2015 al Tribunalului Ilfov, a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC

B. SA și intervenientul C.

A fost

obligată pârâta SC B. SA la plata către reclamantul A. a sumei de

355,9 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 350 000 lei, cu

titlu de daune morale.

A fost

obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2.000 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC B. SA, ce a fost înregistrat pe

rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia

civilă nr. 1532/A din 06 octombrie 2016 a Curții de Apel

București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul pârâtei SC B.

SA.

A fost

schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost

obligată pârâta să plătească suma de 100.000 lei, cu titlu

de daune morale, reclamantului A. Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs SC B. SA, înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație la data de 07 aprilie 2017.

Prin

rezoluția din 02.05.2017, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că

recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, este declarat peste

termen și că decizia civilă nr. 1532/A din 06 octombrie 2016 a

Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, nu poate fi

supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul

soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse

numai apelului.

Completul de

filtru nr. 7, la data de 2 mai 2017, constatând întrunite condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea

raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de

vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.;

comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar

recurs, iar intimatul A. a formulat punct de vedere, prin care a solicitat

admiterea excepției inadmisibilității recursului,

reținută prin raport.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data

de 20 octombrie 2017, fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de

excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în

cauză, a cărei analiză este prioritară, conform art. 248

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin

dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit

că hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția

competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru

subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată,

principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond

a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea

procesuală.

Din

dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții

ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de

atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca

atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această

cale.

Recursul este

o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca

regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită

controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de

drept.

Conform art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive,

hotărârile date fără drept de apel, fără drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

De asemenea,

art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că „Dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1

ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele

pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și

până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

republicată, în cele privind navigația civilă și

activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale,

în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese

nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului.

În

cauză, litigiul are ca obiect pretenții estimate de reclamant în

cuprinsul cererii de chemare în judecată la valorile de 10.000 lei,

reprezentând despăgubiri materiale, respectiv 700.000 lei, cu titlu de

daune morale.

În cauza

pendinte, pentru a stabili dacă, în cauză, pârâta are deschisă

calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost

soluționat apelul, în conformitate cu dispozițiile mai sus citate, se

va avea în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele

principale de cerere.

În acest

sens, se constată pretențiile solicitate se situează sub pragul

valoric de 1.000.000 lei, prevăzut de art XVIII alin. (2) din Legea nr.

2/2013, astfel că hotărârea atacată nu este suspusă

căii de atac a recursului.

Față

de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă

că decizia civilă nr. 1532/A din 06 octombrie 2016 a Curții de

Apel București, secția a VI-a civilă, pronunțată în Dosarul

nr. x/93/2015, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată

de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva

unei hotărâri supuse numai apelului.

Analizând

cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, se reține

că instanța de contencios european, învestită cu constatarea

unei încălcări a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra României, a reiterat

că dreptul de acces la instanță nu este absolut, fiind

susceptibil de limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul

respectării condițiilor de admisibilitate ale căii de atac

formulată pe motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce,

prin natura sa, acesta reclamă o reglementare din partea statului care

beneficiază, în acest scop, de o anumită marjă de apreciere.

Raportat la

soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând

dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.,

potrivit cărora „În cazul în care recursul se respinge fără a fi

cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui,

hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției

fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, analiza

criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei nr. 1532/A

din 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Fără

caie de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2017.