ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2017

Decizia nr. 1628/2017 Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 06.08.2015 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, reclamantul A. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta SC B. SA la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune patrimoniale (materiale) și 700.000 lei, cu titlu de daune nepatrimoniale (morale, estetice și de agrement), ca urmare a vătămărilor corporale datorate evenimentului rutier provocat de fapta ilicită a conducătorului auto C., intervenient forțat în cauza. Prin sentința civilă nr. 2037, pronunțată la data de 23.03.2016, în Dosarul nr. x/93/2015 al Tribunalului Ilfov, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și intervenientul C. A fost obligată pârâta SC B. SA la plata către reclamantul A. a sumei de 355,9 lei, cu titlu de daune materiale, și a sumei de 350 000 lei, cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC B. SA, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Prin decizia civilă nr. 1532/A din 06 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost admis apelul pârâtei SC B. SA. A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost obligată pârâta să plătească suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale, reclamantului A. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC B. SA, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 07 aprilie 2017. Prin rezoluția din 02.05.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, este declarat peste termen și că decizia civilă nr. 1532/A din 06 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Completul de filtru nr. 7, la data de 2 mai 2017, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, iar intimatul A. a formulat punct de vedere, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului, reținută prin raport. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 20 octombrie 2017, fără citarea părților. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiză este prioritară, conform art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

De asemenea, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. În cauză, litigiul are ca obiect pretenții estimate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată la valorile de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv 700.000 lei, cu titlu de daune morale.

În cauza pendinte, pentru a stabili dacă, în cauză, pârâta are deschisă calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost soluționat apelul, în conformitate cu dispozițiile mai sus citate, se va avea în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele principale de cerere. În acest sens, se constată pretențiile solicitate se situează sub pragul valoric de 1.000.000 lei, prevăzut de art XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că hotărârea atacată nu este suspusă căii de atac a recursului. Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă nr. 1532/A din 06 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/93/2015, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Analizând cauza și din perspectiva dreptului la un proces echitabil, se reține că instanța de contencios european, învestită cu constatarea unei încălcări a prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Trif contra României, a reiterat că dreptul de acces la instanță nu este absolut, fiind susceptibil de limitări; acestea sunt permise, în particular, în cazul respectării condițiilor de admisibilitate ale căii de atac formulată pe motive de drept, cum este cazul recursului, din moment ce, prin natura sa, acesta reclamă o reglementare din partea statului care beneficiază, în acest scop, de o anumită marjă de apreciere. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., potrivit cărora „În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, analiza criticilor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu se mai impune. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei nr. 1532/A din 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Fără caie de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2017.