ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2018

Decizia nr. 290/2018 Asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 649 din 14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 335 din 6 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Brăila. S-a reținut că prin acțiunea formulată de reclamanta A. la data de 9 mai 2016, aceasta a solicitat anularea Deciziilor nr. 1/203000 și nr. 2/203000 emise la 28 decembrie 2015 de către Casa Județeană de Pensii Brăila și aplicarea indicelui de corecție prevăzut în Decizia civilă nr. 610/2015 a Curții de Apel Galați.

S-a constatat că prin Decizia civilă nr. 6.10/A/2015, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de A., a schimbat în tot Sentința civilă nr. 330 din 22 aprilie 2015 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, a admis contestația, a anulat, în parte, deciziile emise de Casa Județeană de Pensii la 14 martie 2013 și la 29 aprilie 2013, în sensul aplicării, la înscrierea inițială la pensie a reclamantei, a unui indice de corecție calculat ca raport între 4 și 43,3% și câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea unui punct de pensie, în vigoare la acea dată. Reclamanta a contestat modul de calcul al indicelui de corecție deoarece la data depunerii dosarului de pensie valoarea unui punct de pensie era 732,8 lei, iar salariul mediu brut pe anul anterior realizat era de 3950 lei, așa cum prevedea legea valabilă la 3 ianuarie 2013, data depunerii dosarului de pensie.

Casa Județeană de Pensii Brăila a pus în executare Decizia nr. 610/A/2015 prin emiterea Deciziei de pensie nr. 1/203000 din 28 decembrie 2015, privind acordarea pensiei anticipate, precum și a Deciziei nr. 2/203000 din aceeași dată, pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și în acest sens a acordat un indice de corecție de 1.7, începând cu 3 ianuarie 2013, data înscrierii la pensie. Instanța a constatat ca solicitarea apelantei-reclamante de a fi utilizat la calcularea indicelui de corecție salariul mediu brut realizat de către aceasta nu are temei legal, întrucât dispozițiile Legii nr. 263/2010 nu fac referire la câștigul mediu brut pe anul precedent realizat.

Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013 potrivit cărora salariul mediu brut utilizat este cel comunicat de Institutul Național de Statistică sunt suficient de clare sub acest aspect și, prin urmare, în mod corect, Casa Județeană de Pensii Brăila a utilizat la calculul indicelui de corecție suma de 2063 lei. De asemenea, o altă diferență de calcul al indicelui de corecție aplicabil a rezultat și din valorile diferite pe care le utilizează cele două părți la punctul de pensie folosit.

Cu privire la respectarea deciziei Curții de Apel Galați, definitivă, referitor la care apelanta a considerat încălcarea autorității de lucru judecat, curtea de apel a reținut că instanța a stabilit modul de caicul al indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010, iar acest mod de calcul a fost respectat de către intimată în emiterea deciziilor din 2015. Reclamanta, deși a pretins că prin cele două decizii emise de Casa Județeană de Pensii Brăila nr. 2/20300 și nr. 1/203000 din 28 decembrie 2015, nu a fost respectată decizia Curții de Apel Galați, în concret, nu a arătat de ce indicele de 1.1.7 nu respectă hotărârea judecătorească definitivă. Instanța de apel a considerat că noile decizii emise de Casa Județeană de Pensii Brăila respectă modul de calcul stabilit de Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 610/2015 întrucât s-a aplicat indicele de corecție potrivit indicațiilor din hotărâre.

S-a reținut, ca atare, că nu se pune problema încălcării autorității de lucru judecat sau a puterii de lucru judecat, așa cum a considerat apelanta-reclamantă. Cât privește aplicarea retroactivă a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013, s-a constatat că prin Decizia nr. 463 din 17 septembrie 2014, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2013, completată prin O.U.G. nr. 113/2013 nu reprezintă o modificare retroactivă a art. 170 din Legea nr. 263/2010, ci rezultatul aplicării formulei de calcul prevăzute de textul Legii nr. 263/2010 pentru ipoteza persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, cu luarea în caicul, în mod corespunzător, a câștigului salarial mediu brut realizat în anul precedent celui în care s-a deschis dreptul la pensie.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., arătând că exista la data pronunțării acesteia o hotărâre definitivă potrivnică, respectiv Decizia civilă nr. 610/A/2015 a Curții de Apel Galați. A precizat astfel că în acest moment există, în ceea ce o privește, decizii de pensionare cu privire la care o instanță s-a pronunțat, în mod definitiv, prin Decizia civilă nr. 610/A/2015 că în ceea ce privește raportul juridic sunt aplicabile dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010, nemodificate prin O.U.G. nr. 1/2013, precum și decizii de pensionare prin care aceeași curte de apel s-a pronunțat definitiv prin decizia atacată în sensul că raportului juridic îi sunt aplicabile dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu modificările aduse prin O.U.G.

nr. 1/2013 și alte modificări. A susținut ca atare că în cauza nr. 876/113/2016 există putere/autoritate de lucru judecat, întrucât instanța s-a pronunțat definitiv asupra raporturilor ce fac obiectul judecării cauzei prin Decizia nr. 610/A/2015, care însă a fost ignorată de Curtea de Apel Galați. Înalta Curte constată că cererea de revizuire mi poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed: Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri. Se reține însă că pentru a fi incidență teza cuprinsă în textul de lege menționat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză. Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc.

civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată. Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți. Or, această condiție impusă de textul de lege nu este îndeplinită în cauză.

Analizând Decizia civilă nr. 649 din 14 noiembrie 2017, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică Deciziei civile nr. 610/A din 1 octombrie 2015, se constată că în judecarea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 335/2017, Curtea de Apel Galați a analizat criticile deduse judecății, pornind chiar de la cele statuate prin hotărârea pretins contradictorie, în condițiile în care revizuenta din prezenta cauză a criticat în litigiul finalizat prin pronunțarea Deciziei nr. 649/2017 tocmai nesocotirea de către intimată a dezlegărilor din Decizia nr. 610/A/2015 în emiterea deciziilor de pensionare contestate. Astfel, în speță, nu numai că cea de-a doua hotărâre a cărei anulare, pe calea revizuirii, s-a solicitat nu a ignorat cele statuate jurisdicțional anterior, ci a pornit în adoptarea soluției de la chestiunile dezlegate de instanța anterioară.

Prin ipoteză însă, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost avută în vedere, pentru că în situația contrară, dacă părțile s-au prevalat de rezultatul primei hotărâri, iar instanța a doua oară învestită a valorificat acest rezultat, după cum s-a întâmplat și în cauza de față, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. Nu intră în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri, căci astfel s-ar deschide calea apelului la apel, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al Deciziei nr. 649/2017.

Instituirea normei cuprinse la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei. Or, în cauză, în realitate, revizuenta este nemulțumită de modalitatea în care instanța s-a pronunțat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obținerea unui control de legalitate asupra acesteia. Ca atare, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că prin Decizia civilă nr. 649/2017, atacată, Curtea de Apel Galați a avut în vedere și Decizia civilă nr. 610/A/2015, motiv pentru care în cauză nu este deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc.

civ. Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă. În ceea ce privește solicitarea revizuentei de restituire a taxei judiciare de timbru, achitată și depusă o dată cu cererea, urmează a o admite, dispunând restituirea acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 649 din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, achitată cu chitanța nr. ITX258/2082 din 14 decembrie 2017, eliberată de C.N. Poșta Română, Oficiul Poștal Galați 1. Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2018. Procesat de GGC - NN