ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 290/2018

Decizia nr.

290/2018

Asupra

cererii de revizuire constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 649 din

14 noiembrie 2017, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 335 din 6 iunie 2017

pronunțată de Tribunalul Brăila.

S-a

reținut că prin acțiunea formulată de reclamanta A. la data

de 9 mai 2016, aceasta a solicitat anularea Deciziilor nr. 1/203000 și nr.

2/203000 emise la 28 decembrie 2015 de către Casa Județeană de

Pensii Brăila și aplicarea indicelui de corecție prevăzut

în Decizia civilă nr. 610/2015 a Curții de Apel Galați.

S-a constatat

că prin Decizia civilă nr. 6.10/A/2015, Curtea de Apel Galați a

admis apelul declarat de A., a schimbat în tot Sentința civilă nr.

330 din 22 aprilie 2015 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, a

admis contestația, a anulat, în parte, deciziile emise de Casa Județeană

de Pensii la 14 martie 2013 și la 29 aprilie 2013, în sensul

aplicării, la înscrierea inițială la pensie a reclamantei, a

unui indice de corecție calculat ca raport între 4 și 43,3% și

câștigul salarial mediu brut realizat pe anul precedent și valoarea

unui punct de pensie, în vigoare la acea dată.

Reclamanta a

contestat modul de calcul al indicelui de corecție deoarece la data

depunerii dosarului de pensie valoarea unui punct de pensie era 732,8 lei, iar

salariul mediu brut pe anul anterior realizat era de 3950 lei, așa cum

prevedea legea valabilă la 3 ianuarie 2013, data depunerii dosarului de

pensie.

Casa

Județeană de Pensii Brăila a pus în executare Decizia nr.

610/A/2015 prin emiterea Deciziei de pensie nr. 1/203000 din 28 decembrie 2015,

privind acordarea pensiei anticipate, precum și a Deciziei nr. 2/203000

din aceeași dată, pentru acordarea pensiei pentru limită de

vârstă și în acest sens a acordat un indice de corecție de 1.7,

începând cu 3 ianuarie 2013, data înscrierii la pensie.

Instanța

a constatat ca solicitarea apelantei-reclamante de a fi utilizat la calcularea

indicelui de corecție salariul mediu brut realizat de către aceasta

nu are temei legal, întrucât dispozițiile Legii nr. 263/2010 nu fac

referire la câștigul mediu brut pe anul precedent realizat.

Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2013

potrivit cărora salariul mediu brut utilizat este cel comunicat de

Institutul Național de Statistică sunt suficient de clare sub acest

aspect și, prin urmare, în mod corect, Casa Județeană de Pensii

Brăila a utilizat la calculul indicelui de corecție suma de 2063 lei.

De asemenea,

o altă diferență de calcul al indicelui de corecție

aplicabil a rezultat și din valorile diferite pe care le utilizează

cele două părți la punctul de pensie folosit.

Cu privire la

respectarea deciziei Curții de Apel Galați, definitivă,

referitor la care apelanta a considerat încălcarea autorității

de lucru judecat, curtea de apel a reținut că instanța a

stabilit modul de caicul al indicelui de corecție prevăzut de art.

170 din Legea nr. 263/2010, iar acest mod de calcul a fost respectat de

către intimată în emiterea deciziilor din 2015.

Reclamanta,

deși a pretins că prin cele două decizii emise de Casa

Județeană de Pensii Brăila nr. 2/20300 și nr. 1/203000 din

28 decembrie 2015, nu a fost respectată decizia Curții de Apel

Galați, în concret, nu a arătat de ce indicele de 1.1.7 nu

respectă hotărârea judecătorească definitivă.

Instanța de apel a considerat că noile decizii emise de Casa

Județeană de Pensii Brăila respectă modul de calcul

stabilit de Curtea de Apel Galați prin Decizia nr. 610/2015 întrucât s-a

aplicat indicele de corecție potrivit indicațiilor din hotărâre.

S-a

reținut, ca atare, că nu se pune problema încălcării

autorității de lucru judecat sau a puterii de lucru judecat, așa

cum a considerat apelanta-reclamantă.

Cât

privește aplicarea retroactivă a prevederilor Ordonanței de

urgență a Guvernului nr. 1/2013, s-a constatat că prin Decizia

nr. 463 din 17 septembrie 2014, Curtea Constituțională a reținut

că dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2013,

completată prin O.U.G. nr. 113/2013 nu reprezintă o modificare

retroactivă a art. 170 din Legea nr. 263/2010, ci rezultatul

aplicării formulei de calcul prevăzute de textul Legii nr. 263/2010

pentru ipoteza persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în

perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, cu luarea în caicul, în mod

corespunzător, a câștigului salarial mediu brut realizat în anul

precedent celui în care s-a deschis dreptul la pensie.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe

prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., arătând că exista la data

pronunțării acesteia o hotărâre definitivă potrivnică,

respectiv Decizia civilă nr. 610/A/2015 a Curții de Apel Galați.

A precizat

astfel că în acest moment există, în ceea ce o privește, decizii

de pensionare cu privire la care o instanță s-a pronunțat, în

mod definitiv, prin Decizia civilă nr. 610/A/2015 că în ceea ce

privește raportul juridic sunt aplicabile dispozițiile art. 170 din

Legea nr. 263/2010, nemodificate prin O.U.G. nr. 1/2013, precum și decizii

de pensionare prin care aceeași curte de apel s-a pronunțat definitiv

prin decizia atacată în sensul că raportului juridic îi sunt

aplicabile dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010, cu

modificările aduse prin O.U.G. nr. 1/2013 și alte modificări.

A

susținut ca atare că în cauza nr. 876/113/2016 există

putere/autoritate de lucru judecat, întrucât instanța s-a pronunțat

definitiv asupra raporturilor ce fac obiectul judecării cauzei prin

Decizia nr. 610/A/2015, care însă a fost ignorată de Curtea de Apel

Galați.

Înalta Curte

constată că cererea de revizuire mi poate fi primită, în

considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al

demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra

fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri.

Prin

reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit

crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se

separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența

lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi

reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii

autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Se

reține însă că pentru a fi incidență teza

cuprinsă în textul de lege menționat se cer a fi întrunite cumulativ

anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este

necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau

considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din

dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua

cauză, să nu se fi invocat puterea de lucru judecat a hotărârii

anterioare sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost

analizată.

Dintre aceste

cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă

interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a

autorității de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua

instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu,

să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare

jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei

judecăți.

Or,

această condiție impusă de textul de lege nu este

îndeplinită în cauză. Analizând Decizia civilă nr. 649 din 14

noiembrie 2017, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică

Deciziei civile nr. 610/A din 1 octombrie 2015, se constată că în

judecarea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 335/2017,

Curtea de Apel Galați a analizat criticile deduse judecății,

pornind chiar de la cele statuate prin hotărârea pretins contradictorie,

în condițiile în care revizuenta din prezenta cauză a criticat în

litigiul finalizat prin pronunțarea Deciziei nr. 649/2017 tocmai

nesocotirea de către intimată a dezlegărilor din Decizia nr.

610/A/2015 în emiterea deciziilor de pensionare contestate.

Astfel, în

speță, nu numai că cea de-a doua hotărâre a cărei

anulare, pe calea revizuirii, s-a solicitat nu a ignorat cele statuate

jurisdicțional anterior, ci a pornit în adoptarea soluției de la

chestiunile dezlegate de instanța anterioară.

Prin

ipoteză însă, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri să nu fi fost avută în vedere, pentru că în

situația contrară, dacă părțile s-au prevalat de

rezultatul primei hotărâri, iar instanța a doua oară

învestită a valorificat acest rezultat, după cum s-a întâmplat

și în cauza de față, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire

prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Nu intră

în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii

de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. modalitatea în

care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a

primei hotărâri, căci astfel s-ar deschide calea apelului la apel,

ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al Deciziei nr. 649/2017.

Instituirea

normei cuprinse la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ

al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui

al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce

presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce

la rejudecarea cauzei.

Or, în

cauză, în realitate, revizuenta este nemulțumită de modalitatea

în care instanța s-a pronunțat prin hotărârea supusă

revizuirii, tinzând la obținerea unui control de legalitate asupra

acesteia.

Ca atare,

analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea

prezentei revizuiri, se constată că prin Decizia civilă nr.

649/2017, atacată, Curtea de Apel Galați a avut în vedere și

Decizia civilă nr. 610/A/2015, motiv pentru care în cauză nu este

deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul

art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Așadar,

raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile

art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza

dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite,

astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca

inadmisibilă.

În ceea ce

privește solicitarea revizuentei de restituire a taxei judiciare de

timbru, achitată și depusă o dată cu cererea, urmează

a o admite, dispunând restituirea acesteia, în conformitate cu

dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei

civile nr. 649 din 14 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Dispune

restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, achitată cu

chitanța nr. ITX258/2082 din 14 decembrie 2017, eliberată de C.N.

Poșta Română, Oficiul Poștal Galați 1.

Cu recurs în

termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2018.

Procesat

de GGC - NN