ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 364/2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Brăila, secția I civilă la data de 22 mai 2017 sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată intimata Casa Națională de Pensii Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. x din 12 decembrie 2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Brăila și hotărârea nr. 21563/25.09.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestații. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 7 noiembrie 2016, cu valorificarea sumelor încasate în acord global, conform adeverinței nr. x/19.09.2016.

Prin sentința civilă nr. 31 din 19 ianuarie 2018, Tribunalul Brăila, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității, a admis contestația formulată de contestatorul A. și a anulat decizia nr. x din 12 decembrie 2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Brăila și hotărârea nr. 21563/25.09.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestații.

A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila la recalcularea drepturilor de pensie începând cu data de 7 noiembrie 2016, cu valorificarea sumelor încasate în acord global, conform adeverinței nr. x din 19 septembrie 2016 emisă de S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila, care a fost admis prin decizia civilă nr. 747/2018 din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul schimbării în parte a sentinței atacate, cu consecința respingerii contestației ca nefondată. A fost menținută dispoziția din sentință privind excepția inadmisibilității.

La data de 17 decembrie 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând în esență că recalcularea drepturilor de pensie nu se putea face în funcție de contributivitate în acord global în temeiul Legii nr. 263/2010, ci în baza Legii nr. 57/1974. S-a mai arătat că au fost plătite contribuțiile de 15% de asigurări sociale potrivit Decretului nr. 389/1972.

La data de 22 martie 2019, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Brăila a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, raportat la faptul că toate criticile formulate în recurs au fost deja analizate, instanța de apel pronunțând decizia nr. 747/15.11.2018.

La 2 mai 2019, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Prin rezoluția aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 Codul muncii.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-reclamant a depus la dosar punct de vedere la raport.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 747/2018 din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ce are ca obiect soluția pronunțată cu privire la contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr. x din 12 decembrie 2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Brăila și hotărârii nr. 21563/25.09.2017 emisă de Comisia Centrală de Contestații, fiind în domeniul asigurărilor sociale.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conțin prevederea expresă că hotărârile pronunțate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acțiunea în speță, hotărârea curții de apel este definitivă.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunțate în cererile referitoare la conflicte de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speță, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 747/2018 din 15 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2020.