ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1661/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iunie 2010, sub nr. 5710/1/2010, contestatorul M.P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 20010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, solicitând admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 280 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu consecința respingerii apelului promovat de Municipiul București si păstrării, ca fiind legală si temeinică, a hotărârii instanței de fond.

În motivarea cererii, după reiterarea soluțiilor pronunțate în cauză, contestatorul a susținut că instanța de recurs nu a analizat în totalitate motivele de recurs ori le-a interpretat greșit, în raport de probele existente la dosar, pe care acesta le analizează. În același sens, contestatorul a învederat că motivarea deciziei este sumară, că au fost subestimate concluziile celor două expertize administrate în cauză si nu au fost valorificate toate probele dosarului. In drept, au fost invocate disp. art. 317-318 C. proc. civ., contestația fiind legal timbrată. Intimatul Municipiul București, prin Primarul General, nu a formulat întâmpinare, în condițiile art. 320 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând contestația în anulare, prin raportare la dispozițiile legale, Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată pentru motivele reglementate exhaustiv în dispozițiile art. 317 si art. 318 C. proc. civ. In conformitate cu art. 318 teza a II- a C. proc. civ., care reglementează motivele contestației în anulare speciale, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motive de modificare sau de casare. In raport de acest temei juridic, contestatorul M.P.

a susținut, în esență, că instanța de recurs, care a pronunțat decizia civilă nr. 1107 din 22 februarie 20010, nu a analizat ansamblul motivelor de recurs ori le-a interpretat greșit, în raport de probele existente la dosar, pe care nu le-a valorificat, fiind nemulțumit si de calitatea motivării deciziei contestate. Or, contestația în anulare nu trebuie să constituie un apel deghizat, prin care să se obțină o rejudecare a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile si principiului securității raporturilor juridice (cauzele Mitrea contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, Lungoci contra României, hotărârea din 26 ianuarie 2006). In acest context, trebuie reamintit că redeschiderea procedurilor nu poate fi admisă decât în cazul existentei unor circumstanțe excepționale și de substanță, cu păstrarea unui just echilibru al intereselor părților implicate în cauză.

Astfel, din cercetarea motivelor contestației în anulare invocate de contestatorul M.P., se poate retine că acestea nu pot fi asimilate unor circumstanțe excepționale și de substanță, care să repermită redeschiderea unei proceduri, ce s-a desfășurat cu respectarea ansamblului garanțiilor procesuale, cum este dreptul la apărare si principiul contradictorialității. Tot astfel, nemulțumirile contestatorului, ce vizează modul de interpretare a probelor sau motivarea instanței de recurs, nu pot constitui cauza juridică a contestației în anulare speciale, în sensul art. 318 C. proc. civ.

In ceea ce privește pretinsa neanalizare a ansamblului motivelor de recurs, se poate constata că instanța care a pronunțat decizia civilă nr. 1107 din 22 februarie 20010 a realizat o cenzură de legalitate a motivelor de recurs invocate, în limitele impuse de structura căii de atac a recursului, în actuala reglementare, ce nu poate viza reanalizarea mijloacelor de probă sau a situației de fapt stabilită în baza acestora. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu este incident motivul contestației în anulare specială, reglementat de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., si nu s-a invocat niciun argument în susținerea contestației în anulare, reglementată de art. 317 C. proc.

civ. , aceste temei juridic fiind invocat doar formal, va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.P. împotriva deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 20010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D ECIDE Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul M.P. împotriva deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2011.