ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1661/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iunie 2010, sub nr.

5710/1/2010, contestatorul M.P. a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei civile nr. 1107 din 22 februarie 20010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, solicitând

admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și admiterea recursului,

casarea deciziei civile nr. 280 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, cu consecința respingerii apelului

promovat de Municipiul București si păstrării, ca fiind legală si temeinică, a

hotărârii instanței de fond.

În motivarea cererii, după reiterarea

soluțiilor pronunțate în cauză, contestatorul a susținut că instanța de recurs

nu a analizat în totalitate motivele de recurs ori le-a interpretat greșit, în

raport de probele existente la dosar, pe care acesta le analizează.

În același sens, contestatorul a

învederat că motivarea deciziei este sumară, că au fost subestimate concluziile

celor două expertize administrate în cauză si nu au fost valorificate toate

probele dosarului.

In drept, au fost invocate disp. art.

317-318 C. proc. civ., contestația fiind legal timbrată.

Intimatul Municipiul București, prin

Primarul General, nu a formulat întâmpinare, în condițiile art. 320 alin. (2)

C. proc. civ.

Examinând

contestația în anulare, prin raportare la dispozițiile legale,

Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare reprezintă o

cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată pentru

motivele reglementate exhaustiv în dispozițiile art. 317 si art. 318 C. proc.

civ.

In conformitate cu art. 318 teza a

II-

a

C. proc. civ., care

reglementează motivele

contestației în anulare speciale, hotărârile instanțelor de

recurs pot fi atacate cu contestație când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motive de modificare sau de casare.

In raport de acest temei juridic,

contestatorul M.P. a susținut, în esență, că instanța de recurs, care a

pronunțat decizia civilă nr. 1107 din 22 februarie 20010, nu a analizat

ansamblul motivelor de recurs ori le-a interpretat greșit, în raport de probele

existente la dosar, pe care nu le-a valorificat, fiind nemulțumit si de calitatea

motivării deciziei contestate.

Or, contestația în anulare nu trebuie

să constituie un apel deghizat, prin care să se obțină o rejudecare a cauzei,

pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de

care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile si principiului

securității raporturilor juridice (cauzele

Mitrea

contra României, hotărârea din 29 iulie 2008, Lungoci contra României,

hotărârea

din 26 ianuarie 2006).

In acest context, trebuie reamintit că

redeschiderea procedurilor nu poate fi admisă decât în cazul existentei unor

circumstanțe excepționale și de substanță, cu păstrarea unui just echilibru al

intereselor părților implicate în cauză.

Astfel, din cercetarea motivelor

contestației în anulare invocate de contestatorul M.P., se poate retine că

acestea nu pot fi asimilate unor circumstanțe excepționale și de substanță,

care să repermită redeschiderea unei proceduri, ce s-a desfășurat cu

respectarea ansamblului garanțiilor procesuale, cum este dreptul la apărare si

principiul contradictorialității.

Tot astfel, nemulțumirile

contestatorului, ce vizează modul de interpretare a probelor sau motivarea

instanței de recurs, nu pot constitui cauza juridică a contestației în anulare

speciale, în sensul art. 318 C. proc. civ.

In ceea ce privește pretinsa

neanalizare a ansamblului motivelor de recurs, se poate constata că instanța

care a pronunțat decizia civilă nr. 1107 din 22 februarie 20010 a realizat o

cenzură de legalitate a motivelor de recurs

invocate,

în limitele impuse de structura căii de atac a recursului, în actuala

reglementare, ce nu poate viza reanalizarea

mijloacelor de probă sau a situației

de fapt stabilită în baza acestora.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, constatând că nu este

incident

motivul contestației în anulare specială, reglementat de art. 318 alin. (1)

teza

a II-a C. proc. civ., si nu s-a invocat niciun argument în

susținerea contestației în anulare, reglementată

de art. 317 C. proc. civ.

, aceste

temei juridic fiind invocat doar formal, va respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul M.P. împotriva deciziei civile nr.

1107 din 22 februarie 20010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate

intelectuală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

ECIDE

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul M.P.

împotriva deciziei civile nr.

1107 din 22 februarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 24 februarie 2011.