ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 802 din 26 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea G.I.R. în contradictoriu cu Primăria municipiului București, având ca obiect anularea dispoziției nr. 4620 din 26 septembrie 2005, emisă de pârâtă. Această hotărâre a fost menținută prin decizia nr. 269 A din 3 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conform căreia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta contestatoare. Prin decizia civilă nr. 4449 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de G.I.R.

împotriva deciziei nr. 269 A din 3 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei decizii a declarat cerere de revizuire recurenta. Prin încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de revizuire, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 15 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de revizuire în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 23 octombrie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 25 octombrie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată cererea de revizuire a deciziei civile nr. 4449 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de revizuenta G.I.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2011.