ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 07 aprilie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic B., anularea Adresei pârâtului 1 din 1 din 08 ianuarie 2015, obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 18.

217,00 lei plus dobânda legală până la data plății, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea alocațiilor bugetare (compensațiilor) prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 pentru anii 2011, 2012 și 2013, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Pentru termenul din 22 septembrie 2015, pârâtul Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic B. a formulat cerere de chemare în garanție a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Harghita.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2015, de amânare a pronunțării, Curtea de Apel Târgu Mureș a constatat că cererea de chemare în garanție este tardiv formulată.

Prin Sentința nr. 85 din 29 septembrie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins excepția prematurității formulării acțiunii, excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic B., a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la despăgubirile aferente anului 2011 invocată de pârâtul Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic B., a respins excepția inadmisibilității petitului vizând anularea Adresei din 1 din 08 ianuarie 2015 invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

A admis acțiunea reclamantului și, în consecință, a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 18.217 lei, reprezentând despăgubiri pentru contravaloarea alocațiilor bugetare aferente anilor 2011 - 2013, precum și la plata dobânzilor calculate asupra sumei de 18.217 lei începând cu data de 09 decembrie 2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, și a obligat pârâții la plata sumei de 214 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs ambii pârâți.

2.1. Prin recursul său, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta Garda Forestieră C. (fostul Comisariat de Regim Silvic și Cinegetic B.) a solicitat casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunii formulate de A.

A arătat că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de C. silvic, după data de 01 ianuarie 2010, trebuie să existe decizie favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

De asemenea, reclamantul a solicitat plata despăgubirilor și a dobânzilor aferente, reprezentând contravaloare produse nerecoltate în calitate de proprietar a pădurii situate în Siturile Natura 2000, însă Metodologia de calcul pentru pădurile cu funcții de protecție T1 și T2 situate în Siturile Natura 2000 nu a fost publicată în M. Of.

Astfel, nu putea aviza la plată o sumă fără să aibă formula tehnică de calcul aplicabilă.

2.2. Recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și netemeinică.

A susținut, în esență, că procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat/compensațiilor vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată. Astfel, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în M. Of. al României hotărârea de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații, nu există bază legală pentru acordarea acestora.

Potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat este condiționată de îndeplinirea a două condiții cumulative, respectiv emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012, condiție îndeplinită, și adoptarea și publicarea în M. Of. a hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, condiție neîndeplinită.

Dreptul reclamantei de acordare a ajutoarelor de stat nu a fost încălcat și nici infirmat pentru că, potrivit Deciziei Europene nr. C(2012) 5166, ajutoarele de stat se acordă numai după aprobarea hotărârii de Guvern, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație.

3.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond.

3.2. Cu privire la fondul recursurilor

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenții-pârâți Garda Forestieră C. și Ministerul Apelor și Pădurilor, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursurile, întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt fondate în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităților publice intimate privind avizarea și acordarea despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 18.217,00 lei plus dobânda legală până la data plății, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea alocațiilor bugetare (compensațiilor) prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 pentru anii 2011, 2012 și 2013.

Înalta Curte apreciază că acțiunea reclamantei se impune a fi respinsă ca prematur formulată, urmând a se menține restul dispozițiilor instanței de fond care, de altfel, nu fac obiectul criticilor recurenților.

Prin Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, pentru acordarea compensațiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind C. silvic, republicată, și de art. 4 lit. s) pct. 4 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările și completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat și să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condițiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010.

Prin Adresa din 26 august 2013, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a comunicat reclamantei faptul că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a elaborat, în baza Legii nr. 74/2010, un proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, ajutoarele de stat urmând a fi acordate pentru anul 2012 după aprobarea și publicarea Proiectului de Hotărârea a Guvernului în limita fondurilor alocate în buget cu această destinație.

Se observă astfel că absența normelor metodologice a fost motivul refuzului de plată a compensațiilor, nefiind elaborată metodologia de calcul a acestora.

Așa cum s-a reținut în considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36 din 23 noiembrie 2015, hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în condițiile art. 521 C. proc. civ., plata compensațiilor este condiționată de adoptarea normelor metodologice, contrar celor reținute de către prima instanță.

Instanța de control judiciar reține, în concordanță cu considerentele acestei decizii, că măsurile de compensare, sub forma ajutorului de stat, stabilite prin dispozițiile art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic, au ca obiectiv acoperirea costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celor proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a comunicat Comisiei Europene, în anul 2007, măsurile de sprijin existente în domeniul agriculturii, dezvoltării rurale, precum și cele aplicabile în sectorul forestier, prevăzute în H.G. nr. 1.071/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru acordarea, utilizarea și controlul sumelor destinate proprietarilor de păduri pentru gestionarea durabilă a acestora (care a fost abrogată prin H.G. nr. 861/2009).

Până la data de 31 decembrie 2009, nu s-a pus problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuție cu legislația europeană, în acest sens fiind prevederile anexei nr. V pct. 3 "Agricultura" lit. b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei și României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înțelesul art. III - 168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, "până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Acest aspect a fost recunoscut atât în practica administrativă a instituțiilor publice cu competențe în domeniu, cât și în jurisprudența instanțelor de contencios administrativ.

Așadar, acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislația națională se poate face începând cu data de 1 ianuarie 2010 în baza alocațiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, seria C, nr. 319 din 27 decembrie 2006), și adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

Conform prevederilor art. 176 din Liniile directoare, "Comisia va declara compatibile cu art. 87 alin. (3) lit. c) din Tratat ajutoarele de stat destinate împăduririi terenurilor agricole sau neagricole, instituirii de sisteme agroforestiere pe terenurile agricole, plăților Natura 2000 (...), dacă îndeplinesc condițiile enunțate la articolele 43 - 49 din Regulamentul (CE) nr. 1.698/2005 și nu depășesc intensitatea maximă prevăzută la articolele menționate."

În cauză, pentru perioada de referință analizată, sunt relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007, potrivit cărora "ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

Totodată, art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 stabilește în mod explicit faptul că "toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."

O.G. nr. 14/2010 a stabilit cadrul juridic privind condițiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 - 2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competența de a acorda forme de ajutor de stat pentru activitățile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plățile Natura 2000.

De asemenea, prin art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menționează faptul că "normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare și naționale în domeniul ajutorului de stat, și reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă și valoare în lei, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere și control."

Prin urmare, normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensații al beneficiarului, în condițiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât și criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere și control.

În temeiul acestor dispoziții legale, a fost elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului privind Normele metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000, și a fost concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensații.

Reprezentanța Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană a notificat Comisiei Europene schema de ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Prin Decizia nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012, Comisia Europeană a avizat favorabil schema de ajutor de stat prezentată în proiectul de hotărâre a Guvernului anterior arătat, apreciind că ajutoarele prevăzute în cadrul acesteia sunt compatibile cu piața internă.

Prin pct. 5 al deciziei, se arată că "temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice pentru acordarea de ajutoare de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice și a costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor."

La pct. 6 din aceeași decizie, se precizează cuantumul ajutorului compensatoriu, elementele formulei de calcul, cu referire la datele extrase din lucrarea "Statistica activităților din silvicultură în 2010", iar la pct. 7 din decizie se menționează că ajutorul se aplică suprafețelor forestiere cu funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în întregime în zona Natura 2000.

Semnificative pe aspectul analizat sunt prevederile pct. 11 din Decizia Comisiei Europene în care se precizează faptul că "schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie și publicată în M. Of. al României (...)."

Așa fiind, schema de ajutor de stat, având ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice, avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene, nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.

În raport cu cele prezentate, nu se poate aprecia că ar exista, în cadrul legislativ național, un act care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării și controlului sumelor anulare destinate gestionării durabile a fondului forestier. Nu poate fi primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a O.G. nr. 14/2010, Normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 861/2009 continuă să producă efecte juridice.

Procedura internă necesară acordării ajutoarelor de stat vizate de Decizia Comisiei Europene nu a fost finalizată, în condițiile în care nu a fost adoptată și publicată în M. Of. al României H.G. pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al ajutorului de stat pentru compensații reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanță comunitară Natura 2000.

Prin urmare, în prezent, nu există baza legală pentru acordarea compensațiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare sus-menționat, acțiunea fiind prematur formulată.

3.3. Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile Gărzii Forestiere C. și Ministerului Apelor și Pădurilor, va casa, în parte, sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca prematur formulată și va menține, în rest, dispozițiile sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile formulate de Garda Forestieră C. și de Ministerul Apelor și Pădurilor împotriva Sentinței nr. 85 din 29 septembrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului A., ca prematur formulată.

Menține, în rest, dispozițiile sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.