ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 784/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 decembrie 2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a solicitat obligarea pârâtului la preschimbarea certificatului de revoluționar, îndeplinind condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004.

Prin Sentința civilă nr. 1298 din 23 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 mai 2014.

Prin Sentința civilă nr. 6506 din 14 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 6506 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând, în esență, admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtului să facă toate demersurile necesare pentru prescimbarea certificatului său de revoluționar.

Prin Decizia civilă nr. 2743 din 14 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 6506 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei civile nr. 2743 din 14 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., fără a încadra criticile formulate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul a criticat hotărârea Curții de Apel București întrucât nu i-a fost încuviințată probei cu martori solicitată, iar probele existente în dosar nu au fost analizate de instanța de recurs.

Prin concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 7 aprilie 2016, intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamantul A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La data de 29 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a depus la dosarul cauzei un punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, iar la data de 23 februarie 2018 a depus precizări la acest punct de vedere.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată că reclamantul a formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca instanță de control judiciar învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 6506 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea nu s-a soluționat fondul.

Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs în fața Înaltei Curți are caracter definitiv și nu este supusă niciunei căi de atac, nefăcând parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în raport de dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 2743 din 14 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2018.

Procesat de GGC - CL