ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 587/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față,

Prin Decizia nr. 5507 din 13 mai 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 5475/1/2006 s-a constatat perimată

contestația în anulare formulată de contestatorul C.C.S. împotriva Deciziei nr.

1173 din 16 februarie 2006 a aceleiași instanțe, reținându-se că pricina a fost

suspendată la 7 iunie 2006 în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. și că după această dată pricina a rămas în nelucrare din vina părții

mai mult de un an, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.

proc. civ.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea C.A.L., invocând

dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea contestației

a susținut că judecata s-a făcut cu nelegala citare a sa și a intimatului I.W.

nerespectându-se dispozițiile art. 85 C. proc. civ. În ceea ce o privește,

contestatoarea nu a motivat în ce constă nelegalitatea citării. A susținut însă

că intimatul I.W. este probabil decedat și că este necesar ca instanța să facă

în acest sens o verificare la instituțiile abilitate.

Analizând contestația

formulată prin prisma dispozițiilor legale invocate, Înalta Curte constată că

nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel

încât urmează a o respinge ca nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu contestație în anulare când procedura de citare a părții, pentru

ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerințele legii, numai

dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului sau

dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că

avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără a fi

judecat în fond.

Pentru a se constata

nelegala citare este necesar ca în cauză citarea să fie obligatorie sau atunci

când legea lasă la aprecierea instanței acest aspect, să se fi dispus citarea,

partea să nu fi fost deloc citată sau procedura de citare să nu fi fost legal

îndeplinită iar partea să fi lipsit, astfel încât viciul de procedură să nu se

fi acoperit în condițiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., precum și ca

neregularitatea procedurală să se fi produs la ultimul termen de judecată, când

s-a soluționat pricina.

Verificând

îndeplinirea acestor condiții la data pronunțării hotărârii atacate, Înalta

Curte constată că intimata (în acea cauză) C.A.L. a fost citată potrivit

dispozițiilor legale, la domiciliul indicat, procesul-verbal de îndeplinire a

procedurii de citare conținând toate mențiunile prevăzute de art. 100 C. proc.

civ.

Cât privește nelegala

citare a intimatului W.I. invocată prin contestația formulată, Înalta Curte

reține că neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind

citarea părților, este sancționată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu

nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de

îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca. De aceea,

contestatoarea nu are abilitarea procesuală să formuleze contestație în

anulare, în baza dispoz. art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru

neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu altă persoană care a fost parte

în proces.

Înalta Curte nu poate

reține nici susținerea reprezentantului intimatului W.I. referitoare la

inadmisibilitatea contestației în anulare.

Una din condițiile de

admisibilitate a contestației în anulare de drept comun este ca hotărârea

atacată să fie irevocabilă. Întrucât textul de lege nu impune nici o condiție,

hotărârea irevocabilă poate să fi fost pronunțată în primă instanță, în apel,

recurs, revizuire, contestație în anulare, potrivit principiului de drept ubi

lex non distinguit nec nos distinguere redebemus.

De asemenea, urmează

a fi respinsă și cererea intimatului W.I. de amendare a contestatoarei în

temeiul dispoz. art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pe

de o parte pentru că această cerere nu poate fi considerată inadmisibilă, iar

pe de altă parte pentru că intimatul nu a făcut dovada relei credințe a

contestatoarei în introducerea acestei contestații în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea C.A.L. împotriva Deciziei

nr. 5507 din 13 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Respinge cererea de

amendare a contestatoarei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.