ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5187/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 12 aprilie 2005, contestatoml L.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC D.F.I. SRL și anularea Deciziei civile nr. 5796 pronunțată de această instanță la 21 octombrie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 318 alin. (1) și 319 alin. (1) C. proc. civ., pentru nepronunțarea instanței de recurs asupra motivelor vizând calitatea procesuală pasivă și neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, motive a căror analiză ar fi condus la o altă soluție asupra recursului său. La termenul din 15 februarie 2006 constatându-se că recurentul L.C.

a decedat și nu s-au depus înscrisuri prin care să fie indicați moștenitorii acestuia, s-a dispus suspendarea judecății contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ. La 4 mai 2010, prin rezoluția președintelui instanței, s-a dispus, conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., citarea părților, a contestatorului pe numele moștenitorii, la ultimul domiciliu cunoscut, în vederea discutării perimării. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că a intervenit sancțiunea perimării contestației în anulare având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (2), în cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că perimarea începe să curgă chiar de la data suspendării judecății pe temeiul vreunuia din cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ., în speță de pct. 1 al textului de lege menționat, de vreme ce legiuitorul se referă la suspendarea cursului perimării timp de 3 luni (dacă împrejurarea respectivă s-a ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare), iar suspendarea presupune că perimarea a început să curgă, în caz contrar fiind vorba de o amânare a curgerii termenului de perimare. Prin urmare, Curtea va constata că, de la data suspendării judecății contestației în anulare, 15 februarie 2006 până la data repunerii cauzei pe rol, 4 mai 2010, părțile nu au stăruit în judecată, lăsând contestația în nelucrare, astfel că a intervenit sancțiunea perimării de drept a acesteia.

În consecință, urmează ca, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să se constate perimată contestația în anulare formulată de contestatorul L.C. împotriva Deciziei civile nr. 5796 din 21 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare declarată de contestatorul L.C. împotriva Deciziei civile nr. 5796 din 21 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.