ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5187/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

contestația în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, la 12 aprilie 2005, contestatoml L.C. a

solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC D.F.I. SRL și anularea Deciziei civile

nr. 5796 pronunțată de această instanță la 21 octombrie 2004, în temeiul

dispozițiilor art. 318 alin. (1) și 319 alin. (1) C. proc. civ., pentru

nepronunțarea instanței de recurs asupra motivelor vizând calitatea procesuală

pasivă și neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, motive a

căror analiză ar fi condus la o altă soluție asupra recursului său.

La termenul din 15 februarie 2006 constatându-se că

recurentul L.C. a decedat și nu s-au depus înscrisuri prin care să fie indicați

moștenitorii acestuia, s-a dispus suspendarea judecății contestației în

anulare, în temeiul dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ.

La 4 mai 2010, prin rezoluția președintelui instanței, s-a

dispus, conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., citarea părților, a

contestatorului pe numele moștenitorii, la ultimul domiciliu cunoscut, în

vederea discutării perimării.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata

că a intervenit sancțiunea perimării contestației în anulare având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (2), în cazurile

prevăzute de art. 243 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat timp de 3 luni

de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății,

dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de

perimare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 250 alin. (2) C. proc.

civ., rezultă că perimarea începe să curgă chiar de la data suspendării

judecății pe temeiul vreunuia din cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ.,

în speță de pct. 1 al textului de lege menționat, de vreme ce legiuitorul se

referă la suspendarea cursului perimării timp de 3 luni (dacă împrejurarea

respectivă s-a ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare), iar

suspendarea presupune că perimarea a început să curgă, în caz contrar fiind

vorba de o amânare a curgerii termenului de perimare.

Prin urmare, Curtea va constata că, de la data

suspendării judecății contestației în anulare, 15 februarie 2006 până la data

repunerii cauzei pe rol, 4 mai 2010, părțile nu au stăruit în judecată, lăsând

contestația în nelucrare, astfel că a intervenit sancțiunea perimării de drept

a acesteia.

În consecință, urmează ca, în temeiul art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., să se constate perimată contestația în anulare formulată de

contestatorul L.C. împotriva Deciziei civile nr. 5796 din 21 octombrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare declarată de

contestatorul L.C. împotriva Deciziei civile nr. 5796 din 21 octombrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.