ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1177/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

1177 din 22 februarie 2006

Prin încheierea din ședința publică

de la 8 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. 153/RG/2006, Curtea de Apel

Cluj, secția penală și de minori, în calitate de instanță de apel a menținut arestarea

preventivă a inculpaților Ș.A. și G.M., și a dispus amânarea judecării căilor

de atac în cauză la 8 martie 2006.

În conformitate cu dispozițiile art.

300

2

și a art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

instanța de apel a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea

preventivă în cauză a inculpaților în cursul urmăririi penale în baza art. 148 lit.

h) C. proc. pen., cu începere de la 27 noiembrie 2003 (respectiv 23 ianuarie

2004) impun în continuare privarea de libertate avându-se în vedere condamnarea

acestora în primă instanță, la pedepse principale rezultante de 8 ani și

respectiv 7 ani închisoare, pentru infracțiuni grave prevăzute de art. 20,

raportat la art. 174, art. 189 alin. (2) și art. 208, art. 209 alin. (1) și (2)

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin recursurile declarate în cauză

de inculpați în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen., se solicită casarea încheierii, iar în rejudecare pe fond revocarea

măsurii arestării preventive cu motivarea că fiind condamnați în primă instanță

nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în

libertate a acestora, lipsind astfel una din condițiile cumulative obligatorii

ce justifică soluția instanței de apel.

Recursul este nefondat.

Inculpații au fost arestați

preventiv în cauză în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen., întrucât li s-a

imputat săvârșirea unor infracțiuni pentru care, legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a

acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin sentința penală nr. 708/2005,

Tribunalul Cluj, secția penală, a confirmat existența infracțiunilor de

tentativă la omor, lipsire de libertate și furt calificat, ce au impus luarea

măsurii arestării preventive, dispunând condamnarea inculpaților la pedepse

rezultante de 8 ani și respectiv 7 ani închisoare cu executare în regim de

detenție.

În raport cu cele arătate, pericolul

concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent în cauză date fiind

starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății civile,

generate de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis

infracțiuni grave sunt lăsate în libertate după condamnarea acestora la pedepse

severe cu executare în regim de detenției.

În plus, hotărârea provizorie de

condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării pedepsei

aplicate potrivit art. 5 paragraful 1 din C.E.D.O.

În consecință, încheierea atacată a

fost legală și temeinică, iar recursurile inculpaților au fost respinse, ca

nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost

obligați aceștia potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de câte 100

lei fiecare, din care 40 lei a reprezentat onorariu apărătorului desemnat din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare

statului.