ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr, 939/C din 2 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 4096/111/2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.N. A.D.N.R. SA. A fost respinsă cererea formulată de reclamantul P.V.I. în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentant de Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R. SA, și Consiliul Local - Comisia Locală Sârbi pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 jud. Bihor. Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: în ceea ce privește excepția netimbrării cererii, s-a arătat că cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 18 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu Statul Român care este reprezentant de Ministerul Transporturilor prin C. N.A.D.N.R. SA. Pe fondul cauzei, s-a constatat că Legea nr. 198/2004 este o lege specială, care derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, care constituie legea generală în materie de expropriere. Potrivit acestei legi, oferta făcută de expropriator prin intermediul Comisiei de expropriere poate fi sau nu acceptată de expropriat, conform art. 5 alin. (4) din Lege. Exproprierea terenului identificat cadastral, în suprafață de 659 mp., situat în parcela cu nr. top.

284 ce a constituit proprietatea reclamantului, s-a făcut cu respectarea prevederilor legii speciale în materie de expropriere. În ceea ce privește pretinsa nerespectare a procedurii în cazul întocmirii procesului - verbal și a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, s-a reținut că, potrivit art 9 alin. (6) din Norma Metodologică de Aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobată prin H.G. nr, 941/2004 „Comisia este lega! întrunită și își poate desfășura lucrările în prezența a cel puțin 3 membrii, prezența reprezentanților expropriatorului fiind obligatorie". Din cuprinsul procesului - verbal din 21 mai 2008 și a Hotărârii din 21 mai 2008 emisă de către C.N.A.D.N.R. SA , rezultă că acestea respectă întocmai prevederile legale sus - menționate.

Afirmațiile reclamantului referitoare la faptul că nu s~a consemnat despăgubirea la dispoziția sa și nu i s-a comunicat contul în care suma a fost consemnată, au fost înlăturate ca nefondate. Legea nr. 198/2004 nu prevede obligativitatea comunicării datelor privind consemnarea despăgubirii expropriatului, iar prin recipisa din data de 10 iulie 2008 (f.93), suma cu titlu de despăgubire - 17.492,19 lei a fost consemnată pe numele reclamantului la SC C.E.C. B. SA - Sucursala Ciuj.

În ceea ce privește motivul de nulitate absolută a exproprierii pe considerentul că expropriatorul nu a inclus în suprafața expropriată și terenul aferent zonei de protecția a autostrăzii, s-a reținut că, potrivit art. 17 din Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecție rămân în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, eu obligația acestora din urmă de a nu aduce prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului (art. 17 alin. (2). Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamantul P.V.I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, iar în urma rejudeeării cauzei, să se dispună admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv să se constate nulitatea absolută a Hotărârii din 21 mai 2008 a Comisiei Locale pentru Aplicarea Legii nr. 198/82004, respectiv să se constate nulitatea absolută a exproprierii și să se dispune anularea înscrierii de la poziția B. 32, din CF. 14 Sarcău, anularea C.F.

Sârbi, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe. Prin Decizia nr. 32 din 4 iunie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului pentru următoarele considerente: În ceea ce privește excepția netimbrării cererii reiterată prin întâmpinare, în mod corect și judicios a fost respinsă de către instanța de fond, câtă vreme aceasta este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul arî, 18 din Legea nr. 198/2004, coroborat cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și art 10 alin. (1) din Legea nr, 198/2004. Pe fondul cauzei, criticile formulate de apelant s-au apreciat ca neîntemeiate. Apelantul a invocat faptul ca instanța de fond a omis să se pronunțe asupra motivului de nulitate, constând în faptul că în Hotărârea Comisiei a fost trecut imobilul cu numărul cadastral 832, imobil care nu face obiectul exproprierii, nefiind cuprins în anexa ce face parte integrantă din H.G.

nr. 1255/2004. Imobilul în litigiu, a fost expropriat In temeiul Legii nr. 198/2004 și al H.G. nr. 245/2008 pentru modificarea și completarea Anexei nr. 2 la H.G. 742/2005, care se referă la declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele din județul Bihor, afectate de lucrare, situate pe raza localităților Abram, Suplacu de Barcău, Baie, Chișlaz, Tăuteu, Sârbi și Biharia. În Anexa nr. 1 la H.G. nr. 742/2005 a fost cuprins amplasamentul lucrării, iar în Anexa nr. 2 modificată și completată în temeiul H.G.

nr. 245 au fost nominalizate imobilele supuse exproprierii, printre care și imobilul în suprafață de 659 m., având ca titular aparent pe reclamantul apelant, care însă dintr-o eroare materială a fost publicat cu numărul cadastral 842 în loc de 832 cum era corect, fapt care însă nu este de natură a atrage neiegalitatea exproprierii acestui imobil Nefondate s-au constatat și criticile apelantului, în sensul că într-o atare situație ar fi trebuit să se facă aplicabilitatea prevederilor art. 69 din Lega nr. 24/2000, în sensul publicării unei note recii ficați ve, câtă vreme în privința modalității de îndreptare (regularizare) a erorilor de identificare cadastrală din cuprinsul H.G. nr. 245/2008, Guvernul a stabilit o derogare expresă de la regula invocată de apelantul reclamant, în art. 7 din H.G.

nr. 245/2008 prevăzându-se că „regularizarea documentațiilor cadastrale se va efectua de către expropriator, pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție și fără a fi necesară modificarea prezentei hotărâri, eu respectarea reglementărilor în vigoare" (fila 140 dosar fond). Referitor la nerespeetarea art. 8 din Legea nr. 198/2004, în sensul constatării nulității hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, motivat de faptul că un act ulterior emiterii hotărârii (consemnarea despăgubirilor) ar fi nelegaf ca urmare a executării obligației de plată cu întârziere, ori invocarea unei cauze de nulitate ulterioare emiterii actului, este în contradicție cu regimul juridic al nulităților, sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă (cauze anterioare sau concomitente momentului încheierii actului și nicidecum ulterioare emiterii acestuia).

Neîntemeiate s-au considerat și criticiîe cu privire ia faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 10 din Normele Metodologice care prevăd obligativitatea ca Hotărârea Comisiei să cuprindă și poziția titularului cu privire ia despăgubiri, câtă vreme în cuprinsul Hotărârii din 21 mai 2008 (fila 5 dosar fond) s-a menționat faptul că P.V.I. „a fost prezent la întocmirea Procesului verbal nr. 5 din data de 21 mai 2008, parte integrantă și anexat prezentei hotărâri, și a refuzat semnarea acestuia". Motivul de nulitate absolută a exproprierii, pe considerentul că expropriatorul nu a inclus în suprafața expropriată și terenul aferent zonei de protecție a autostrăzii, s-a considerat și acesta nefondat, câtă vreme potrivit art. 17 din O.G.

43/1997 privind regimul drumurilor, „suprafețele de teren ce constituie zonele de protecție rămân în proprietatea persoanelor fizice sau juridice" cu obligația acestora din urmă de a nu aduce prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulai recurs prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate și rejudecând cauza pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv să se constate nulitatea absolută a Hotărârii din 21 mai 2008 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și a Procesului verbal din 21 mai 2008 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 198/2004; să se constate nulitatea absolută a exproprierii și să se dispună anularea înscrierii de la poziția B din C.F.

Sarcău, anularea C.F. Sârbi; cu cheltuieli de judecată. Recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , în raport de care a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, pentru că din cuprinsul acesteia „nu rezultă temeiul de drept în baza căruia regularizarea nu trebuie făcută tot printr-un act". A arătat că numărul cadastral trebuie să se regăsească atât în hotărârea de expropriere cât și în hotărârea de despăgubiri șt că prevederea din H.G. 245/2008, în sensul că regularizarea se va efectua de către expropriator fără a fi necesară modificarea prezentei hotărâri, nu înseamnă că nu există un alt act care să indice regularizarea. Hotărârea de acordare a despăgubirilor nu poate fi considerată ca act care să indice regularizarea, deoarece aceeași hotărâre precizează că regularizarea se va efectua pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, ori hotărârea de despăgubire nu are nicio legătură cu acestea.

În cauză s-au acordat despăgubiri pentru un număr cadastral care nu a fost expropriat, iar în situația în care este necesară exproprierea unui alt număr cadastral, este aplicabil art. 69 din Legea nr. 24/2000 fiind vorba de o eroare materială. A criticat hotărârea și sub aspectul faptului că deși a solicitat nulitatea exproprierii, prima instanță nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestui motiv de nulitate absolută, cu toate că atât timp cât sunt încălcate prevederile privind transferul dreptului de proprietate care e de fapt obiectul exproprierii, este lovită de nulitate și exproprierea. A arătat că a solicitat nulitatea exproprierii având în vedere importanța pe care o dă art. 15 consemnării sumei, care generează transferul dreptului de proprietate și că nerespectarea art. 8 atrage nulitatea consemnării și a transferului dreptului de proprietate.

Recursul declarat de reclamant este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul invocă drept primă critică faptul că în considerentele hotărârii, instanța de apel nu a indicat temeiul de drept, în raport de care a apreciat că nu este necesar pentru regularizare emiterea unui alt act. În raport de această critică se susține că dacă numărul cadastral 832 nu a fost expropriat prin H.G., însă prin Hotărârea din 21 mai 2008 s-au acordat despăgubiri pentru acest număr cadastral, această situație nu reprezintă o regularizare, iar dacă reprezintă o eroare materială atunci trebuiau aplicate dispozițiile art. 69 din Legea nr, 24/2000. Se constată ca nefondată această critică, întrucât, contrar susținerilor formulate de recurent, instanța de apel nu a reținut că prin acordarea de despăgubiri pentru numărul cadastral, s-a realizat o regularizare și nici în privința modalităților de îndreptare sau regularizare a unor erori de identificare cadastrale din cuprinsul H.G.

nr. 245/2008, faptul că în cauză nu ar fî trebuit aplicate dispozițiile art. 69 din Legea nr. 24/200, pentru a se publica o notă de rectificare. În mod concret, la speță, s-a reținut, că prin art. 7 din H.G. 245/2008, Guvernul a stabilit o derogare expresă de la regula invocată de către recurentul-reclamant, în sensul că regularizarea documentațiilor cadastrale se va efectua de către expropriator pe baza proiectului tehnic și a detaliilor de execuție, fără a fi necesară modificarea prezentei hotărâri. Într-adevăr, dispozițiile art. 69 alin. (1) - (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează modalitatea de rectificare a erorilor materiale strecurate după publicarea actului normative, Insă în cazul H.G.

nr. 245/2008 a fost stabilită o derogare de la aceste dispoziții legale. De altfel, critica cu privire la faptul că hotărârea prin care s-au acordat despăgubiri nu reprezintă actul care indică regularizarea, nu a constituit motiv de apel, aceasta fiind formulată pentru prima dată în recurs, prin urmare, nefaeând obiectul analizei în apel, nu poate face nici obiectul analizei nici în recurs, fiind formulată ornisso medio. Respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile să le exercite în ordinea instituită de legiuitor, în sensul că partea care nu a declarat apel nu poate declara recurs, dar și faptul că partea care a declarat apel dar nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu o poate formula pentru prima oara în recurs.

Nu poate fi analizată nici susținerea potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat în niciun fel asupra motivului de nulitate absolută a exproprierii pentru că obiectul recursului de față, conform art. 299 C. proc. civ. îl constituie decizia curții de apei. În ceea ce privește nerespectarea art. 8 din Legea nr. 198/2004 în privința nulității consemnării sumei și a transferului de proprietate, în dezvoltarea acestei critici, recurentul arată că nulitatea este dată de importanța pe care o dă art. 15 din Legea nr, 198/2004 consemnării sumei care generează transferul de proprietate.

Contrar susținerilor recurentului reclamant nici această critică nu poate fi reținută ca fondată, pentru că așa cum s-a reținut și de către instanța de apel, acesta invocă drept cauză de nulitatea a actului juridic, executarea obligației de plată cu întârziere, ceea ce reprezintă o cauză ulterioare emiterii actului, iar sancțiunea nulității intervine numai pentru cauze contemporane momentului încheierii actului și nicidecum ulterioare emiterii acestuia, Pentru considerentele arătate se constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ. și prin urmare, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de recurentul reclamant va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.V.I. împotriva Deciziei nr. 32 din 4 iunie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014.